699 matches
-
simțea că nu-l mai strîngea de mînă, acum bătrînelul tremura ca varga și el băgă de seamă că mînia Începuse să-i treacă, sughița, ba chiar vru să plece, dar era prea tîrziu, babornița se repezise asupra lor. — Jidan spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea. O să mi-o plătești, jidan spurcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spurcat la gură! — Nu! Nu! Nu! striga bătrînelul, plîngînd, fără pic de mînie În glas, ridicînd mîna de parcă ar fi voit să oprească Întreaga scenă, de parcă niciodată n-ar fi vrut să stîrnească toate astea. O să mi-o plătești, jidan spurcat la gură. O să mi-o plătești cumplit! — Nu! Nu! Nu mi-am dat seama... — O să-mi dai toată pensia. O să-mi plătești atît cît Îți cer! Nu te uita la ce-am spus! Nu mi-am dat seama!... Băiatul pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Nu! Nu! Nu mi-am dat seama... — O să-mi dai toată pensia. O să-mi plătești atît cît Îți cer! Nu te uita la ce-am spus! Nu mi-am dat seama!... Băiatul pleacă... — O să dormi În stradă la noapte, jidan spurcat la gură! Dar bătrînelul n-o mai asculta; Îi Întorsese spatele și se uita sughițând la Julius, care plecase pentru ultima oară de lângă ei, amîndoi. Nu-și dăduse seama ce face, se lăsase purtat de entuziasmul de data trecută, fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată, în ceremonialul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întrebă viziriul. Armeanul șovăi un moment, apoi zise: — Vienez? N-am, luminăția-ta, să mă trăsnească Alah dacă vă mint. — Dar de avut, ai avut? — N-am avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc și eu pește prins de mine cu mâinile mele. Las la o parte amănuntul că m-ar azvârli mama din casă cu tot cu pește, că ea nu-și spurcă oalele și sufletul - dar n-aș apuca să-i dau prilejul să mă certe că i-am vârât În casă broaște-cu-solzi... Așa, fiindcă nu m-ar lăsa Mănenii. Nu mi-ar cere, mi-ar comunica: - Acela (sau: aceia) mi-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dar parcă tot mai bine ar fi fost să fie și tata - la urcat; măcar la ridicatul În picioare al crucii și fixarea ei În lăcaș. Bine-bine, tata nu-i călugăr - nici măcar frate, da-i creștin și el, botezat, nu spurcă sfânta Casă a Domnului, dacă ajută la punerea Crucii de-asupră-i. Dar uite că tata nu-i. Nu-i acasă - ca să poată merge cu noi, la Curchi. Și, dacă nu-i tata, eu mă retrag În calidor, ca să văd ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spună direcția Ultimei ore, care finanțase călătoria? Nu mi-a dat curaj nici lipicioasa tovărășie a lui NN din Fray Bentos, care a Împărțit cușeta cu mine și mi-a narat galanton un nesfârșit noian de istorii care, pe deasupra, erau spurcate și chiar șocante. Eu voiam să meditez la cazul Nierenstein, dar permanentul causeur nu mi-a dat nici cel mai mic răgaz. Spre dimineață, mi-am găsit scăparea moțăind din cap și șovăind Între amețeală, somn și plictis. Reacționarilor detractori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sa mai vorbim de adevăr și dreptate?! Pe deasupra, chiar în acest moment, un grup de "artiști" face bani și spectacol din suferința unor dreptcredincioși și moartea unei biete creștine rătăcite. Drama temniței pe nedrept și a morții, a Ortodoxiei române spurcate de vrăjmași a devenit un "spectacol" macabru de "primitivism românesc", dar și o "creație" de bonton, "gustată" pe scenele lumii și comentată în foaierele teatrelor de "lumea bună", "intelectuali" și damele lor de companie, de cele mai multe ori mult mai curate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
un țap ispășitor, o ciuca bătăilor, pentru că toți politicienii se simțeau datori să ia distanță, să se ferească asemenea dracului de tămîie de a fi bănuiți că ar avea vreo legătură cu el. Iar între cei ce se arătau mai spurcați la gură cînd era vorba de Mihail și Serviciul său se aflau, cu siguranță, cei care într-un fel sau altul erau prinși în nevăzuta, dar indestructibila pînză de păianjen pe care o țeseau în liniște, cu răbdare și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avangardă, face abstracție, după cum subliniază Marin Mincu (într-o serie de patru articole publicate în Cotidianul), „de estetica rupturii” și nu înțelege ce se întâmplă după... — Bravo! Îl citezi acum pe Mincu... Parcă erați la cuțite...? — Una e Mincu, polemist spurcat la gură și ciomăgar, și alta criticul literar Marin Mincu, unul dintre cei mai buni critici de poezie, net superior faimosului canonizator. În ce spune despre Manolescu, Mincu are perfectă dreptate: „...foiletonistica lui Manolescu este lipsită de substanță critică, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Israel! 3. Ruben, tu, întîiul meu născut, puterea mea și pîrga tăriei mele, întîiul în vrednicie, și întîiul în putere, 4. Năvalnic ca apele, tu nu vei mai avea întîietatea! Căci te-ai suit în patul tatălui tău. Mi-ai spurcat patul, suindu-te în el. 5. Simeon și Levi sunt frați; săbiile lor sunt niște unelte de silnicie. 6. Nu vreau să intre sufletul meu la sfaturile lor. Nu vreau să se unească duhul meu cu adunarea lor! Căci, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
