KorAP: Find »[drukola/base=staționa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...135 >

3,368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

n-am stat deloc pe scaun. De obicei pe la Kayabachō poți sta jos... Când, în sfârșit, m-am așezat la Tsukiji, s-a dat un anunț în metrou. «O persoană a leșinat. Pentru a-i acorda primul ajutor, trenul va staționa mai mult.» Așteptam liniștit pe scaun și imediat anunțul a fost modificat: «Trei oameni au leșinat.» A trecut un minut sau două între cele două anunțuri. Mă aflam lângă ultima ușă din vagonul al patrulea și am văzut o gloată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din existența noastră.“ Cele patru metrouri au oprit fiecare la stațiile Hatchōbori, Kayabachō și Ningyōchō. Apoi a sosit A750S (a plecat de la Kita-senju). Acesta este metroul în care s-a urcat controlorul Tamada Michiaki, cel care a dat declarație. A staționat o perioadă în Kodemmachō. Deoarece următorul metrou a oprit între Akihabara și Kodemmachō, toți pasagerii au fost evacuați. Metroul a mers mai departe și a oprit între Kodemmachō și Ningyōchō. Apoi a sosit A738 (a plecat de la Takenotsuka). Toți călătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
stația Kodemmachō, s-a dat un anunț. Spuneau că la următoarea stație după Hatchōbori a avut loc o explozie. Metroul a oprit în stație, ușile s-au deschis și nu știam exact dacă urma să plece imediat sau să mai staționeze un timp. De aceea, am așteptat următorul anunț. Dacă nu ar fi mers mai departe, aș fi coborât și aș fi mers pe jos sau aș fi ales altă rută. Cum s-au deschis ușile în stație, a venit un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
așez, ațipesc într-o clipită. Nu citesc ziare. Ochii mi se deschid aproape automat la Higashi-ginza. Cam de trei ori pe an mi se întâmplă să nu mă trezesc (râde). În ziua respectivă m-am trezit la Kodemmachō, pentru că metroul staționa. Am auzit un anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie.» Eu stăteam jos și așteptam. Se pare că nu o să mergem mai departe.» Nu aveam altă alternativă decât să cobor. Atunci m-a izbit mirosul de alcool isopropilic. Cunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
s-a oprit și am auzit un anunț. Nu mai știu exact cum suna anunțul respectiv. Parcă a folosit cuvintele «Tsukiji» și «explozie». În el se spunea că sunt și câteva persoane rănite. Pentru că se fac investigații, metroul va mai staționa câtva timp.» Metroul stătea în stație cu ușile deschise. Apoi s-a dat alt anunț: «Metroul acesta se retrage.» Până atunci am stat jos în metrou și am așteptat. După ce s-a dat anunțul respectiv, toți au renunțat și au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am înghețat de frică. Când auzi vorbindu-se de o explozie, intri în stare de șoc, nu? Atunci încă nu aveam nimic la ochi. Metroul care sosise în stație, a urmat imediat după cel din care coborâsem. Și acesta a staționat puțin între Akihabara și Kodemmachō. Deoarece metroul în care fusesem noi s-a retras la depou, acesta a venit în locul lui. «Ce bine!» M-am repezit înăuntru. În cele din urmă și cu acesta s-a întâmplat la fel, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se oprească unde erau. Radiourile din metrouri transmit tuturor același lucru. Metroul în care eram s-a oprit la stația cea mai apropiată - Kodemmachō. Le-am transmis călătorilor același anunț. Am repetat îndicațiile pe care le primisem: «Pentru moment o să staționăm, deoarece a avut loc o explozie la stația Tsukiji. Imediat ce aflăm cauzele accidentului, vă informăm. Până atunci, vă rugăm să așteptați.» La Kodemmachō am lăsat ușile deschise. Am părăsit cabina și m-am dus în stație, să văd dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ajuns?» Deja la Kodemmachō lucrurile se complicaseră. Eu stăteam în partea din față și nu știam. Am început să mă îngrijorez abia după ce am auzit următoarea dispoziție: «Vă rugăm să evacuați stația!» — Cât timp metroul în care erați dumneavoastră a staționat la Kodemmachō, nu s-a întâmplat nimic ciudat? Nu, nu am observat nimic. Cabina mea e în spate, iar victimele sarinului se aflau tocmai în față. E destul de departe, cam la o sută de metri. Mă uitam prin stație și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
