3,144 matches
-
parte Din frumusețe și durere! La intersecția de drumuri, Ce fac unirea între stele, Voi răspândi, ca-n joc de fumuri, Din toate gândurile mele! Un trecător prin Univers, Ce-i știe tainele, mai toate, Va descifra, citind în vers, Stăpâna lui, ce căi străbate! Referință Bibliografică: Cu prima cursă, către Marte! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CU PRIMA CURSĂ, CĂTRE MARTE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383563_a_384892]
-
iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân ”Stai ca boul într-o rână, de nimic nu mai ești bun!„ Peste tot aud cum strigă unii, alții, în argou Și din suflet mă intrigă că se compară cu-n
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
-n larg se fac pierdute, Uitați la țărmul mării, noi doi și o chitară. Să devenim o ființă cu sunetul chitării, Cât te iubesc, cuvinte-s prea mici ca să ți-o spună, De azi, inimii mele, pe veci îi ești stăpână, Să ne cunune luna, aici, la malul mării! Referință Bibliografică: Cât poți fi de frumoasă / Daniel Dobrică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2237, Anul VII, 14 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dobrică : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
CÂT POŢI FI DE FRUMOASĂ de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382925_a_384254]
-
Simpatie > NANA... Autor: Dorel Dănoiu Publicat în: Ediția nr. 2089 din 19 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului NANA ... Nu poți a trece cu vederea și nici să zici că nu îți pasă ... Tu ai în față acum puterea unei femei stăpână-n casă. La treabă-i harnică și iute, cuprinde tot dintr-o privire și mâini atât de pricepute stârnește dragoste, uimire. Nu ia în seamă suferințe răbdând ades orice durere, iubește fără preferințe pe toți ai ei, doar în tăcere
NANA... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382955_a_384284]
-
dependent de ea, de iubirea ei, de atingerea ei. Își conducea afacerile prin telefon, era tot timpul nervos când era întrerupt din ședințele prelungite de erotism. Sophia reușise să facă din el un rob, era sclavul ei, o recunoștea de stăpână absolută. Îi promisese că imediat ce va lua averea pe numele lui, va face un testament prin care ea să fie desemnată unică motenitoare. Chiar îl întrebase odată:”nu îți este teamă că te pot omorî după ce mă vei face moștenitoarea
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
altarul chiolhanului. Una din doamne scapă câinele, acesta se repede la un miel tăiat și plin de sânge, îl ia în gură și vrea să fugă, ciobanul îl vede , strigă la el, apoi îl lovește și își recuperează mielul mort. Stăpâna câinelui îl apostrofează pe cioban:”cum ai putut să dai într-un animal atât de frumos? Ce ți-a făcut el, ai fost neglijent, altfel nu fura.” ”Uită-te la el cât e de scump, dă-i o guriță lu
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
Olga, mirosul de iasomie, pe care îl răspândea femeia, îl incita. Simțea că venirea Olgăi în societate lui, va aduce un nou suflu, îi plăcea implicarea și determinarea ei. Totodată îi plăcea felul ei de a fi direct, hotărât și stăpână întodeauna pe situație. Mai erau cinci zile până când trebuiau terminate lucrările. Olga a apăsat pe buton, imediat Maria cu agenda în mână a băgat capul pe ușă: -Te rog să-l chemi pe Eugen Zambilă, să aducă situația lucrărilor, să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
i-a zis lui George: -Mă ar fi bine, să facem cum zice Olga, altfel rămânem fără serviciu, unde mama naibii ne mai angajăm pe un salariu atât de bun? -Ai dreptate Mariane, dă-l naibii pe Eugen, Olga e stăpână pe ea. Hai să tragem tare și la trei să mergem cu o situație frumoasă, susțin ideile tale, să facem o simulare, apoi mergem la ea. Timpul a trecut, iar termenul de predare a lucrărilor se împlinise, Olga venise de
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385351_a_386680]
-
