920 matches
-
departments will develop position descriptions, describe conditions of employment, make available details of collective agreements and șo on, while public relations staff will help în developing management messages for inclusion în internal newsletters, or în video to be used for staff briefings."76 Fără a fi false, astfel de descrieri ale activității de RP (mai ales în contextul abordării culturale a organizațiilor) sunt insuficiente. Nu se înțelege deloc care este contribuția specialiștilor în RP, în afară de prezentarea într-un mod cât mai
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
spunea că procesul intentat foștilor membri ai C.P.E.X., că ”el nu știe nimic, este vai de capul lui”. În ceea ce a afirmat acum circa douăzeci si patru de ani, se poate vedea ori prostie, ori lașitate. În schimb, în staff-ul lui Nicolae Ceaușescu au fost și 7 oameni capabili, dar, în același timp, cu un comportament tiranic și foarte viclean. Unul din aceștia a fost generalul Ion Dincă, supranumit ”Ion Teleagă”, adică desfăcând al doilea cuvânt, ar ieși ” te
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oltenița se vor solda cu fluierături și sudalme. Chiar și în octombrie 2011, când și-a lansat o carte destul de voluminoasă, cu caracter autobiografic, dar și plină de evenimente politice, în municipiul dunărean n-au fost invitate decât persoane din staff-ul Partidului Social Democrat, prieteni din copilărie și jurnaliști acreditați, nu publicul cititor, dornic de carte. Acestea, sunt metode caracteristice defunctului Partid Comunist, nomenclaturii, când nu aveau acces la evenimete legate de viața unui demnitar, decât aceia care erau acreditați
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
început, în care actorii își rostesc replicile ca pentru un public de surzi ?), tautologic acolo unde ne-am fi așteptat la ”panaș” (petrecerea cu conga e ruptă parcă din Serata Malvinei Urșianu !). Sau pur și simplu inadvertent (Hitler vorbește germana, stafful german de la București românește !). Pesemne că Oglinda se străduiește să prindă cât mai mult din atmosfera epocii să devină prismatică , însă nu reușește decât o mărșăluială de locuri comune (vezi strângerea cetățenilor în jurul radiourilor pentru a asculta comunicatul Regelui, vezi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
54 J. Charlot și M. Charlot, "Les groupes politiques dans leur environnement", in M. Grawitz, J. Leca, Traité de science politique. L'action politique, PUF, Paris, 1985, pp. 429-536. 55 D. Sandu, Sociologia tranziției. Valori și tipuri sociale în România, Staff, București, 1996. 56 M. Tudor și A. Gravilescu, op. cit., p. 173. 57 În momentul numirii lor, 73 % dintre ei locuiau în București. Pentru primul guvern Român, cifra este de 90, 63 %, Ibid. p. 174. 58 Ibid., p. 173. 59 M.
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
cum s-o eviți ca sedentar. După o perioadă de comunicare intensă - telefonică și prin e-mail - vom suprapune niște chipuri pe niște voci, vom transforma conglomerate de semne electronice în ființe vii și vorbitoare: Nelly Möller, Jessica Falzoi, responsabilele din stafful de la Berlin, și, bineînțeles Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului. Vom deveni în scurt timp elementele active ale unei rețele în care fuseserăm cooptați de circa patru luni. Desigur, ne așteaptă și întâlnirea cu colegii noștri din țară: Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
to Lisbon! - ne spune femeia, zâmbindu-ne convențional. „Sper să vă simțiți bine la noi. Colegul meu vă va conduce spre mașina cu care veți ajunge la hotel, iar eu rămân să-i întâmpin pe ceilalți colegi ai dumneavoastră.” Trimișii staffului portughez s-au aflat toată ziua la aeroport pentru a-i lua în primire pe viitorii pasageri ai Trenului Literar, care sosesc încontinuu. Unii au venit mai devreme cu o zi, alții, ultimii probabil, vor ateriza în cursul zilei de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