și cobor în stația Kiba la 08.10. În ziua respectivă, când eram pe linia Hibiya, metroul s-a oprit la Kodemmachō. S-a dat un anunț: «În metroul de la stația Tsukiji a avut loc o explozie. Pentru moment metroul staționează.» Ușile erau deschise, dar călătorii n-au coborât, au rămas pe locurile lor. Probabil că se gândeau că între timp o să se rezolve problema. Eu mă aflam în al patrulea vagon din față. M-am uitat prin stație și am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că între timp o să se rezolve problema. Eu mă aflam în al patrulea vagon din față. M-am uitat prin stație și am văzut că banca din față era goală. Am coborât și m-am așezat acolo. Metroul avea să staționeze ceva timp și m-am gândit să-mi odihnesc picioarele. Însă, din față veneau oamenii care tușeau. Mergeau unul după altul. Au trecut pe lângă mine. Stăteau cu batistele la gură. «Ce s-o fi întâmplat? Or fi alergici al polen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
anunț: «La Tsukiji s-a descoperit un material explozibil.» Ușile erau deschise. Parcă Tsukiji a zis. Oricum, suna cam așa: «A fost găsit un material explozibil, metrourile din față sunt oprite și nu putem înainta.» Eu așteptam în metroul care staționa. Eram în vagonul al treilea din față, la ultima ușă. Deodată a venit un miros, parcă era de cauciuc ars. O femeie care stătea jos în fața mea și ținea un prosop la gură, s-a ridicat și a ieșit afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
vagonul din față. De fiecare dată când trenul oprește în stație, încerc să merg spre primul vagon. Dacă se poate. La Akihabara încercam să fac lucrul ăsta. Ne-am întâlnit cu alt coleg de la muncă dar, la Akihabara metroul a staționat. S-a dat un anunț. «La Tsukiji a avut loc o explozie.» Au repetat anunțul de două, trei ori. Nu ne-au dat nici o altă informație în plus. Apoi au spus. «Călătorii din metroul de dinaintea noastră au fost dați jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am zis. Deja eram în întârziere mare. Metroul s-a oprit atunci o dată, apoi a intrat în stație. Am așteptat, fiind sigur că metroul își va continua traseul imediat. Nu după mult timp s-a făcut alt anunț: «Metroul va staționa aici. Se pare că nu vom putea merge mai departe.» Ce puteam face decât să cobor? Am decis să iau un taxi până la companie. Am urcat scările, am trecut de barieră și am ieșit la suprafață. Dintr-odată am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
20 trebuia să mă duc la firmă să pregătesc matrițele. De aceea nu am putut să lipsesc. Pe drum, înainte de Akihabara, metroul s-a oprit. S-a dat un anunț: «Deoarece la Tsukiji a avut loc un accident, metroul va staționa câtva timp.» Nu am stat prea mult acolo și nu mi-am făcut griji. Se mai întâmplă și lucruri de genul acesta. S-a mai oprit o dată între Akihabara și Kodemmachō. Au repetat anunțul de două ori. Era o expozie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
strigătul unei femei. Exact ca țipătul subțire al unui papagal. Nu știu sigur, dar cred că era o femeie. Se auzea de undeva din afara metroului. «Ce să fie?» Peronul era aglomerat și nu vedeam nimic. S-a făcut anunț: «Vom staționa câtva timp.» Trei sferturi din călători au coborât, dar eu am rămas pe scaun. E mai bine să stai pe loc. Vorbesc din proprie experiență. Este posibil ca metroul să-și reia imediat traseul. E o prostie să încerci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în al treilea vagon, așa cum obișnuiesc. Acel metrou s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. S-a auzit un anunț în difuzoare: «La stația Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Se pare că sunt și câțiva răniți. Metroul va staționa.» După alte câteva minute ne-au informat: «Metroul va intra în stația Kodemmachō.» Pe linia Hibiya nu se mai circula deloc, așa că a trebuit să coborâm în stație. De la Kodemmachō la Ningyōchō nu e decât o stație. M-am gândit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cărți. Mă interesează și greșelile de tipar. În timp ce le lecturez, le și verific (râde). În ziua aceea metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați în difuzoare: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul va staționa.» Am rămas acolo cam zece minute. Când am coborât la Kodemmachō, în partea stângă, am văzut o femeie căzută jos. M-am uitat în dreapta și am văzut un bărbat întins pe peron. M-a îndreptat spre el, adică spre dreapta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
