1,757 matches
-
Locuiam de trei ani în New York și nu fusesem niciodată. Să fiu cu Mitch îmi oferea multe din avantajele de care mă bucuram fiind singură - de pildă, faptul că nu trebuia să zâmbesc întruna ca nu cumva să se simtă stânjenit de adevărata mea față - dar fără a mă simți cu adevărat singură. Rapid, am trecut de la un tablou la altul și de-abia dacă am deschis gura. Uneori ne aflam chiar în săli diferite, dar eram legați de un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Ah, da. E o femeie minunată. O adevărată doamnă. Eu: Oh. Și noi doi...? El: Pentru noi doi va rămâne întotdeauna secția de urgențe de la St Vincent’s. Apoi Gorila a demarat. Așadar, ce zici de asta, Anna? Eu sunt stânjenită la culme. Mă simt ca ultima proastă. Am crezut că Colin e înnebunit după mine, dar el era în cârdășie cu Detta - și probabil că el a făcut pozele despuiate. Am crezut că sunt un detectiv în toată regula, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mea se încheiase. Mă închisesem ca o floare în timpul nopții, un muguraș plin de amărăciune, ferecat strâns. Dar eram departe de a mă comporta neprofesionist - din contră, eram probabil o mai bună profesionistă decât fusesem vreodată. Oamenii chiar păreau puțin stânjeniți de mine. Și părea să dea roade pentru că, chiar înainte de Ziua Recunoștinței, în presă a apărut prima referire misterioasă la Formula 12: descrisă drept o „inovație fără precedent în îngrijirea pielii“. Capitolul 7tc " Capitolul 7" —Anna, este un miracol, ciripea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plâns, m-a mângâiat pe mână și a murmurat: —Bravo, mai ai trei. La naiba. Crezusem că, dacă m-a văzut așa tulburată, o să mă scutească de restul. Obișnuia să vină cu mine când mergeam să cumpăr haine, deși era stânjenit la culme în magazinele pentru femei. Da. E adevărat. Îl imita de minune pe Humphrey Bogart. Într-adevăr, așa e! Nu era doar vocea; știa să facă o chestie minunată cu buza de sus încât chiar semăna cu el. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe care le luase fuseseră neinspirate. Întâi bucătarul și insultarea cotletelor lui, apoi inspectorul sanitar șef și concediul lui. Și acum problema cu maimuțele se va agrava, va izbucni un scandal, tatăl lui va auzi despre asta și va fi stânjenit... Oh, era o treabă îngrozitoare. Mai bine s-ar fi apucat de computere, viața sa ar fi fost mai frumoasă și mai liniștită... După o vreme se urniră din nou. Dar: — N-o luați pe-acolo, domnule, îl sfătui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
străinii apatici te hainele lor lungi. „Nu e cazul“, spunea el, „să vă simțiți așa de stânjeniți.“ Oricum, abia dacă îl puteai auzi din cauza tobei și a apei de ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ploaie din aer. O, te înșeli, amice. Cerul e atât de stânjenit. Copacii din scuaruri își țin capul în pământ și copertinele de pe stradă acoperă cu grijă fațadele ude și roșii ale magazinelor. Ziarul de seară din cutia lui e stânjenit Ceasul de deasupra ușii de unde vorbește bătrânul e stânjenit. Până și toba e așa de stânjenită. * — Pentru numele lui Dumnezeu, cum ai reușit să ajungi în halul ăsta? — Ai dreptate, cățea ce ești, asta e! — Asta e ce? — Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se întorcea acum la Montalban înțeleasă fiind cu logodnicul său să se regăsească acolo. Deci, Bradamantei, care era verișoara lui, i l-a încredințat Astolfo pe Rabica, împreună cu lancea lui de aur care n-ar fi putut decât să-l stânjenească în călătoriile sale aeriene. Printre cei eliberați de Astolfo din castelul vrăjitorului, se afla și Roland. Pornind la întâmplare, paladinul s-a pomenit către sfârșitul zilei într-o pădure la poalele unui munte.El a zărit cu mirare o dâră
