980 matches
-
drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie. Între timp cîțiva oameni se desprinseseră din mulțimea care forfotea Întruna pe platformă și se opriseră să privească insistent, curioși și stînjeniți, apoi dăduseră să plece și fuseseră nevoiți să se Întoarcă. Acum cîțiva stăteau pe loc și se uitau, fără să spună nimic, schimbînd Între ei, din cînd În cînd, priviri neliniștite și stînjenite. Știam cu toții că omul murise, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se opriseră să privească insistent, curioși și stînjeniți, apoi dăduseră să plece și fuseseră nevoiți să se Întoarcă. Acum cîțiva stăteau pe loc și se uitau, fără să spună nimic, schimbînd Între ei, din cînd În cînd, priviri neliniștite și stînjenite. Știam cu toții că omul murise, cel puțin așa cred. Între timp sosise Încă un polițist, care vorbea Încet cu primul și se uita și el la mort, se apropiase să-l miște de umăr așa cum făcuse și celălalt, și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cele mai cordiale cu putință, așa că ne putem aștepta ca în mesajul acela să fie lucruri inconfortabile pentru noul demnitar. Că așa este ne demonstrează felul în care acesta s-a comportat în chiar momentul în care a primit foaia: stânjenit, enervat și nesigur, în ciuda felului bărbătesc în care și-a modulat vocea și a accentuat vocalele și consoanele. Radu Stroe a spus inițial că nu a apucat să citească pagina buclucașă, deși părea evident că nu era așa, mai apoi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
întîrziat? Am venit cît de repede... — M-ai făcut să aștept, îi răspunse el cu răceală. — O, îmi pare rău, îmi pare foarte rău. Am sosit cît de repede am putut. N-am vrut să... — Ia-mi țigări. Lanark privea stînjenit tăblia mesei. Cînd Gay se duse la tejghea, spuse: — Cu ce te ocupi? — Adică? — Ești om de afaceri? Sau artist? — O, nu mă ocup cu nimic, am un talent fantastic pentru așa ceva. Lanark îl privi atent pe Sludden, căutînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va prăbuși. Rămase chircit în întuneric mult, mult timp. în cele din urmă văzu lumina din hol strălucind prin cadrul ușii. Apăru o figură voluminoasă, mormăi ceva și aprinse lumina. Era Provost Dodd. Lanark se ridică în picioare, simțindu-se stînjenit și îngrețoșat. — Gloopy, zise el. A dispărut. Gloopy a dispărut! Lordul Provost își roti privirea prin încăpere de parcă Lanark n-ar fi fost acolo și bombăni: Nu-i mare pagubă, aș zice. Lanark era convins că fiecare pas în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu noi. Toată gașca e aici. Dincolo de draperie era beznă deplină. Dar nu-i nici o lumină aici, observă Lanark. — Este, dar trebuie să dai răgaz ochilor să se obișnuiască. Rima e aici? Gay lăsă draperia să cadă și-i spuse stînjenită: — Nu cred c-am văzut-o pe Rima de la... de la petrecerea mea de logodnă. — Atunci e acasă? Așa bănuiesc. Poți să-mi spui cum se ajunge acolo? Am fost la ea pe ceață și acum nu cred c-aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Instinctele, prejudecățile mă opresc. Dar nu te teme, sînt pregătit să rezist fără mîncare încă două sau trei zile. Ea îl străfulgeră cu privirea. — Eu nu! — Dar vreau să mănînci. Și după aia o să mă disprețuiești. Lanark rămase încurcat și stînjenit. — Nu, n-o să te disprețuiesc tocmai... zise el. Ea îi întoarse spatele și-i spuse cu răceală: — Bine. N-o să mai mănînc nici eu. Nu se mai mișcă și nici nu vorbi ore în șir, iar cînd asistenta aduse prînzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu un sac de porumb, zise el stînjenit. — Ce vrea să însemne linia albastră? — Cerul. — Vrei să zici, orizontul? Thaw se uită prostește la desen. — Orizontul este linia unde cerul și pămîntul par să se atingă. Ăsta-i orizontul? — E cerul. Dar cerul nu-i o linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prea departe. Ea se uită lung la halatul plin de pete de vopsea pe care-l purta peste salopetă. I-l