564 matches
-
zonă „naturală“ a Capitalei, care o ajută cât de cât să mai respire). Dâmbovița a avut un destin ingrat. Fără ea, Bucureștiul n-ar fi existat. Pe măsură Însă ce orașul creștea, râul devenea incomod. Meandrele lui Încurcau sistematizarea; apele stătute nu miroseau deloc frumos și profitau din plin țânțarii (care nici astăzi nu-i prea iartă pe bucureșteni), Întreținând un focar de paludism; iar inundațiile erau adesea catastrofale. Modernizarea Bucureștiului a Însemnat și o ofensivă Împotriva Dâmboviței. Rând pe rând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de somn și de hrană pentru că nu mâncasem nimic în afara unui biscuit cu brânză, iar când am ieșit de la registratură m-am pomenit uitându-mă pierdut spre Commons - zona plată, centrală a campusului. Fusese zăpușeală toată dimineața, aerul cald și stătut, dar acum o briză ușoară răscolea stratul de frunze ruginii, dezvelind gazonul verde ascuns dedesubt. Erau prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu inscripția Jordan River așezată chiar pe sol, lângă intrarea într-o estacadă de lemn. Victorie! Victorie! Am ajuns! Alerg până la balustradă, mă aplec peste ea și descopăr, la nivelul solului, un mic bazin de decantare cu apă mai curând stătută și aparent puțin adâncă, de culoare nedefinită, ceva între murdar și cafea cu lapte. Repet, apa nu curge, stagnează. Pasionați de botezuri sacre, e mai bine să vă abțineți! Iar pentru a vă spăla de păcatul originar găsiți ceva mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
reviste literare, adică fără dezbateri, fără cronici ale noilor apariții, fără interviuri, fără descoperiri de istorie literară, fără selectarea critică a literaturii la zi. Cum ar fi? Tot Marta Petreu ne răspunde: „Cultura română s-ar transforma într-o baltă stătută; sau într-un surdomut orb.“ Mai concis, mai limpede, mai tulburător nu se putea răspunde. De fapt, fără reviste nu se prea poate vorbi de mișcare literară, fiindcă revistele sunt acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei când apar pe piață cu noile numere, revistele marchează porțiuni de timp literar consumat. Fără ele s-ar înstăpâni, acaparantă, impresia de nemișcare, de stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața mi s-ar părea mai ternă decât este
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1968, pp. 403-442. Mallett, Michael; John R. Hale, The Military Organization of a Renaissance State: Venice, c. 1400 to 1617, Cambridge University Press, Cambridge, 1984. Mannini, Marcello, Le podesterie di Fiesole e Sesto dal XV al XVIII secolo: podestà, stemmi, stătuți, Salimbeni, Florența, 1974. Mansfield, Harvey C. Jr., "On the Impersonality of the Modern State: A Comment on Machiavelli's Use of stato", American Political Science Review, 77 (1983), pp. 849-857. ---, Taming the Prince: The Necessary Contradictions of Modern Executive Power
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
289-297. Vezi și D. Hay and J. E. Law, Italy în the Age of the Renaissance, 1380-1530, Longman, Londra, 1988, pp. 118-119. 8 Capitolul din 19 decembrie 1454 a fost păstrat la Arhivele de Stat din Florența (de acum: ASF), Stătuți dei comuni "autonomi" e "soggetti", (SCAS), 598, c. 28r-v: "Quod nullus de civitate et comitatu Pistorii possit conveniri [...]". o versiune tipărită și găsește în afișul Pistorien[șiș] Iurisdict[io], Firenze, Matini, 1692 (exemplar aflat în Arhiva de Stat din Pistoia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Toscana/ La Nuova Italia, Firenze, 1985, p. 111. 12 Cele 11 capitole pistoieze din 31 octombrie 1496 se găsesc în ASF, Provvisioni. Registri (de acum: PR), 187, cc. 74v-76v; și au dubluri la SCAS, 598, cc. 2r-6v; e ASPt, Com., Stătuți e ordinamenti. Ordinamenti e leggi fatti per i fiorentini (de acum : SOOLFPF), 30, cc. 9v-11v; cu versiuni prescurtate în M. Salvi, Historie di Pistoia e fazioni d'Italia, 3 voll., 1656-1662 (rist. anast.: Forni, Bologna, 1978), pp. 483-4; e J.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
caduta dell'Impero româno alla codificazione, Torino 1892-1903, rpt. Bologna, 1966, V, pp. 632-637. La Fucecchio, o funcție special instituită pentru investigarea danni dați apare că intrând în vigoare doar la mijlocul secolului al XIV-lea: statutul orașului din 1353 (ASF, Stătuți dei comuni soggetti e autonomi 337) include rubrici cu privire la penalitățile ce trebuie evaluate pentru dampni dați în possessionibus alicuius [pierderea unui anumit avut](f. 85v) și alegerea a doi extimatores pentru a investiga dampnos datos [daunele localnicilor]; în timp ce statutul anterior
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
penalitățile ce trebuie evaluate pentru dampni dați în possessionibus alicuius [pierderea unui anumit avut](f. 85v) și alegerea a doi extimatores pentru a investiga dampnos datos [daunele localnicilor]; în timp ce statutul anterior al orașului, cel din 1340 (de asemenea în ASF, Stătuți dei comuni soggetti e autonomi 337), nu menționează danni dați. Asupra notaio del danno dato din Arezzo, de asemenea cunoscut că ufficiale del piano, vezi R. Black, "Cosimo de' Medici e Arezzo", în Cosimo "îl Vecchio" de' Medici, 1389-1464, F.
