578 matches
-
duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile dogarului plutea un miros de tămue și de busuioc stătut. Văduva a chemat un preot, acesta a citit slujba, femeile puseseră gura în batiste, zguduite de mfluiire. - Tătucă, tătucă! Ne lăsași, tată! se căina Lina peste cosciugul lui. Cârciumarului îi dădură lacrimile. Se uita împrejur, casa tot curată, ca la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea de muiere. - Barem stinge lampa, că se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O apucau spre șina Constanței, unde erau dughenile cu zarzavat. Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din cărămidă goală: țevile și cablurile la vedere, cu becuri de neon pe mijlocul tavanului jos. Era cam frig și peste tot numai scrumiere. Când am dat colțul, către biroul directorului de scenă, mă năpădi dintr-odată mirosul de bere stătută și de tutun. Culisele erau pline de actori morocănoși care își așteptau scenele; acesta era coșmarul repetiției tehnice, în care tot ce li se cerea era să-și facă intrările și ieșirile și să stea locului pentru eventualele ajustări ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
birourile lor sau jos, la subsol, îl închideau; toți ceilalți trebuiau să audă când le venea rândul. Am intrat în micul biroul al directorului de scenă ca să-mi fac niște cafea. Era plin de cutii de băutură, pahare cu bere stătută, scrumiere pline de coji de banane și de chiștoace și grămezi de hârtii care păreau a fi importante. În aer plutea miros de chimicale, Lysol și soluție de curățat covoarele, în strânsă competiție cu fumul de țigară. Nu mai văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
afabili, până la limita indiscreției. Probabil că de aceea mă simțeam atât de bine în preajma lor; nu mă înțeleg niciodată cu oamenii care suferă de constipație emoțională. Părăsită fără menajamente lângă găleata cu nisip care puțea în mod respingător a tutun stătut, am hotărât cu nu mi-ar strica o schimbare de peisaj. M-am dus într-o vizită scurtă la subsol să văd ce mai făceau băieții. Totuși, pe când treceam pe lângă biroul lui Margery, vocea ei se auzi ca un ciripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atât. Mergeau de mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș panouri solare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în spatele ei: cineva tocmai văzuse arma. După asta ieși din nou într-un spațiu deschis, un fel de pivniță romană. Cum i se obișnuiră ochii, văzu că era de fapt un alt bazin, de data asta plin cu apă vâscoasă, stătută. Se opri o secundă, plămânii ei țipând după oxigenul din acest aer învechit, umed. Unde ducea acest bazin? Poate ieșea undeva afară și putea scăpa de aici? Stătea pe margine, gândindu-se la un plonjon. Întotdeauna fusese o înotătoare bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa următoare mă aflam printre ei. Pe deasupra micilor tufe de afini de mlaștină cu fructe de un albastru Întunecat, ca de vis, pe deasupra ochiului maroniu de apă stătută, pe deasupra mușchiului și a mocirlei, pe deasupra florilor cu spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pildă, să ne mutăm la Berlin de la hotelul Adlon Într-un apartament vast dintr-o pensiune sinistră aflată pe o străduță lipsită de viață și să Înlocuim pardoseala acoperită cu covoare a expresurilor internaționale, cu pardoselile murdare și fumul stătut, de trabuc, din Schenellzug-urile care se clătinau și miroseau a smoală. În orașele străine, ca și În St. Petersburg, rămânea Încremenit În fața magazinelor, minunându-se de niște produse care pe noi ne lăsau total indiferenți. Era pe punctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
tulbura somnul ca o flacără ce mă ardea, zgâlțâindu-mă apoi ca să mă trezesc buimac, ori de câte ori o visam, deși În realitate mă temeam mai mult de faptul că mă revoltau picioarele ei pline de noroi și hainele ei cu miros stătut decât de posibilitatea de a o jigni cu banalitatea unor avansuri cvasisenioriale. 5 Există două ipostaze deosebit de vii ale acestei fete, pe care aș vrea să le am simultan În fața ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
inocente, erau fugărite și bătute pe fund (situație În care ele strigau: „Au, vai!“); și emanațiile care veneau de la acești nefericiți ghiduși și de la hainele lepădate de ei ( Împrăștiate ici și colo pe pământ) se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile orașului era interzis să te dezbraci; dar era voie să-ți deschei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut cu iz de praf și damf de insecticid, liniștea molcomă, tulburată doar din când în când de târșâitul câte unui gândac pe podea, sunt contagioase. Depozitarul doarme de-a-n boulea, drogat de somnul cărților. Se visează, cu ochii deschiși, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mi-i bine, Patul mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu pot
