1,505 matches
-
la lumină, izvoarele. Ele curg zglobii la vale, se întâlnesc unele cu altele, își dau mâna, se împletesc și fug împreună, voioase, către câmpie, sub forma unor ape din ce în ce mai mari. Munții înalți poartă numele de Munții Carpați. Spinările lor, puternice, stâncoase, nu opresc trecerea oamenilor dintr-o parte într-alta a Țării. Un înțelept care i-a străbătut și cercetat de aproape spunea că munții aceștia nu despart locuitorii Țării unii de ceilalți, ci îi unesc. Pentru că sunt plini de drumuri
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
înflorește în Țara lui Verde Împărat, are grijă de oameni, de capre negre și de alte viețuitoare, de arborii pădurilor, de munți, de șesuri, are grijă de ierburi, de flori, de fluturi, de izvoare, de râuri, de lacuri, de spinările stâncoase ale munților, dar și de visele oamenilor, de strădaniile lor, de idei... Cred că el ar ști cel mai bine ce e de făcut cu zmeii. Dar eu, Ticuță reporterul, ce știu despre Grădinar? Știu, de pildă, că a umblat
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ținu pe malul vestic. Insulele cu copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
penny din buzunar. Trecînd pe lîngă un bazin dreptunghiular cu nuferi, le aruncă acolo. O potecă duce printre rododendroni spre o poartă care dă spre mlaștini. O ia într-acolo. Pămînul mlăștinos se ridică pînă la coama dintre două dealuri stîncoase. Nu-i nici o potecă, iar buruienile sînt întrerupte pe-alocuri de petice de mușchi, unde picioarele i se afundă și merg prin apă. îi ia două sau trei ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ore să ajungă pe creastă și se odihnește pe o grămadă de pietre bătute de vînt. Panta plină de bălării coboară spre ocean, dar o movilă ascunde malul. Vede brațele uscatului împărțind apa cenușie, unele cu petice de cîmpie, altele stîncoase și urcînd spre munte. Crede că unul ar putea să fie Ben Rua. Observă apoi că o piatră din grămadă are pe suprafață inscripția: în acest LOC regele Edward a luat prînzul după ce-a vînat 28 august 1902 Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
partea cealaltă fără să-ți dai seama. Noul mod de a merge îi făcea să simtă încordare în brațe, dar se descurcau bine. în cele din urmă, terenul deveni neted pe ambele laturi, și printre cețuri se întrezări un perete stîncos imens. Linia galbenă ducea la o ușă de fier pe care erau scrise cu vopsea următoarele cuvinte: IEȘIREA DE URGENȚĂ 3124 INTRAREA INTERZISĂ Lanark dădu enervat cu piciorul în ușă. Ca și cum ar fi dat cu piciorul într-o stîncă. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-un cărucior rulant. Pesemne că protezele... * Unsprezece handicapați fizic au început ascensiunea muntelui Rainer, înalt de 4 400 de metri. * Ron Minor și Ron Payette, doi canadieni în vârstă de 23 și, respectiv, 32 de ani au traversat Munții Stâncoși, parcurgând 1 100 km în 15 zile. Acest maraton constituie o premieră mondială, cei doi tineri fiind handicapați și efectuând trecerea munților în fotolii rulante. 9. Acum, de pe capac, îi urmăream mișcările : plutea prin fața mea, cu încetinitorul, purtată parcă de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ei uriașe, nava argintie părea minusculă pe fundalul acestor ruine. Dar avea atâta viață și atâta dinamism în ea, încât, într-o clipită, ajunse să domine peisajul. Nava se așeză într-un făgaș săpat de propria-i greutate în câmpia stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Morton face câțiva pași, depărtându-se de ceilalți. Costumul de metalit transparent îi scotea în relief trupul vânjos. Din locul unde se afla acum, șeful expediției urmărea mișcările monstruoasei feline care se apropia de ei de-a curmezișul câmpiei negre, stâncoase. Comentariile celorlalți șefi de secții răsunau în aparatul acustic al lui Grosvenor: - Nu mi-ar plăcea să-l întâlnesc pe copilașul ăsta noaptea, pe o alee întunecoasă! - Nu fi prost! Se vede cât de colo că-i o creatură inteligentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
