1,895 matches
-
lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare sufici- ente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, con- ducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costii, iar moșu’ Hobza și Clopățăl au rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi bă¬ieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au înce¬put să-și ajute tatăl la oi, acesta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ciobani. Mai târziu, când cei doi bă¬ieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au înce¬put să-și ajute tatăl la oi, acesta s-a des¬părțit de Dumitrică și de Hobza și și-a făcut pro¬pria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el deve- nind, se-nțelege - baci. Hobza, săracul, a ră- mas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costii și de la ocupația asta grea i s-a și
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
ți-l păstrezi așa cum îl ai și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru asta și pentru că ai scăpat de moarte până acum. - Ei, do’n căpitan, tare mi-ar plăcea ca, după ce s-o găta războiu’ ăsta nenorocit, să veniț’ la stâna mea din Coț’, să mâncăm un berbec fript ș‘-un cocoloș cu brânză de burduf copt pă jar. - Să te-audă Dumnezeu, soldat Teșcuț, să ne rugăm cu toții să se-ndure de noi - mai spuse căpitanul. Apoi, întorcându-se către
PE CINE NU LAȘI SĂ MOARĂ...* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366402_a_367731]
-
ridice ceva greu, se opintea și icnea din toți rărunchii: - Hooobza! A murit tînăr, bietul de el, la doar 56 de ani. Încă de copil se învățase cu munca. Fusese strungar la oi și apoi, crescând, devenise cio- ban la stâna tatălui său, Dumitru, alături de fratele lui mai mare, tot Dumitru, zis și Dumitrică al Costii, și de fratele lui cel mic, Ion, zis Clopățăl. I se spunea Dumitrică fra¬te¬lui mai mare pentru a-l deosebi de tatăl lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
și ei datoria. De altfel, orice cioban de meserie punea mare preț pe câinii buni, învățați să-ntoarcă oile, să se lupte cu lighi- oanele și să păzească noaptea areapa la care era repartizat. Seara, după ce turma se aduna în spatele stânii, la târlă, pentru a înnopta, și du- pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei care noaptea era păzit de câte un cioban și cel puțin un câine
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
pă ce toate treburile erau aran¬jate, fiecare câine trebuia să se ducă la areapa lui, adică locul din jurul turmei care noaptea era păzit de câte un cioban și cel puțin un câine. Atunci, fiecare cioban, care mai zăbovea la stână, plănuind cu ceilalți tovarăși ce aveau de făcut a doua zi, îi spunea câinelui cu care colabora noaptea: - Marș la areapă! Câinele trebuia să se ducă de îndată la locul ce-i revenea ca paznic de noapte, fiindcă altfel risca
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
celelalte trebuiau să sară în ajutorul celor care o păzeau. În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a învățat pe Dumitrică tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
În timp, bătrânul Dumitru Costea l-a învățat pe Dumitrică tot ceea ce presupunea meseria de baci, Hobza și Clopățăl rămânând în continuare ciobani. Așa că, după moartea bătrânului, staroste, adică șeful stânei, a deve- nit Dumitrică al Costii. Ei își aveau stâna în Vemeșoaia - moștenire din moși-strămoși, și, cum de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
de obicei îngrijeau de peste 800 de oi, le pășteau și în Galbena. Oile se urcau la munte în fiecare an la 1 iunie. Atunci era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
era mare fierbere în tot satul, căci fiecare baci recunoscut drept staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
staroste își forma turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
turma pentru stâna sa punând la un loc propriile oi și pe cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
cele ale rudelor, dar și pe ale altora, la înțelegere, până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
până făceau de-o stână, adică 500-1000 de oi. Cum am spus - în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa după
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
în Vemeșoaia era stâna Costeștilor. Alte stâne cu¬nos¬cute din neam în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa după numele de familie; în Miclăușu - stâna Cojocăreștilor. Existau în sat oameni de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
