5,409 matches
-
trei reprezentanți zonali mai răsăriți sau mai corect spus, față de care cei din consiliul meu de bază aveau anumite afinități elective. În cuvinte simple le-am explicat că ni se pregătește ceva cumplit. Cei din zona magaziei au confirmat agitați spusele mele. La aflarea veștii, toată lumea se arătă extrem de speriată și începu să se văicărească, majoritatea dând dovadă de un tipic fatalism mioritic. De peste tot prinseră să se audă smiorcăieli de genul: "Vai de capu' nostru, șefu'!", " Suntem termenați, Șefu'!", " Așa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la cât vă duce pă voi bila, pă mă-ta și pă tine, îi făceam dă un an acu' lu' tac'tu. Așa că mucles!" Soția îl privi plină de nervi, dar în sinea ei știa că era ceva adevăr în spusele lui. Iar chestia asta o enervă și mai tare, găsind la iuțeală un argument clasic: "Daa, mereu le întorci pă toate dân vorbe. Mare șmecher, ce ești tu! Te dai deșteptu' deștepților dă parcă ai fi ministru' ploilor, ratatule! Doar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu cheia, să nu năvălească ăia cu porcăria lor. Dacă ar fi dat la gândaci și aici, pe cuvânt că-mi luam o săptămână medical!", amenință ea. Milena se mulțumi să zâmbească subțire. Săvuleasca ridică din sprâncene, receptând abia acum spusele subalternei. Își compuse o față pe care și-o închipuia potrivită spre a-i ilustra o adâncă suferință: "Auzi? Ziceai că parcă nu-i așa de insuportabil, ă? Mă rog, cel puțin pentru tine, că ești tânără și n-ai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vestitul om de televiziune nu se înșală sau că nu a fost chiar dumnealui dus cu preșul, devenind din start prima victimă, sedus fiind de farmecul adaptării istoriei la zemosul nostru cotidian național, se poate convinge și singur de adevărul spuselor de mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și pagina? La muncă! Totuși, ca să nu se spună că am un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
face rău peștilor. Sunt cuvinte spuse de însăși părintele medicinei care a trăit înainte de Hristos și eu sunt de acord cu cele spuse de el. Nu vreau să intru în detalii inutile, de ce medicina clasică nu a luat în considerare spusele lui Hipocrate. În ceea ce mă privește, eu mi-am ales strada pe care voi merge înainte, pentru că este bună și nu mi strică mașina (corpul), făcând o comparație mai glumeață. Am să adaug în continuare și faptul că Aloe Vera
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
de poruncit, Dumitre. Apoi boala din născare leac n-are. Acum spune-mi când îi anunțăm pe oameni ce am hotărât? Asta las-o pe seama mea, Pâcule. Nu se poate, pentru că nu ești de capul tău... Vezi cum se adeverește spusa: „Tu îi întinzi un deget și el îți apucă toată mâna”? Văd, dar asta o fac pentru că am și eu ceva de spus... Atunci spune și nu mă mai ține de vorbă degeaba! Păi, după ce îl punem șef peste cărăuși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cum se cuvine atâta vreme, ați hotărât așa, atunci ce să mai spună păcătosul de mine? Nu cred că ai avea ceva de spus, pentru că îi cunoști de atâta vreme și nu ți au făcut nici un neajuns - și-a întărit spusa moș Dumitru. Las treaba pe mâna dumneavoastră, pentru că știu că n-am să ies în pagubă. Apoi, să ne socotim ce bani avem de luat și ne-om vedea de drum, jupâne - a pus capăt vorbei moș Dumitru. Ei. Socoteala
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca găina în lemne - l-a luat din scurt moș Dumitru. Măi Dumitre, dacă tu ești făcut din piatră, atunci nu ai decât s-o iei pe scurtătură. Da’ eu mai am inimă încă aici în piept și merg după spusa ei și altmintrelea nu. Moș Dumitru, care trăia aceleași tristeți ale despărțirii de cărăușie, a dat din mână a lehamite... Hliboceanu a băgat de seamă că lucrurile nu se leagă și a intervenit: Apoi mă faceți de rușine, fraților. Ridicați
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