psihanaliză. Grupul scriitorilor se sparge foarte repede, risipindu-se pe imensa suprafață a târgului. După ce fac un tur al „standurilor”, cobor spre marea piață din capătul grădinii - o rotondă în mijlocul căreia se înalță statuia Marchizului de Pombal. Un ghid din stafful portughez îmi face cunoștință cu personajul. În 1755, Lisabona a fost devastată de un cutremur de pământ îngrozitor, care nu a lăsat piatră pe piatră din partea medievală a orașului, exceptând pitorescul cartier Alfama. Orașul a fost reconstruit sub dinamica și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și cu fetele din stafful german, cărora li se alătură Thomas Wohlfahrt, directorul proiectului, solicitat să participe în cele mai diverse combinații în fața obiectivelor. Figurile noastre din aceste ultime fotografii la Lisabona vor înfățișa probabil mult optimism și încrederea de dinaintea unei aventuri căreia i te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace, își impune punctul de vedere. Între timp, reușim să completăm și niște formulare de vize pentru Lituania, pe care stafful proiectului le va obține la ambasada acestei țări din Spania. O dată ajuns în cameră - destul de cochetă -, las bagajele împachetate și mă grăbesc să ies în oraș... Pe strada Gran Via, seara târziu, trecut de 22.00. Multă lume, majoritatea turiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ceas. Nu într-atât încât să devină o obsesie, deocamdată. Nu știu cum va fi mai încolo, ne așteaptă alte 17 orașe, cu tot atâtea îmbarcări și împachetări febrile. Totul fiind sub supraveghere - o supraveghere senină, cu zâmbetul pe buze -, ne abandonăm staffului german, care nu va uita, desigur, să dea semnalul de plecare. Afară se lasă frig și începe să plouă mărunt - o schimbare de vreme care pare să anunțe și o schimbare de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu intrarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cafea să ne încălzim, într-o solidaritate de călători de cursă lungă, adică răbdători și grijulii unul față de altul. Am văzut cum colegii noștri împărțeau frățește, rupând în două, chiflele care nu ajungeau pentru toți. Nelly Möller, fata energică din stafful german, cu care am aranjat toate detaliile participării noastre la Trenul Literaturii, ne face cunoștință cu părinții și fratele său, aflați tustrei în vacanță în Franța și care au venit special la Bordeaux să vadă scriitorii din Literatur Express, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
devreme, probabil pentru a se acomoda mai bine și a prinde locuri la excursiile rustice organizate cu acest prilej. „E o nebunie ce se întâmplă la Bordeaux în acele zile, orașul e invadat de turiști, ne spune Katrin Oebel, din stafful organizatoric francez. Sosesc tocmai din America, Japonia, Coreea de Sud clienți vechi, degustători cu experiență, care cheltuiesc foarte mulți bani.” Piața Comediei, Quartier des Grands Hommes. Clădirea Teatrului, construită între 1773-1780 de către arhitectul Victor Louis, și cele 12 statui, reprezentând nouă muze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Naturile mai puțin rustice pot rămâne în oraș. Majoritatea colegilor - lucru previzibil - aleg escapada în țara lui Bacchus. Plecăm de la Novotel, îmbarcându-ne într-un autocar, împreună cu Michel Pierre, Alexa (translatoarea de la librăria Mollat), Katrin și cu alte persoane din stafful francez. Cei de la hotelul Mercury ne urmează cu autocarele lor. Mergem de-a lungul râului Garonne, care se varsă în Oceanul Atlantic, vedem prin fereastra autobuzului Pont de Pierre și Pont Saint Jean, mărețe, și în scurt timp ieșim din Bordeaux
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o piesă de genul ăsta, Desert rose, faină, într-adevăr!” Trebuie să vorbești tare, altfel cuvintele îți sucombă sub reverberațiile deșertului. În cele din urmă, serata își atinge punctul maxim, lumea își dă frâu liber pasiunii. Mai ales fetele din stafful german: Jessica Falzoi, înaltă și plină de fantezie în mișcări, și Nelly Möller, mlădioasă ca o felină, fac furori: trupurile lor se smucesc spasmodic și provocator, reușind să lungească rău de tot privirile colegilor căzuți în plasa licorilor euforizante. Sosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost deloc preocupat până acum de imaginea noastră în ochii francezilor (iresponsabila ingenuitate a celui din Est!), singura mea aspirație a fost și rămâne descoperirea lumii prin care călătorim. Sunt un Columb autosuficient, nu am făcut promisiuni nici unei curți avare. Stafful german este însă foarte sensibil la reacțiile presei. Îi poți înțelege. Voiajul nostru încununează eforturile lor de câțiva ani. În plus, Franța este chiar țara care pune note în cultură. Cineva, așadar, se ocupă de colectarea grijulie a articolelor apărute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