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sunt acoperiți cu fotografii alb-negru, 15 pe 25, ale unor staruri ale comediei din trecut. Este singura contribuție a lui Stanley la felul în care arată încăperile, dar ea schimbă totul, injectând o doză de spirit și umor în atmosfera stătută. Dintre cele trei camere pe care ni le-a pregătit, una este dedicată fraților Marx, alta lui Buster Keaton și ultima lui Stan și Bran. Tom și cu mine o lăsăm pe Lucy să aleagă prima, iar ea optează pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nici oamenii de geniu nu mai sunt acceptați de toată lumea. Mileniul al treilea ne-a găsit mângâindu-ne frustrările. Modernitatea poate fi adoptată în chip bigot, ori respinsă resentimentar. Progres înseamnă o perpetuă rupere și desfacere a echilibrului. În apa stătută dispare viața. Pe podium s-a instalat confortabil homo videns. În curând nici pe lună nu vom mai avea loc unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rărunchii: "bida-ruuu!", "bida-ruuu!" Auzind răgetul de moarte al fiarei, mânați de foame și de bucuria victoriei, cei rămași în peșteră au ieșit la același îndemn, pentru a veni în ajutorul bărbaților. Precum sar broaștele de pe mal în apa unui lac stătut, la apariția unui intrus, așa și vânătorii din ceată flămânzi, cu sulițele în cumpănire pentru a fi aruncate la nevoie, săreau pe trupul greoi cu scopul de a-i grăbi sfârșitul. Bidaru procedă la fel ca toți ceilalți. După ce înfipse
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un geamăt de fiară doborâtă... „- Măi, Lisandri... măi băieti!.. se apropie de tejghea un bătrân, cu vorba dulce, bună; el a întors fruntea cu privirile tulburate, simțind în glasul flăcăului, cum fierbe otrava mâniei... Neliniștea lui era dragostea de om stătut pentru o fată prea tânără și prea frumoasă; el înțelegea că în inima inimii lui arde un chin și o întrebare, și a înțeles ca vorba lui trebuie să-i stingă focul de acolo. Cum spune o vorbă din bătrâni
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
printr-un adevărat contur, ca o linie. Era și ea veselă, dar altfel, o veselie inteligentă, care nu-și pierdea prin deșănțare deschiderea și curiozitatea.” De fiecare dată când intra doamna Iozefina Sima în bibliotecă, în liniștea aceea cu miros stătut, parcă rămasă rătăcită din alt veac, patronată de cărți vechi și noi, descleiate sau rupte de caterpilarul timpului, în care se mai auzea când și când câte un răsfoit temperat, eclipsa cu prezența ei întregul spațiu începând de la ușă până la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
propriului ei copil. Atunci n-am crezut că oi ajunge la vârsta de 50 de ani sau că Dumnezeu îmi va prelungi viața până către sută. A urmat după aceea, războiul, mai apoi deportarea, foametea și...revenirea în orășelul ăsta stătut și înăcrit, în care am lucrat, poți zice, o viață de om la Fabrica de cărămidă. Să nu crezi că Epa, dacă primea distincții de la stat în ultimii ani, era mult agreat în oraș sau în județ. Sau că era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat de faptul că trezise o dorință atât de stătută. Nici unul din noi nu e o frumusețe, se gândi el, și prezența unei Madone În roz cu alb dădea Întregii situații un aer de blasfemie conștientă. O făcu să se oprească, șoptind precipitat: — Ești sigură că nu e nimeni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
para În plus. Omul rânji, cuprins de plăcere: iată un străin pe placul lui. — Un dinar și treizeci de parale. E ultimul meu cuvânt, excelența voastră. Mi-aș face meseria de rușine dacă aș accepta mai puțin. Mirosul de pâine stătută și vin acru nu-l mai deranja pe Myatt - era mirosul pieței ancestrale. Aceasta era poezia pură a afacerilor: câștigul sau pierderea nu prea intrau la socoteală Într-o tranzacție care se ducea În parale, care nu valorau nici una mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui Niki Bârsan. Îi aude rîsul lătrat, simte mirosul stătut de odaie În care au rămas peste noapte atîtea fete venite din provincie să dea examen la teatru. Apoi iar glasul doamnei E.: gluma-i glumă, dar asta-i prea... nu, Încă nu m-am sclerozat... știu, știu, mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de vată, ora recapătă contur, își restrânge marginile ascuțite, se ridică, vie. Arcul se aude, scrâșnind undeva, departe. Ziua își dezvăluie, din nou, pentru o fracțiune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
apă mai mare decât bălțile de prin părțile noastre și m-am oprit cu gând să-mi potolesc setea. Of, of. Ce mai apă aveau și ăștia! Verzuie, călduță și cu gust dulceag. Moale și cleioasă, precum pământul din jur, stătut și bălos, abia bătut de vânt, nu ca glia din munții mei Înalți și falnici, din care izvorau ape limpezi și reci, izbite de viscole năprasnice. Cum de-or fi În stare să bea oamenii ăștia asemenea apă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]