România, primește mult râvnita bursă la Sorbona. Doctoratul însă nu îl mai scrie niciodată. După o scurtă revenire în țară, îndrăgostit de Franța, pe care o străbate-n lung și-n lat pe bicicletă, decide să nu se mai întoarcă. Stăpâna florilor Pe Simone Boué o cunoaște în 1942, la o cantină studențească. Mai tânără cu mult decât el, timidă, retrasă și foarte binevoitoare, îi va deveni parteneră de viață până la moarte. De căsătorit, nu se căsătoresc. Cioran refuză să-și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
Avea o adevărată ma-nie pentru fețele de masă. Când într-o zi face o tartă și varsă siropul pe una din ele, izbucnește cu singurele cuvinte pe care le știe în românește „Pisa mi-sii!”. Înainte de toate, Simone e însă stăpâna casei și a florilor. Cea care știe să facă dintr-o hrubă minusculă, situată la etajul șapte, chiar sub acoperiș, un loc primitor, din care florile proaspete nu lipsesc niciodată. În fiecare zi, se trezește de dimineață, aleargă la liceu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
noapte de vară în Ukraina semnat de Ligia-Gabriela Janik care, ne descrie în cuvinte un tablou impresionist, dintr-un început de iunie 1993, într-o localitate uitată de lume, Utkonosovka. Peste toate elementele acestui peisaj tăcut, însingurat și unic atot stăpână, chiar și peste norii călători, este Luna. ,, În biruința ei, dorește să-și descopere întreaga Sa măreție.’’ Deosebit de interesant, scos la iveală ca o mărturisire de credință este și dialogul cu Corneliu Leu care răspunde unor întrebări puse de Florentin
CETATEA LUI BUCUR – Nr. 57, Noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/92899_a_94191]
-
din județul Galați. În anii din urmă, Arhiereul Dunării de Jos, Înalt Prea Sfințitul Casian, a rezidit vechea biserică a Schitului Zimbru. La ziua de 2 iulie, Melchisedec menționează sărbătoarea din Biserica Creștină Primară - ”Punerea cinstitului veșmânt al Prea Sfintei, Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, în Vlaherne” și completează: ”Întru această zi s-a săvârșit din viață Marele Ștefan, Domnul Moldo-României, în anul 1504, și s-a înmormântat în Sfânta Mănăstire Putna cea fundată de dânsul...” În continuarea notei este redat
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
să o las singură acasă. Ea este Ludmila! Delia întinse mâna unei femei amețitor de frumoasă. Ochi negri migdalați, sprâncene fine, încadrau obrazul dându-i un aer enigmatic. Un nas grecesc, buze frumos conturate, înaltă, suplă. Se simțea femeia puternică stăpână pe soarta ei. Dar, vorbind despre soartă, greșea Delia. Femeia din fața ei era vulnerabilă, chiar dacă nu lăsa această impresie. Și Ludmila privi cu interes la femeia despre care Ștefan îi povestise că trăiește o dramă. S-au plăcut imediat cele
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
cu putință. E cu putință! repetă el de trei ori preschimbându-și glasul pe neașteptate Într-un strigăt. Aștrii, trupul vizibil al vechilor seminții adormite, Îi vor indica momentul Maestrului, prin mișcările lor. Începând cu steaua serii, cvintuplul simbol al stăpânei Îngerilor. Dante era scandalizat. Nu exista nimic creștin În cuvintele lui Bruno, ci doar aiureala mârșavă a tenebrelor. Pentru cu mult mai puțin decât atât, alții fuseseră deja zdrobiți de Inchiziție. Cum era posibil ca acele Învățături să fie propovăduite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Desigur. Când ați numit Al Treilea Cer colegiul care va da viață noului Studium, nu voiați oare să vă revendicați de la amor ca stăpân al vostru și ca prim motor, după Dumnezeu? Nu ați ales-o pe cereasca Venus ca stăpână a Întrunirilor voastre? Ceilalți se priviră unii pe alții, ca și când i-ar fi cântărit cuvintele. — Însă ați trecut cu vederea un lucru, atunci când ați ales-o pe Venus și nu pe Minerva ca muză a consfătuirilor voastre. Iubirea este forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-ar fi grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