în neam mai erau: în Olanu - stâna Răbăgeilor, Rebegel fiind numele lor de familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa după numele de familie; în Miclăușu - stâna Cojocăreștilor. Existau în sat oameni de vază, gos¬podari harnici și avuți, cărora comuniștii - „dar-ar benga-n
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
familie; în Coți - stânile lui Bulearcă și Zgândărici, Huculeci după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa după numele de familie; în Miclăușu - stâna Cojocăreștilor. Existau în sat oameni de vază, gos¬podari harnici și avuți, cărora comuniștii - „dar-ar benga-n ei de neisprăviț’!” - le-au spus chiaburi, după ce au fost aduși la putere
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
după numele de familie; în Zănoaga - stâna celor ai lui Raiu, Șandru după numele de familie; în Budislavu - stâna celor ai lui Păunel, Ureche du¬pă numele de familie; în Cocorâciu - stâna Jerpeleștilor, Popa după numele de familie; în Miclăușu - stâna Cojocăreștilor. Existau în sat oameni de vază, gos¬podari harnici și avuți, cărora comuniștii - „dar-ar benga-n ei de neisprăviț’!” - le-au spus chiaburi, după ce au fost aduși la putere de către sovie¬tici, și care aveau sute de oi
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
podari harnici și avuți, cărora comuniștii - „dar-ar benga-n ei de neisprăviț’!” - le-au spus chiaburi, după ce au fost aduși la putere de către sovie¬tici, și care aveau sute de oi, așa încât doi-trei la un loc făceau de-o stână. Cum aceștia nu se ocupau direct de creșterea lor, aveau perma¬nent angajați ciobani și baci. Așa erau Mihail Rebegel - zis Șorega și fiul lui Ion, Gheorghe Frântu - zis Muguț, Dinică Șandru, Niță Șandru, Dumitru Fetelea, Ionel Teșcuț, Costandin Ion
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani: urcatul oilor la munte. Atunci, prin punerea în comun a oilor mai multor săteni, fiecare având semnul său specific la urechea fiecărei oi din turma sa, se constituie stânile formate din câte 500-1000 de oi. Stânile astfel formate sunt conduse fiecare de câte un baci având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
având în subordine mai mulți ciobani și ajutoare de ciobani, de obicei copii sau tineri, rude ale baciului ori ale ciobanilor, dornici să învețe „meserie” și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de obicei un bărbat mai în vârstă și cu experiență în
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
și să câștige un ban pe timpul verii. Locurile de pășunat din munte și amplasamentul fiecărei stâni sunt și ele stabilite din moși strămoși fiindcă băcia în Țara Loviștei este o meserie care se transmite din tată-n fiu, iar fiecare stână poartă numele baciului respectiv, de obicei un bărbat mai în vârstă și cu experiență în facerea brânzei de burduf, care este principala sa atribuție. La Greblești, în fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
principala sa atribuție. La Greblești, în fiecare an era bătaie pe bătrânul Dumitru Costea, iar mai apoi și pe băiatul lui cel mare, tot Dumitru, dar căruia i se spunea Dumitrică al Costi: toată lumea voia să-și dea oile la stâna lor din Vemeșoaia, fiindcă li se dusese vestea de cinstiți ce erau - ei făceau cea mai bună brânză de burduf din toată Loviștea, iar în fiecare an, la 1 septembrie, când coborau oile de la munte, dădeau și cea mai mare
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
pasul, iar lor li se prăpădeau cele mai puține oi din cauza vremii rele sau a atacurilor urșilor ori lupilor, fiindcă nu erau lacomi și întotdeauna angajau ajutoare suficiente și se îngrijeau să aibă câini bărbați. După moartea bătrânului Dumitru, conducerea stânii a fost preluată de Dumitrică al Costi, iar frații lui, Gheorghe, zis și Hobza, bunicul meu după mamă, și Ion, zis și Clopățăl, au rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi băieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
rămas cu el ciobani. Mai târziu, când cei doi băieți ai lui Clopățăl, Culiță și Mitică, au început să-și ajute tatăl la oi, acesta s-a despărțit de Dumitrică și de moșu’ Hobza și și-a făcut propria-i stână taman în Pârcălabu, de cealaltă parte a Oltului, dincolo de Coasta Câinenilor, el devenind, se-nțelege - baci. Moșu’ Hobza, săracul, a rămas toată viața cioban la frate-său Dumitrică al Costi; de altfel, chiar de la ocupația asta grea i s-a
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]