voie să iasă din rând și să facă după capul lui... D-apoi ce bătălie trebuie să am cu Aizic negustorul. Că de! El îi stăpânul nostru... Abia aștept ziua de luni, să-i văd pe cei doi pupăzoi... După spusa lui moș Pâcu, ar fi oameni de treabă. Unul dintre ei cică îi oleacă mai mehenghi. Zicea moș Pâcu că știe a spune polojănii mai ceva ca el... Poate... Da’ mai știi ce zace în scăfârlia unuia ca aista? Că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
venită de dincolo de lume... Și toate acestea nu s-au mai oprit nici până în seară, nici a doua zi, nici patru zile și nopți în șir... Cărăușii și cei doi mușterii întârziți ascunși de umbra ungherului ascultau uitați de sine spusele Pâcului. O scurtă pauză bine potrivită de povestitor - cum îi era obiceiul - a scos un oftat adânc din piepturile ascultătorilor. Pâcu, cu mutra lui poznașă, a ridicat ulcica cu vin și a gustat din ea pe îndelete. Apoi, ca și cum nimic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
grijă de un om care a trecut printr-o cumpănă așa mare - a răspuns Costache, privind la Măriuța, care îl aproba dând din cap. De fapt, noi am vorbit și cu Mitruță și hotărârea era luată deja - a întărit Măriuța spusa lui Costache. Dacă-i cum spuneți voi, atunci știu că rămâne pe mâini bune și nu i-om duce grija. Între timp, a intrat în crâșmă și Mitruță. Ce face Hliboceanu? - a întrebat el, suflându-și în pumni de frig
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lăsăm aici. Luni om vedea noi ce-i de făcut. Așa cred și eu. Costache a trece la socoteală toate cele, ca să nu fie cu bănat. Să-l vedem sănătos. Cât despre socoteli, om mai vedea noi - a întâmpinat Costache spusa lui Mitru ță. Cum îi vremea afară? - a întrebat Cotman. Nu s-o schimbat cât îi negru sub unghie. Îi aceeași urgie... Hai să-l vezi și să-ți iei ziua bună de la Hliboceanu! Hai! Au intrat în cămăruță fără
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vi se pare că în iarna asta am avut parte de o vreme dușmănoasă ca niciodată? - a întrebat Puicuță înainte ca săniile să intre în curtea magaziilor lui Aizic. Măcar nu-mi mai aduce aminte - s-a apărat Hliboceanu de spusa lui Puicuță. Era într-o vineri seara, ultima înaintea Crăciunului. Aizic îi aștepta, dar cu oarecare îndoială. Cine știe dacă or mai veni pe o asemenea vreme? Numai că oamenii lui Hliboceanu nu prea știau de vreme. Ei știau doar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care au fost găsiți banii. Da’ știi că aiștia nu-s proști? Ședeau acolo la căldurică, cu rachiuașul și cu mâncărica dinainte, și ne pândeau. Când noi ieșeam de la Aizic, hop și ei în urma noastră, ca umbra - a comentat Puicuță spusa hoțului. Și caii de unde îi aveți - i-a întrebat Mitruță. I-am cumpărat de la un geambaș - au răspuns hoții într-un glas. Cred că i-au costat o avere, fiindcă îs cai de soi nu șagă - a apreciat Puicuță. Ia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu aude spusele prietenului său și și-a văzut de lulea... Când fumul plutea în jurul capului lui ca un nimb, a pus mâna pe ulcica cu vin, a gustat din ea cu măsură și, dregându-și mustața cu dosul palmei, cum îi era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
apropia de mine, unduindu-se ca funcția sinus. Așadar, privirile ochilor mei experți nu scăpaseră atenției turnului de control, ba chiar primiseră drept de aterizare și de rulare pe pistă, ținând cont de zâmbetul subțire cu care femeia Își Însoțise spusele. Aveți aici noua mea adresă și numărul de telefon. Inutil să vă spun că sunteți singurul care le cunoaște. Aștept vești, a precizat Vera Kuznețova, care pe urmă a șerpuit Înapoi către birou. Banii vi-i transfer imediat. A, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămasă Întreagă din lenjeria de corp, și m-am târât către birou. Sprijinit cu spatele de tăblia acestuia, am glăsuit, cu una dintre ultimele suflări: — Doamnelor, așa nu se mai poate, trebuie să introducem puțină ordine În acest du-te-vino. După spusele lui Confucius... Ei, aș! S-au năpustit asupra mea ca niște meduze australiene Înfometate. Două m-au luat de câte-o aripă, trântindu-mă pe birou și neglijând obiectele aflate acolo, În timp ce a treia a desfăcut o valijoară din care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Concluzia? Toate teoriile filozofice sunt puncte de vedere ce nu pot atinge pragul unei priviri de ansamblu. Drama începe în momentul în care filozoful nu se mulțumește cu parțialitatea opiniilor sale și vrea să-i înduplece pe alții de temeinicia spuselor sale, convingîndu-i că fanta prin care privește el lumea este, dacă nu singura adevărată, atunci măcar cu mult mai adevărată decât fantele celorlalți. Se iscă astfel o luptă între unghiuri de vedere în cursul căreia fiecare își arogă meritul că