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a părea impresionată, În seara asta e multă lume aici. Bette? Ce zici, bem ceva? — Încă n-am terminat, șuieră Elisa, trăgându-mi brațul mai aproape de ea și continuând să scaneze sala. Lângă ușa laterală, flirtând cu chelnerița, Ethan Hawke. Stânjenit Într-o mare măsură de prezența lui Andre Balasz, noul iubit al Umei, care stă cu partenerii săi de afaceri pe prima banchetă din dreapta. Și uite! Vrăjitoarea aia urâtă, lesbiană, care nu se poate abține să nu scrie cum face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la friptură nu se produseseră: "Tu Eleno! toată viața ta o împărți în felii egale, ca ale gigot-uluil. . ." sau: "Lino! e singurul moșit la care te pot întrebuința!. . .", glume de fată știutoare și masculinizată prin vocațiune sau deprindere și care stânjeneau oarecât pe Mini. Azi însă le-ar fi îngăduit. Ceea ce nu putea îngădui azi era tocmai friptura. Mini, în genere, prefera ca mușchiul să nu palpite, deși recunoștea valoarea momentului acela a point, la care fusese servit. Prefera ca ultima
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
A"1 fi vrut să plece, dar se temu ca Lina să nu se nemulțumească dacă o lasă singură cu musafira. Părea că pune oarecare nădejde în Mini pentru vizita asta, la care ținea să facă față și care o stânjenea parcă. Acea Lina, așa de autoritară și de stăpână pe ea 74 în profesie, era în lume nespus de timidă. Rămase. De altfel, subt o altă formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o falahină. Avu convingerea că Mika-Le nu premeditase cu perversitate scrisoarea: o scrisese de-a dreptul din perversitatea ei firească, ceea ce era mult mai interesant. Era probabil convinsă că tatăl ei ar fi fost acum generos cu ea, dar era stânjenit de Lenora; credea desigur că era dator să-i dea bani si că are dreptul să-1 amenințe. Favorurile lui Greg îi păreau insuficiente și își șantaja familia fără de nici un scrupul. Mic animal cu instincte tot atât de simple ca ale unor anume
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zbănțuieli. Formula egipteană suferea. Trebui să-și închipuie o dezarticulare ridicolă a geometriei rigide, în mijlocul acelui Sabat. Cât despre Greg, i se părea că-1 vede cu surâsul acela penibil, care îi mânjea uneori buzele, provenit din conflicte morale care îl stânjeneau. îi păru rău că trebuie să micșoreze în opinia ei pe un . om care îi făcuse impresie bună. Mai mult însă o supăra jignirea pe care cazul Greg o aducea în genere sexului pe care îl socotea superior. Poza firavă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un rol pentru care trebuie să fii născut. Sunt oameni într-adevăr delicioși în acest număr fatidic si complimentar, al căror glas îmbină pe al celor doi într-un ison prielnic, oameni cari pot trăi lingă alții fără a-i stânjeni cu existența lor, accentuând plăcut la ceilalți sentimentul existenței. Ltii Mini talentul ăsta îi lipsea. Și pe urmă, amorul altora e totdeauna plictisitor. Dacă cel puțin ar fi fost anonimi!. Dar erau prea cunoscuți. Totuși, văzuți aici, în afara decorului de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
albă, subt lumina frunzișului și la umbra perdelei. Observația lui Hallipa era bună. Avea un glas mai conciliant, probabil ca să readucă în vizuini pe tovarășa lui mânioasă. Cu Mini vorbea tot indiferent, liber, ca și cum nimic din raporturile lor trecute nu-1 stânjenea. Ea deduse că în felul lui, moderat, fără agitații, Hallipa făcea acum o călătorie mare. Aceea de la acel trecut cunoscut la un prezent care se putea întrevede. - Mergem! zise. Eliza se despărți de Mini cu ceva pretexte peltice. Ieșiră pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