concert, în vacarmul de claxoane, înjurături și hohote în delir. 17 iunie, sâmbătă Bruxelles VITALIE CIOBANU: Vom ieși din Lille cu autocarul, abandonând pentru prima dată vehiculul care ne-a consacrat. Nu înainte de a ne lua rămas-bun de la fetele din stafful francez, conduse de Katrin Oebel (o blondă ochelaristă, c-un aer de profesoară emancipată), fete care ne-au însoțit, discret, în toate drumurile noastre. Emoții, jurăminte șoptite, mici cadouri la despărțire. Franța! Franța! Deocamdată, țara în care traseul Expresului Literar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar, bere foarte bună, turnată în cupe, și vin: alb și roșu. Lumea își developează febril lunga foame acumulată în tren. Urmează câteva speech-uri de bun sosit din partea staffului local. Aflăm câte ceva despre Dortmund - un centru industrial și minier. Din partea noastră iau cuvântul Falțoaica (Jessica Falzoi) și Inga Lindqvist. Amândouă sunt grizate, abia de îngaimă ceva, izbucnesc în râs la fiecare frază, ca niște școlărițe isterice. Lumea consemnează faptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cum li se spune în engleză) -, turcoaica, așadar, mânca, șezând în primul rând de scaune, în fața primarului de Dortmund, care ni se adresa de bun-sosit, și nu se sinchisea nici unul din ei de ce făcea celălalt. VASILE GÂRNEȚ: Nelly Möller, din stafful german, a adunat într-un buchet mare trandafirii galbeni cu care am fost întâmpinați la gară. Discursul primarului Adolfe Micksha e scurt și la obiect. Dortmundul este al șaptelea oraș ca mărime din Germania Federală și datează de peste 1.100
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un turnir între călăreți, cum se organizează, de pildă, duminicile, la Visegrad, castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste. VITALIE CIOBANU: Scriitorii sunt invitați să lupte în armurile cavalerilor. Prima se oferă Jessica Falzoi, blonda din stafful german. Deși arată tare caraghios în „corsetul de fier al cavalerilor teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs și el invitației gazdelor și încearcă să-și tragă straiele cavalerești. E un întreg ritual îmbrăcarea lor. Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de județ (cu alte cuvinte: o dublă provincie), la vreo 50 de kilometri de Kaliningrad. Din echipă mai fac parte Andrei Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată. Hotărât lucru, îi spun lui Andrei, acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost ca o „escală în timp”. Studenții ne ajută la bagaje, peronul gării e invadat din nou de rafale de marș militar. Aflat încă la hotel, prind un fragment dintr-un interviu TV al unei doamne pe nume Kalinina, din stafful organizatorilor, care declară cu seninătate că scriitorii europeni sunt încântați de orașul Kaliningrad. „E o exagerare”, ar fi spus Petre Țuțea. Turcoaica Sezer Duru, care a dansat la intrare în Kaliningrad și s-a străduit să articuleze rusește, aruncă acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Basarabia sovietizată. La frontiera lituaniană staționăm mai mult timp pentru controlul pașapoartelor. Grănicerii sunt foarte riguroși, verifică datele din pașaport cu cele trecute pe o listă pe care au primit-o, bănuiesc, din timp. Pentru „nedumeriri” sunt consultați oamenii din stafful german. Procedura durează, dar îi înțeleg perfect pe vameși și pe grăniceri: au o sarcină destul de dificilă la frontiera cu enclava rusă Kaliningrad. E cald și deschidem fereastra vagonului... O lituaniancă se apropie și ne oferă în pungulițe brânză de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi-l rostesc mie însumi în fiecare zi, martor al acestor întâmplări ce otrăvesc din când în când atmosfera generală și produc încurcături staffului german. Dar mai bine să vorbesc despre lucrurile plăcute: dincolo de evenimentul de la Președinție, m-a impresionat amplasarea reședinței șefului statului, unde a avut loc recepția. Clădirea împarte, practic, aceeași curte cu Universitatea din Vilnius. Nu există nici un fel de zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
podul lung spre hotel, pe o vreme ca asta, mă îngrozește. Urc, până la urmă, cu francezii într-unul din taxiurile care așteaptă, sadic, să ne hotărâm să plătim în valută. VITALIE CIOBANU: La hotel, Nelly Möller - una din fetele din stafful german - mi-a povestit aventurile ei în Moldova, Transnistria și Ucraina: stații auto părăsite, hărțuială cu poliția etc. - o disponibilitate enormă pentru aventură. Am întâlnit-o la mulți occidentali, care s-au repezit, după 1989, să exploreze „Estul sălbatic” pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]