făcuse maică-sa dintr-o pătură militară, gri și groasă, și era călduros și-l păzea de curent. Adăugă stînjenit: — Spuneți-i lui Robert că regret că i-am ratat nunta. Amvonul era izolat contra curentului printr-un dispozitiv electric pentru încălzirea picioarelor. în zilele foarte friguroase, găsea că-i mai intim să doarmă încolăcit pe podeaua lui octogonală decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i rețin numele, dar e pictor... cred că numele mic începe cu B. E destul de cunoscut. Oricum, asta ar trebui să te facă să te simți... cam... îl aștept pe Peter aici. Știai că m-am măritat? Thaw se ridică stînjenit și urcă treptele spre stradă. Un tramvai care mergea în Riddrie se opri la semaforul următor și se sui în el cu oarecare efort. Scaunul său de pe platforma de jos părea a fi un cîine. Cînd se uita sau îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
picioarele patului și cîntă încet: „Dadadada“. Băiețelul nu se mai plînse și se cuibări în brațele lui. Trupul lui mic și îndesat era cald și liniștitor și-i dădea un sentiment atît de plăcut de pace, că Lanark se întrebă stînjenit dacă un tată ar trebui să se simtă așa. Puse băiatul în căruciorul de lîngă pat și-l înveli atent cu o pătură moale. Sludden se ridică și își destinse mîinile, spunînd: — Minunat! E absolut minunat. Am venit aici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici, unde se mai află și centrul de stabilitate și pentru mediu. O să te las aici, bine? Lanark simți că retrăiește ceva care se petrecuse înainte, poate cu Gloopy. — Regret că nu sînt persoana pe care o credeai, zise el stînjenit, adică, nu sînt un om de acțiune. Jack dădu din umeri și-i spuse: Nu-i vina ta. O să-ți dau un sfat... Fu întrerupt de vuietele unei sirene și de un zăngănit ca un tunet slab. Traficul din piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe trotuar strigînd și făcînd semne unui taxi care se pusese în mișcare în șirul de mașini. Taxiul opri la bordură și Jack sări în el. Lanark îl urmări cum dă colțul, apoi stătu o vreme simțindu-se slăbit și stînjenit. Se gîndea la Alex, la Rima și la soldați. Nu mai văzuse soldați înarmați pe stradă. în final, se răsuci și intră în clădire. Unui bărbat în uniformă, aflat în holul de intrare, i se adresă astfel: — Caut de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trebui să te duci la culcare, Lanark. — Aș face-o, dacă m-ai putea însoți, spuse Lanark, luînd-o de talie. Ea îl privi încruntată, de parcă el ar fi fost o pagină pe care încerca s-o citească. își retrase brațul stînjenit și zise: — îmi cer scuze dacă par lacom, dar nu cred că fetițele astea mă plac. Iar noi doi am fost aproape prieteni cîndva. — Da. Am fi putut face ce doream, dar ai fugit dup-o curvă dragonească. — Dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru vîrsta lui, și pare a fi inteligent, și are toate șansele să fie un om bun cînd va fi mare. Ea îi scruta în continuare fața, de parcă ar fi încercat s-o citească. El îi evită privirea și spuse stînjenit: — Nu-ți face griji. Nu sînt beat, dacă asta crezi. Cînd își întoarse privirea, ea dispăruse și Martha stătea cu un pahar spunînd: — Eu am făcut amestecul ăsta. Nu are gust prea bun, dar e tare. Vă rog, domnule, voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se strânseră. ― Aș prefera să rămân. Apoi își ridică sfidător capul: ― La urma urmei, mi-am asumat niște riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
în profil, ușor întors spre dreapta. Privea liniștit pe fereastră. Ar fi trecut, desigur, neobservat dacă nu și-ar fi rotit din când în când, cu extremă încetineală, capul spre ceilalți. Atunci ei lăsau ochii în jos, vinovați, mâhniți și stânjeniți parcă de propria lor existență. El nu încerca să domine, dar domina prin calma lui pasivitate. I se părea normal ca oamenii aceia să stea cu ochii plecați și îi privea cu înțelegere și compătimire. Când și-a întors pentru