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
să se întrebe: cum să facem din centenarul autorului altceva decît o "răfuială"? (Sebastian folosește termenul în sensul lui vechi, de "reglare de conturi".) Cum să evităm transformarea momentului într-o "lichidare"? Cum să ocolim "ciopîrțirea" operei? Cum să infirmăm spusele lui Sebastian, potrivit cărora, dintre sărbători, centenarul este "cea mai mortuară" și "cea mai perfidă"? Personal, nu mă simt în stare de nici una din aceste izbînzi. Ca să conjur întrucîtva predicțiile întunecate ale scriitorului mi se pare mai nimerit să apelez
Centenar Sebastian - Departe și aproape by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9211_a_10536]
-
adăuga că în perioada 1972-1982, românul era școlit obligatoriu, iar instituția învățământului era temeinică la toate nivelurile, nu banalizată ca acum, în multe universități ciuperci, nivelul de trai fiind destul de acceptabil, asta ca un ușor viraj, nu în contrasens la spusele domnului inginer de securitate. Peste vreo 4-5 zile a sosit delegația exsovietică și s-a așezat în vecinătatea mea. La acea vreme hotelul Cobălcescu nu era administrat de comenduirea Garnizoanei București al cărei comandant era chiar comandantul A.1 col
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
lăsat-o În club? — Acolo era programat un campionat de ping-pong, răspunse În locul lor doctorul. — Doctore, mă văd nevoit să-ți explic că moartea unui soldat american e mai importantă decît un campionat de ping-pong. Doctorul Înclină din cap, aprobînd spusele șefului de depozit, dar imediat după aceea se răzgîndi și obiectă, ridicînd un deget În aer: — Depinde la ce nivel e organizat. Camaradul său susținea, destul convins, că așa ar fi trebuit să stea lucrurile: soldatul Khapsek avusese o presimțire
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare: asta e ultima ploaie. Apoi se risipiră care Încotro, tăcuți, grăbiți, mînați de o teamă tulbure; treptat, terenul se goli de lume. Ce caut eu aici? Întrebă Pablo Într-un tîrziu, dar nu-l mai auzi nimeni. INTERLUDIU
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
multă stabilitate pe asfaltul solid și am constatat că sunt lângă o cabină telefonică; privind-o mi s-a părut dintr-odată că este scăldată într-o ciudată aureolă, aureola care învăluie până și cel mai neînsemnat dintre obiecte, după spusele celor care susțin că descifrează dovada existenței lui Dumnezeu e contingentia mundi. Precum maimuțele lui Köhler, mintea mea năclăită încerca să lege lucrurile între ele. De foarte departe, într-un mod foarte neclar, dar cu multă forță, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că m-ați căutat de bunăvoie. Dar, până una, alta, trebuie să vă rog să nu părăsiți orașul. Dacă cumva În decursul investigațiilor se adeverește că nu ne-ați spus tot ce știți, nu pot să vă garantez că cele spuse nu vor fi folosite ca probă Împotriva dumneavoastră. Se opri cu tact. Orașul nostru nu e un sat provincial, unde toată lumea știe totul despre fiecare. Chiar și aici la secție, cunoștințele nu sunt distribuite În mod egal. La ora actuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru viitorul german - „poate chiar un mușchi cremaster, doamnă dragă!“ — „Cremaster“? Ești sigură că a folosit termenul acesta? Bătând darabana pe pătura care Îi acoperea picioarele, Else se arătă ofensată. — Știu anatomie, Sascha. Și chiar și nume de mușchi. Conform spuselor doctorului, societățile ideale funcționează ca scrot strâns. Necesită conducător puternic cu viziuni. De aia numele. Astfel au funcționat statele-orașe din Grecia Antică, trase concluzia Hauptstein, și nu exista nici un motiv ca astfel de principii să nu poată fi puse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]