porni pe urmele omului care plecase singur în oraș. Deodată, simți că nu se mai poate stăpâni. O spumă verzuie îi umplu gura. I se păru că, în clipa aceea, nu se uita nimeni la el. Sărind înapoia unui perete stâncos, începu să alerge, cu pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul i-ar fi fost curățat de o perie miraculoasă, capabilă să șteargă amintirile și gândurile. Alerga așa pe străzile pustii, strecurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe o tricicletă. Pe atunci, bătrânul pasdar se credea un rich-e sefid pentru tot cartierul, dar acum se modernizase: locuiau într-o vilă împrejmuită, iar din dormitorul de sus vedeai Turnul Milad, ca Eiffel-ul, când erai la Paris, și versanți stâncoși din munții Alborz, ca-ntr-o ilustrată. Nu se mai visa patriarh, înțelept al comunității martire „care a înfăptuit Revoluția“, ci un boss influent și temut, cu conturi în bancă. — Ce-i lipsește fiică-mii, spune? se trezea mormăind și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de Dinogetia (toponim evocat de Ptolemaios, în descrierea Daciei). În perioada dominatului, cetatea este refăcută: are o suprafață de 1,2 ha cu 14 turnuri de apărare, dispuse la distanțe relativ egale, de-a lungul incintei trapezoidale, urmând forma promontoriului stâncos, cu o poartă principală pe latura sudică și alte două, mai mici, pe laturile apusene și septentrionale. O serie de edificii, locuințe și prăvălii, cu multe faze de construcție din secolele IV-VI p.Chr., se înșiruie de-a lungul
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
Avem trei expoziții În rulotă, În parcare. Treci pe-acolo! Sunt acolo niște fotografii și niște filme de artă splendide! — Mi-ar face mare plăcere! Îmi plac rulotele, zise el vesel. Am Închiriat odată una pentru o excursie În Munții Stâncoși, voiam să fac poze. În timpul liber sunt fotograf. Nu am talent, dar am cel mai bun echipament care se poate cumpăra. Tipul zâmbi din nou. — Trebuie să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întâmplă În lume, să dau petreceri, să fiu Înconjurat mereu de oameni, iar ea voia să mă țină doar pentru ea. Ne-am despărțit cu doi ani În urmă, atunci când eu mi-am dorit o excursie cu rulota În Munții Stâncoși. A venit cu mine, dar a doua zi s-a dus să se cazeze la Four Seasons, În Vegas. Am știut din săptămâna aia că se terminase, m-am distrat mult mai bine singur În rulotă, făcând poze. — Când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai curând taciturn, pe care-l cunoșteam de ani buni. Mic și osos, avea fața îngustă și lunguiață, nasul subțire, pe vremea aceea apropriindu-se de patruzeci de ani. În timpul asediului avarilor, evreii se salvaseră pitindu-se printre brațele inaccesibile și stâncoase ale râului. Nu avuseseră parte de răzbunări, deoarece fiecare familie îi promisese lui Grasulf câte o jumătate de uncie de aur și o uncie de argint pentru refacerea zidurilor. În chip straniu nu era mirat să mă vadă prin acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi bărbați se uitau după pânza unui vas aflat la orizont. O ambarcațiune cu vâsle, încă departe, se apropia agale. Am recunoscut spinarea demonului și am fost pe loc cuprins de ură. Zgomotul valurilor acoperise rumoarea pașilor noștri. Am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
abordată, fiind corecte ambele denumiri - cretanii sunt foarte curioși în această privință! După câteva zile de plajă, ca să nu ducem dorul mării în timpul excursiilor planificate, a început o hulă cu valuri de 2 m, care se spărgeau spectaculos de malul stâncos! N-au intrat în apă decât vreo câțiva aventurieri ruși cu tendințe suicide, care-și mai luau și copii de 7- 10 anișori după ei! Deși, nu pot încadra teribilismul în sporturile extreme, să zicem că le-am înțeles dorința