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Palazzo pretorio o del Podestà di Pistoia. Memoria storica, Bracali, Pistoia, 1848; M. Cioni, Ricordi del vicariato di Certaldo, Castelfiorentino, Società storica della Valdelsa, 1906; Marcello Mannini, Le podesterie di Fiesole e Sesto dal XV al XVIII secolo: podestà, stemmi, stătuți, Salimbeni, Florența, 1974; M. Carnasciali și R. Stopani, L'antica lega del Chianti. Gli stemmi dei Podestà, Radda în Chianti, Studium, 1986; și Luigi Borgia, Stemmi. Asupra blazoanelor făcute în atelierul și de școală lui Della Robbia: A. Marquand, Robbia
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
trăgea un fotbal în biserică, de pildă. O poartă era naosul, iar altarul - cealaltă. Undeva în Valea Spumoasă se juca de-a indienii. Acolo era o peșteră cu două intrări. E și acum - și miroase a urs peștera. Încins miroase, stătut. Între rugi de zmeură și ferigi buboase. Femeile n-aveau dreptul să pătrundă acolo. Doar războinicii. Spune și asta ceva despre originea sacrului. Și războinicii ăștia, odată, au atacat un trenuleț care ducea bușteni la Fabrica de Hârtie. Pe mecanic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mele și ne îndreptăm spre Măcin. Cam pe la jumătatea distanței, paralel cu șoseaua ce duce la Măcin, se înalță o stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În odaia mea, tremurând de dorinți ca un june stătut, cum eram. În curte cu mine locuia notarul satului, cu tinerețile și sănă tatea lui mâncate de nopți petrecute prin șantanele de la oraș, de unde rămăsese cu nervii zdruncinați, stomacul ruinat și cu amintirea unor stupide refrene de cuplete: Holera este
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
telemeaua lor grasă de toamnă, bând vin de-al locului și lăsându-mă apoi tras de telegarii lor, negri sau bălani, după cum Îi poftea buricul femeii iubite; aici, În Giurgiul cu vecinătatea Sudului ațâțător, cu apele lui tulburi, vii și stătute și cu turnul de strajă genovez Înfipt În inima orașului, am văzut două lucruri iarăși de amintit: o podgorie pe chiar malul Însorit al Dunării, scăpată ca prin minune de flagelul filoxerei și cu butuci centenari de viță veche românească
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește complet imaginea ruinei totale, Îngreunată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea momente, cînd un doctor e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Era un traumatism profund și dureros pe care îl resimțim și azi: nictofobia (frica de întuneric). Eram amețiți de foame, de frig, de lipsa unui somn igienic, sănătos și îndestulat, pe când în cameră se făcea tot mai simțit un aer stătut și greoi peste care plana fumul dens, înecăcios și grețos al sfârâitului lumânărilor arse. Respiram tot mai greu. Ochii ne usturau și lăcrimau. Dar de ce, Doamne? Pentru ce să suferim atât? Din ce pricină? Vreau să știu! Spune! "Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
țin toată noaptea pe balcon, în vântul de toamnă. 10 octombrie Sunt de serviciu la rotativă și aștept să văd semnalul, ca să pot scăpa din hruba asta înghețată. Îmi clănțăne dinții de frigul adunat 12 ore în Casa Scânteii. Fum stătut de tutun și maldăre de hârtie pe jos - pagini ale revistei de mâine, din care cenzura a scos interviul cu Buzura, deși, după lungi parlamentări ale lui Ivașcu și Roger cu „forurile“, intervievatul acceptase unele tăieturi. Când toate paginile erau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
niște parizer, zi mersi că n-am prins « Nici o masă fără pește!» și la Gambrinus...“ Rodica lăsă ochii în jos, și-i șterse discret, în privirile înduioșate și compătimitoare ale celorlați cinci, șase clienți ai terasei cu halbe de bere stătută în față, mai mult prilej să petreacă după-amiaza prăfuită sub teii bătrâni... Ar fi vrut să-i vorbească despre cerul negru-rozaliu și mirosul de flori de tei care-i amintea de Copou, despre visele ei de când era mică și cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
decît ea. Foarte frumos, numai că monstruozitatea personajelor lui Sondheim nu e nici cool, nici benignă pînă la capăt : pasiunile lor a ei pentru el, a lui pentru răzbunarea nedreptății sînt ele stilizate, dar sînt pasiuni de adulți, atît de stătute și de corupte încît, după cum se dovedește la final, ea e în stare să-l sacrifice pe orfanul care vrea s-o apere, iar el nu mai e în stare să recunoască nici ființele în numele cărora se răzbună. Nimic din
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pentru că erau mașinile care ieșeau doar la alarmă. M. M.: Doar la alarmă. Au desigilat tancurile cu muniție, au intrat în parcul ăstălalt, au pornit motoarele. Vă dați seama, trebuia pornite preîncălzitoare... eiiii!, ca să pornești iarna. S. B.: Alea erau stătute de atâta vreme, pentru că nu erau pornite frecvent. M. M.: Nu erau pornite zilnic. S. B.: Și atunci încep să apară defecțiunile la motoare... M. M.: ...motorină cu apă, frig afară, mai înghețau conducte, vai! Nu mai zic nimic. De
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de pildă, să ne mutăm la Berlin de la hotelul Adlon Într-un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tulbura somnul ca o flacără ce mă ardea, zgâlțâindu-mă apoi ca să mă trezesc buimac, ori de câte ori o visam, deși În realitate mă temeam mai mult de faptul că mă revoltau picioarele ei pline de noroi și hainele ei cu miros stătut decât de posibilitatea de a o jigni cu banalitatea unor avansuri cvasisenioriale. 5 Există două ipostaze deosebit de vii ale acestei fete, pe care aș vrea să le am simultan În fața ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]