teama de Mine? zice Domnul oștirilor către voi, preoților, care nesocotiți Numele Meu, și care ziceți: "Cu ce am nesocotit noi Numele Tău?" 7. "Prin faptul că aduceți pe altarul Meu bucate necurate!" Și dacă ziceți: "Cu ce Te-am spurcat?" " Prin faptul că ați zis: "Masa Domnului este de disprețuit!" 8. Cînd aduceți ca jertfă o vită oarbă, nu este rău lucrul acesta? Cînd aduceți una șchioapă sau beteagă, nu este rău lucrul acesta oare? Ia adu-o dregătorului tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
între neamuri, și pretutindeni se arde tămîie în cinstea Numelui Meu și se aduc daruri de mîncare curate, căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor. 12. "Dar voi Îl pîngăriți, prin faptul că ziceți: Masa Domnului este spurcată, și ce aduce ea este o mîncare de disprețuit!" 13. Voi ziceți: Ce mai osteneală!" și o disprețuiți, zice Domnul oștirilor și aduceți ce este furat, șchiop sau beteag: "Iată darurile de mîncare pe care le aduceți! Pot Eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
a făcut un singur Dumnezeu? Pentru ce dar suntem așa de necredincioși unul față de altul, pîngărind astfel legămîntul părinților noștri? 11. Iuda s-a arătat necredincios, și în Iuda și la Ierusalim s-a săvîrșit o urîciune, fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubește Domnul, și s-a unit cu fiica unui dumnezeu străin. 12. Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează și răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
dragă, nu ai niște aspirină? — Irene! o mustră Santa. Știi ceva, domnu’ Robichaux, să zicem c-ai vedea pe polițaiu’ care te-a dus la secție. — Sper să nu-l mai văd niciodată, spuse domnul Robichaux cu convingere. Un comunis’ spurcat. Oamenii ăia vor să facă din noi un stat de polițiști. — E numa’ o presupunere. Nu l-ai ierta ș-ai uita? — Santa, o întrerupse doamna Reilly. Cred c-o să mă duc până-n bucătărie să văd dacă nu găsesc vro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
jertfelor voastre?", zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sîngele taurilor, oilor și țapilor. 12. Cînd veniți să vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13. Nu mai aduceți daruri de mîncare nefolositoare, căci Mi-e scîrbă de tămîie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14. Urăsc lunile voastre cele noi și praznicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
cel căruia îi este dator. 3. Țara este pustiită de tot și prădată, căci Domnul a hotărît așa. 4. Țara este tristă, sleită de puteri; locuitorii sunt mîhniți și tînjesc; căpeteniile poporului sunt fără putere, 5. căci țara a fost spurcată de locuitorii ei; ei călcau legile, nu țineau poruncile, și rupeau legămîntul cel veșnic! 6. De aceea mănîncă blestemul țara, și suferă locuitorii ei pedeapsa nelegiuirilor lor; de aceea sunt prăpădiți locuitorii țării, și nu mai rămîne decît un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și să știe de ei. „De mult, era mai jos cerul, aproape de noi, și Dumnezeu se uita la oameni [ca să vadă] ce fac, și venia pe jos, umbla printre oameni, dar de când s-a înmulțit lumea și pământul s-a spurcat, Dumnezeu a fugit cu cer cu tot în sus ; și amu stă întors cu spatele la noi, nu vrea să ne vadă : și-a întors fața de la păcatele noastre” (36, p. 6). Această îndepărtare a lui Dumnezeu și întoarcerea cu spatele la nevoile lumii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de Esop filosofului Xantos : limba gătită (ca și limba rostită) poate fi cea mai dulce hrană, dar și cea mai amară. La relația dintre hrană și cuvânt se referă și un aforism al lui Isus : „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, dar ceea ce iese din gură” (Matei, XV, 11) (34). Hrana intră în gură, iar cuvântul iese din gură cu vântul (cu suflarea). „Chipul lui Dumnezeu” (pâinea) și „Cuvântul lui Dumnezeu” sunt hrănitoare. Ambele țin omul în viață : „Nu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să izgonească din tabără pe orice lepros, și pe oricine are o lepădare de sămînță, sau este întinat prin atingerea de un mort. 3. Fie bărbați, fie femei, să-i scoateți afară din tabără; să-i scoateți afară, ca să nu spurce tabăra în mijlocul căreia Îmi am Eu locuința." 4. Copiii lui Israel au făcut așa, și i-au scos afară din tabără, cum poruncise lui Moise Domnul, așa au făcut copiii lui Israel. 5. Domnul a vorbit lui Moise și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
curețe în ziua a șaptea. Să-și spele hainele, și să se scalde în apă, și seara va fi curat. 20. Un om care va fi necurat, și nu se va curăți, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfîntul locaș al Domnului; fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curățire, este necurat. 21. Aceasta să fie o lege veșnică pentru ei. Cel ce va stropi pe altul cu apa de curățire, să-și spele hainele, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge maica Românie Mai bine viața să-ți dai Decât popor român să n-ai! (bis) „Te iubesc, popor român!” Eu mă duc, tu ești stăpân și-n temniță e
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
nasol, răul se actualizează, iar binele se virtualizează; la vremuri grozave, vițăvercea". Telefoanele merg și cu cartele, omul românesc nu defecă la lumina zilei pe marile bulevarde ale cetăților industriale, nici în piețele faimoase, folosește parfumuri (care, nenaturale de sunt, spurcă mediul), se spală cât de cât, dar nu prea strânge hârtiile unsuroase ori cutiile de conserve. Vlad Țepeș, l'Empaleur, l'Enculeur, nu ar fi în stare, spre a ne scoate din căcat, să rezolve acest paradox: nous extraire de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]