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui era regretabilă, dar cădea bine. Peste cîteva zile zgîrieturile de pe gîtul lui vor dispărea și totul va fi ca mai Înainte. Yves deschise fereastra largă ce dădea spre terasă și Își admiră, În depărtare, vila agățată de un promontoriu stîncos. Linii pure, fațade din sticlă, piscină cu deversare. Un imn Înălțat mării. O recunoștință meritată a lucrurilor, cînd se gîndea că din mare Își scotea tot ce era esențial pentru modul lui de viață. Aruncă o privire spre un teren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fi găsit liniștea. Făcea lungi plimbări visătoare, fără un scop precis, pe Sky Road; mergea cu cerul alături. Șerpuind printre dealuri, drumul spre vest urma o pantă când abruptă, când lină. Oceanul scânteia, reverbera o lumină schimbătoare pe ultimele insulițe stâncoase. Rostogolindu-se rapid la orizont, norii formau o masă luminoasă și confuză, cu o stranie prezență materială. El mergea Îndelung, fără efort, cu chipul Învăluit Într-o ceață acvatică vaporoasă. Știa că Își Încheiase lucrările. În camera cu vedere spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În urmă, așa că puteam să pierd două-trei zile doar ca să-l atrag pe Enkim În cursă. Tot mergând așa Însă, deodată am ajuns la poalele unor munți Înalți. Mărunțeii se speriară, dar ne urmară voinicește până ce ajunserăm pe o culme stâncoasă, despădurită. Era o zi Într-atât de senină Încât Îmbrățișarăm, dintr-o singură privire, mai mult pământ decât văzuserăm toți laolaltă În toate viețile noastre puse cap la cap. La Răsărit, hăt, peste munți și câmpii, se prevedeau câmpii, dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Guinee, Într‑o cercetare subvenționată de Institutul Național de Nu‑Știu‑Ce și vorbea dialectul păsăresc de pe insulă. Faptul că medicul scria bine făcea ca raportul lui să fie și mai de efect - ba chiar, uneori, supramemorabil. Descria o coastă stâncoasă acoperită de o „cascadă de orhidee purpurii”. Existau În jurnal multe pasaje semi‑purpurii, dar simțeai că omul răspundea la purpura naturii. El urmărise un scop strict științific și Întregul articol era foarte important - din punct de vedere uman. Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
s-a uitat la ei cu un dispreț compătimitor. Era limpede că nu aveau habar de nimic. Aici am putea să facem bucătăria, a zis fata plină de speranță la un moment dat, arătând cu mâna un petic de pământ stâncos, despre care Hugo știa cu siguranță că ascundea o gură de mină. Nu știu, tot zicea băbatul. Probabil că e un chilipir. Eu nu mă pricep deloc la proprietăți. Într-un final, fata și-a croit drum, printre pietre, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deșertul american îl fascina. Ca mai toată lumea, avea în minte imaginile din filmele western, cavalcadele avînd ca fundal pereții abrupți de la Grand Canyon sau formidabila scenă din filmul Diligența cu un atac al indienilor și o urmărire printre ciudatele formațiuni stîncoase de la Monument Valley. Victor își reprimă însă aceste divagații pentru a se concentra pe vis, pentru a nu-l pierde întrucît îl simțea fragil. Cum de ajunsese el colo, în deșert, sub capota ridicată a unei mașini cam veche și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
până jos la poalele mării, care se mișca urcîndu-și apele până lângă un boschet de chiparos si roze tăinuit în ponorârea unei stânci, ca un azil de scăldătoare. El se desculță și, sărind de pe-o piatră pe alta, cercetă stâncosul său imperiu. El dădu de un izvor de apă vie și dulce care se repezea cu mult zgomot din fundul unei peșteri. Intră în peșteră... o răcoreală binefăcătoare îl cuprinse pe el, pe care soare-l arsese în somnu-i... merse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]