m-am urcat mult mai târziu în metroul de la Takenotsuka, la 07.47. Mă sui întotdeauna în vagonul al patrulea din față. Între stațiile Akihabara și Kodemmachō am fost anunțați: «La Kasumigaseki a avut loc un accident de aceea vom staționa aici câtva timp.» Mergea un pic, iar se oprea. A durat ceva. Cred că douăzeci de minute până la Kodemmachō. Metroul a oprit în stație. Nu știam ce să fac. M-am gândit să mai aștept puțin poate se întâmplă ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Până la bariera de la linia Hibiya fac cam șapte minute. (Metroul în care a fost domnul Hatsushima a oprit între stațiile Akihabara și Kodemmachō, apoi a intrat în stația Kodemmachō.) Mai era ceva timp până la începerea programului, dar, dacă metroul mai staționa mult, era foarte probabil să întârzii. Sincer să fiu, cei de la firmă nu se supără dacă întârzii puțin. Mai bine așa, decât să mă învârt pe acolo fără rost (râde). Lăsând gluma la o parte, mie nu-mi place să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat ceva timp în stație. Cam zece sau cincisprezece minute. Deoarece metroul din față era oprit, nu puteam înainta. Toată lumea era nervoasă. «De ce tocmai în ziua în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de obicei. Metroul a mers încet. Nu știam ce se întâmplă. Credeam că s-a întâmplat ceva cu metrourile din față. La Kita-senju s-a dat un anunț în metrou: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul va staționa câtva timp. Pe cei care se grăbesc îi sfătuim să folosească alt mijloc de transport.» Eu nu eram în criză de timp. Am rămas în metrou. Era prea mare bătaia de cap să schimb, programul începea la 9:00 și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se grăbesc îi sfătuim să folosească alt mijloc de transport.» Eu nu eram în criză de timp. Am rămas în metrou. Era prea mare bătaia de cap să schimb, programul începea la 9:00 și aveam timp berechet. Metroul a staționat cam zece sau douăzeci de minute. Apoi a început să înainteze. Pornea. Se oprea. Iar pornea, iar se oprea. A făcut asta de mai multe ori. De-abia se mișca. La Minami-senju sau la Minowa, metroul stătea în stație cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Nu, nu metrouri avariate, ci persoane accidentate. Pagube umane, nu materiale. Atunci nu se știa nimic despre vreun gaz otrăvitor, cuvântul «răniți» nu trezea nimic în mine. Da, la Ueno a stat mult. S-a dat alt anunț: «Metroul va staționa o perioadă nedeterminată. Pe cei care se grăbesc îi sfătuim să folosească alt mijloc de transport.» Metroul era aproape gol. Majoritatea oamenilor coborâse deja. Am ajuns, cu chiu-cu vai, la Akihabara. Acolo am și rămas. Am fost informați că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
trăi, ci, mai degrabă: „E normal să fac asta pentru că pot încă.“ Magazinul la care lucra doamna Sugimoto în vremea respectivă e imediat pe partea dreptă, cum treci de barierea de la stația Kodemmachō. Practic, pe partea opusă peronului unde a staționat „metroul cu sarin“. Gazul care s-a împrăștiat în aer a plutit până la magazinul dumneaei. „La ora 06.30 ridic grilajul de fier de la magazin. După cum bine știți, în față sunt expuse ziare și alte lucruri. Atunci vine un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
fost un pic dezamăgită. Cu toate că eram gata. M-am gândit să mă odihnesc puțin, mi-am adus un scaun și m-am așezat. M-am aplecat un pic șă am văzut că, pe partea opusă, metroul se afla în stație. Staționa cu ușile deschise. Chiar atunci am văzut un bărbat care mergea clătinându-se. Ziceai că era beat. S-a sprijinit de aparatul de bilete. Observatorul a venit și l-a întrebat: «Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat?» Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]