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se strânseră. ― Aș prefera să rămân. Apoi își ridică sfidător capul: ― La urma urmei, mi-am asumat niște riscuri. Nimeni nu zise nmic. Creatura semiumană o privi cu niște ochi pe care Gosseyn îi găsi necruțători. Patricia Hardie se răsuci, stânjenită, și-l privi pe tatăl ei, căutându-i parcă sprijinul. Marele bărbat îi evită privirea, foindu-se jenat în fotoliul său. Fata se ridică, o cută disprețuitoare afectându-i armonia buzelor. ― Deci te are și pe tine la mână ― zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se plimbe printre oameni, pentru a vedea cum reacționează. Patru dintre ei păreau tulburați de ceva. Grosvenor se apropie de unul dintre aceștia, care clătină mereu din cap. - Ce-i cu dumneata? îl întrebă. - Aud o voce, râse omul, stânjenit. Ce prostie! - Se aude tare? - Nu. Parcă s-ar depărta, dar revine mereu... - O să dispară, îl liniști Grosvenor. Creierul omenesc reacționează uneori astfel când e suprasolicitat. Pun pariu că nu mai auzi vocea, acum, când îți vorbesc și nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
în interiorul navei și chiar și pe cele pomenite adineaori trebuie să le mânuim cu prudență, căci sunt mortale. Bineînțeles, fiecare va trebui să se apere cu propria sa armă. Dar hai să începem! - Nu te grăbi! Zise căpitanul Leeth, vizibil stânjenit. Poate că domnul Grosvenor mai are de făcut vreo obiecție. - Dacă am avea timp, spuse Grosvenor, ar fi poate interesant să vedem cum reacționează monstrul la energia cu care vrem să încărcăm planșeele navei. - Nu înțeleg ce rost au toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
remarcă atât de insolentă. - Foarte bine, ridicați-vă în apărarea drepturilor voastre! exclamă Grosvenor. Universul e în pericol de moarte, dar voi trebuie să vă păstrați sentimentul demnității. McCann, care tăcuse până atunci, i se adresă arheologului, pe un ton stânjenit: - Korita, spune-mi, te rog, dacă ar exista într-adevăr în spațiu, o ființă ca aceea descrisă de Grosvenor, cum s-ar putea ea oare încadra în teoria ciclică a istoriei? - Mă tem că nu s-ar putea încadra mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sunteți amabil să dați o probă, vă spune domnul Peppin Mirto ce și cum, iar când sunteți gata, să veniți cu ea sus, la mine, ultima ușă pe dreapta, cum urci treptele. Vă aștept! Vă salut! Peppin se simțea puțin stânjenit și nu știa de ce. Îl ajută pe străin să-și dezbrace paltonul cu nasturi de os, i-l duse la cuier, sub pălărie, apoi îi întinse un teanc de scrisori. O anchetă pe care ziarul o făcuse pe tema De ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și parcă te simțeai brusc dornic să-i devii prieten și parcă-parcă semăna la zâmbet cu Iulia. — Toată lumea îmi dă să mănânc, de când am ajuns aici, e bine. Mulțumesc, Alexandru, așa te cheamă, nu? Dar aș prefera o țigară. Ușor stânjenită, gazda își scoase tabachera, Dan oftă, de parcă ceva îl deranja la acest gest, apoi uită să-și ia o țigară și se apucă să mănânce. Termină repede, se strâmbă la cafea, se vedea bine că nu-i place, deși era
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fereastra viitorului e domnu’ Dan și ceva mai încolo e Jacques, care merge la plimbare, fără cârjă... Cu matale, adăugă, emoționat de tăcerea care se făcuse în jur. — Bravo! Acum e rândul meu, spuse Alexandru, pentru că lumea era chiar mai stânjenită decât la intervenția precedentă, deși Jacques, de la locul lui, zâmbea. Înțelegea că Nicu, ținând cont de urgențe, își sacrificase dorințele proprii de dragul lui. Nicu se uită curios la Alexandru, să vadă dacă spune despre secretul pe care-l știa el
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
albastru cu alb ale serei aceleia în care dervișii se grupaseră ca un stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe alți vreo câțiva care își petreceau dimineața în jurul moscheilor. Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]