minte și sper ca nici tu să nu uiți, mi-a răspuns Eva cu seriozitate. Formidabilă dexteritatea acestei femei de a alterna aiuritor gravitatea cu amuzamentul facil și circumstanțial și de a lăsa omul fără replică! În plus, deranjant de stăpână pe ea și greu de surprins - chestie care bărbaților nu le cade bine niciodată, indiferent că le convine ori nu s-o recunoască. Eu recunosc. Ezitam să Încerc să profit de vaga apropiere care se insinuase Între noi pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
avea nici o relevanță, În definitiv. Sau, poate, avea? Pesemne că da, altfel nu se explică de ce Eveline a ales să recurgă la un subterfugiu. - Cu ce vrei să-ncepem? m-a Întrebat ea, de parcă mi-ar fi citit gândurile. Redevenise stăpână pe sine, cu rapiditatea obișnuită care, pe mine unul, mă umplea de fiecare dată de respect. - Cu moartea lui Fujimori, dacă n-ai nimic Împotrivă. Ce dracului se petrece pe-aici, s-au pornit exterminările? Am intrat În zodia asasinatelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala, tot umbletul se potolesc ca prin farmec. Dinspre plaiul Eschișer, în violetul înserării, iese stăpâna mării, semiluna. Păgân, creștin, ateu se aruncă în pulbere. Nu mișcă nimeni. Dinspre palat se aude un ropot și un pâlc de ieniceri vine în goană spre mulțime să vadă de ridică cineva fruntea. Unde zăresc unul cu șezut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
misiune e legată direct de a ta — Trebuie să fie la mijloc o farsă. Cunosc personajul, Își asumă toate păcatele omenirii pentru că a rîvnit la bogăția și fala lui Pillat. Spune că e Isus Christos. Simțea că nu nud e stăpînă pe judecata ei; cu cît Încerca să se conecteze la sistemul lui de gîndire se pomenea absorbită Într-un spațiu complementar care capta realul potențîndu-l. — Trebuie să-l văd neapărat. Dar nu mai e aici. A dispărut de două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o chestiune de prestigiu din asta și a amestecat un fel de otravă după o rețetă proprie, pe care au băgat-o în mine. Tanti Amália n-a fost de acord nici cu asta, nici cu altceva, nu ea era stăpâna casei, dar avea drepturi și a alungat cu draperiile lumina lunii, „pentru că e mai bine așa“ iar șapte nopți la rând mi-au murit sub pernă șapte pui de mâță negri, în locul meu. Cu asta poate că am și schițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a sărmanului Maro, care în mai puțin de câteva clipe îmbătrânise cu zece ani. Gloanțele s-au înfipt fără milă în fața și corpul celui care mă mușcase într-un mod atât de sălbatic și de laș. Panica se și instală, stăpână, peste onorabila adunare a preoților nebuni și a preoteselor literate, astfel că pentru scurtă vreme în blocul acela compact de nefericiți se creă o breșă, ceea ce ne permise, mie și lui Maro, să ne apropiem cu pași repezi de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
încât picioarele i se îndoiră din genunchi, el o porni în întâmpinarea nou-sositei. Își ținea burta înainte și cânta ceva cu glasul lui behăit de bețiv. Apoi își întrerupse behăiala și se opri radios. În momentul acesta între mine și stăpâna apartamentului avu loc următorul dialog: Ea. Colegul dumneavoastră cântă minunat. Dar de ce-și închide ochii? Ah, da: ca să nu vadă cum îmi acopăr urechile. Eu. Cuvântul de duh este pentru spiritul femeii ceea ce este pentru silueta ei un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ieșii în stradă, era ora unsprezece și, deși nu era soare, iar cerul atârna prăfos și apos, nu puteam privi în sus pentru că îmi lăcrimau ochii. Zăpușeala și umezeala creșteau cu fiece clipă. La fel și neliniștea mea. Se făcuse stăpână pe toate simțurile mele, dar o simțeam mai dureros în partea de sus a stomacului, care, brusc, părea că se îmbolnăvise. În drum spre florărie, am hotărât, nu știu de ce, să intru în holul unui hotel scump și la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]