intensificând senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de vorbit și îi invită pe cei care-l ascultau să i se alăture într-un imn scurt, Elspeth cântă atât de tare și de entuziast, încât cei din primul rând se întoarseră s-o privească. După aceea, Malcolm rămase stânjenit în spatele sălii, pe când ea, aflată lângă strană, mutându-se de pe un picior pe altul, îi adresa întrebare după întrebare vorbitorului, pentru ca în final să-l invite la ceai în casa tatălui ei. Când Petie și Susan se căsătoriră în primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
La început de lume ori de religii ai mai văzut sceptici? Aceștia apar doar cînd e nevoie să se distrugă vechile idealuri. Pe cele noi le naște naivitatea. Sub soare este pentru toată lumea loc. - O astfel de larghețe mi-ar stînjeni puterea de acțiune. Avem nevoie, desigur, de tovarăși. Dar numai de drum. Familia mea a scăpat de trenul morții numai pentru că niște oameni neau ajutat să supraviețuim. Chiar dumneata ești un exemplu. De aceea nu caut între noi dezbinare... Goilav
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
iar acum femeia suspina. Fără ca măcar să lase deoparte sabia însângerată, Sozo se prosternă spre Katsuyori, de la distanță. — Ca dovadă a ceea ce tocmai v-am declarat, mi-am trimis propriul fiu înainte, pe drumul morții. Cu siguranță, altminteri ne-ar fi stânjenit. Stăpâne, am să vă însoțesc; și, fie că voi fi primul sau ultimul, nu va dura decât o clipă. Ce trist să văd florile, Care știam c-aveau să cadă, Plecând înaintea mea, Una să nu mai rămână Pân-la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Rokuro și Kyuemon nu mai dormeau, supraveghind munca. Dar, orice-ar fi făcut, oamenii erau nemulțumiți și insolenți. Ca pentru a înrăutăți și mai mult situația, unii muncitori sabotau intenționat programul, convingându-i până și pe lucrătorii relativ supuși să stânjenească proiectul, prin încetineala lor intenționată. Kanbei nu putea privi, stând cu mâinile-n sân. În cele din urmă, începu să viziteze personal șantierul, cu toiagul în mână. Stând pe o movilă de pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dacă se udă, să nu vă roadă picioarele. Pușcași, tăiați fitilele flintelor la lungimea de un picior și legați-le în mănunchiuri de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care nu depășeau treisprezece oameni. — Un mare număr dintre noi ar ține piept inamicului și toți cei care nu s-au hotărât să-l însoțească pe stăpânul nostru fie în viață, fie în moarte, n-ar face decât să ne stânjenească. Seniorul Mitsuharu este în Sakamoto, cu trei mii de soldați. Nu vreau decât să ajungem acolo în siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
drumul dintre Omi și Echizen, deci presupun că îl cunoști. Totuși, îl trimit pe fiul meu adoptiv, Hidekatsu, să te călăuzească. Circulă un zvon josnic, nedemn de atenția ta, cum că Nagahama ar fi un loc avantajos de unde să-și stânjenesc întoarcerea acasă. În scopul de a contrazice asemenea bârfe mișelești, l-am trimis pe fiul meu adoptiv să te întâmpine și îl poți lua ostatic până treci, cu cugetul împăcat. Aș dori să te primesc la Nagahama, dar sunt bolnav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tranșee. Numai excavațiile pentru aceasta din urmă erau uriașe, dar munca fu gata în doar douăzeci de zile. Femeile și copiii participau, și ei, la lucrări. Membrii clanului Shibata făceau raiduri de noapte și recurgeau la șicane meschine, reușind să stânjenească progresele, dar, când își dădură seama că n-aveau nici un real succes împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, însă, înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]