2,655 matches
-
scările care duceau la un pod vechi. La urmă, frântă de oboseală, m-am așezat în pat așteptându-l pe doctorul Amorel. Am ațipit, apoi i-am auzit pașii. Eram îngrozită, tremuram din tot corpul. Profesorul Amorel era mic de statură, îmbrăcat într-un costum negru demodat, care altădată fusese poate tot ce avea el mai elegant. Pe cap avea o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare cu costumul. Purta cu grijă o trusă cu instrumente chirurgicale pentru ginecologie. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
el. Se scăldau și plonjau în apă ca pe timpul lui Beppo, cu acel foc al pasiunii care dispare numai ca să se aprindă din nou în alte corpuri. UN EROU MIC MARE Nu, nu e ușor deloc să fii mic de statură când există o lume numai pentru cei mari. Așa gândea Dudu suspinând adânc, cu toate că știa că sunt 8.000 de pitici în Suedia. Și chiar o organizație pentru ei; Dudu devenise membru al acestei organizații de curând. Nu-i aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
casă o umbră strâmbă, și nu numai pe frumoasa casă pictată pe tavan cu îngeri, dar chiar și pe portarul ei respectabil. Dar Nina nici măcar nu s-a uitat la portar. Îl văzuse deja pe Dudu: un om mic de statură, cu un capișon roșu ca în basme, și sub el se vedeau până la jumătate urechile de pisică. Deschise poarta și îl întrebă rece: - Cine sunteți? - Un admirator, se prezentase Dudu, cu o anumită mândrie. Mă numesc Dudu, adăugase el, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
imenși și goi spre spații mult îndepărtate de încăperea unde ne aflam, Euripide se prelinse cumva pe spate, aflându-se în același timp pe burta Aurorei Sticlaru, scurmând abdomenul acesteia cu minusculii și oribilii săi pantofiori, mult prea mici pentru statura sa, părând astfel că bate în retragere. Deodată răcni speriat spre cer, scurt și aproape întrebător, făcând pereții Uniunii Scriitorilor să vibreze din temelii. Arăta teribil de înspăimântat de o amenințare nevăzută venită din partea stelelor. - Domnule Euripide! urlă Maro exasperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de aceea mai incolori, cu cât se plasau mai spre mijlocul arcului, acolo unde se ducea lupta continuă între notele doi și trei. Tocmai în acest mediu străin și depărtat de noi se situa Vasili Burkeviț, un elev mic de statură, ciupit de vărsat și lățos, în momentul când a devenit eroul unei întâmplări foarte neobișnuite pentru viața liniștită și riguros ordonată a vechiului nostru liceu. 4 Eram în clasa a cincea și ne aflam la ora de limbă germană pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
altceva decât hârtie. Aurul însă rămâne constant indiferent de clătinările ori prăbușirile economiilor internaționale. Vlad făcu o pauză numai cât să tragă scaunul de sub birou și să își așeze un picior deasupra. Nu stătea bine, fiind atât de mic de statură, poziția îl incomoda. Renunță, și se așeză la birou. Hai, să îți mai spun ceva! continuă el. Să presupunem că trebuie să faci o plată în altă monedă, eu știu? În dolari ori yeni japonezi, nu contează. Pierzi la schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
târziu. Imediat ce terminase școala primară și începuseră să studieze istoria Rusiei, colegii îl luau peste picior din cauza numelui său. La Tiraspol, unde plecase ca să-și continue studiile, bășcălia căpătase nuanțe pe care nu le mai putea suporta. Rezolvase repede problema, statura și conformația lui fizică îl ajutaseră să îi reducă la tăcere pe colegii răutăcioși. După câteva confruntări soldate cu nasuri rupte și ochi umflați, nimeni nu mai îndrăznea să facă glume pe socoteala lui. Rusia feudală era împărțită în cnezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Godunov salutase și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu niște ochi cenușii, reci și total inexpresivi. Era îmbrăcat în uniforma de campanie și purta cizme negre. Boris nici nu îndrăznea să-l privească, își rememora faptele din ultima perioadă, încercând să-și amintească dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
afla, nu îi putea auzi, însă era clar că discutau aprins. De undeva, de după una dintre clădiri, își făcu apariția un altul, care se apropie de grupul lor. Era îmbrăcat în negru, la fel ca și ceilalți. Bărbatul avea o statură impresionantă și desigur că era un șef, pentru că imediat ce se apropie, grupul se liniști. Cristian Toma îl mai văzuse în dimineața zilei trecute, el era cel ce venise să verifice posturile de pază. Acum, după discuția pe care o avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de cîte ori era Întrebat asupra obîrșiei sale, el răspundea printr-o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pămîntesc, ca și cel ceresc. Era de statură mijlocie, vînos, cu-n păr Învîlvoiat negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cele de azi. Floarea Călin (a cărei bunici după tată - Ștefan și Nastasia Boca - era veniți din Părhăuți Bucovina . care au primit vizite de la rudele de acolo) șștia să facă din cuvinte un portret real: „Mărioara Boca era potrivită de statură, plină, fără a fi grasă, avea părul negru și ochii negri. Purta fustă creață lungă, casâncă și bariz.” Tot în anul 1960, mătușa Marghioala Curteanu ne spune că „tinerii și bătrânii se îmbrăcau atât cu îmbrăcăminte făcută în casă, bluze
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
femeile purtau ii, catrințe, casînci, bluze și fuste cu material de târg, opinci, ciuboțele, etc.; bărbații purtau cămeși de cânepă, bumbac, ițari, pantaloni de târg, cojoace, cojocele, mintene, căciuli, pălării (asemănătoare cu cele de azi). Marioara Boca - era potrivită de statură, plină fără a fi grasă, avea părul și ochii negri. Purta fustă creață, lungă, casîncă și bariz. Casele se făceau din bârne. Așezau talpa casei pe piatră și apoi puneau bârne care se încheiau la capete. Casele aveau, în general
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
i-am răspuns. — De fapt sunt „abstinent total”, mi-a spus în timp ce-și turna în pahar o doză destul de mare de whisky Canadian Club. Când zâmbea își arăta dinții sparți și pătați. Era un bărbat foarte slab, de statură mijlocie, cu părul cărunt tuns scurt și o mustață tot căruntă foarte țepoasă. Nu se bărbierise de cel puțin două zile. Avea cute adânci pe fața foarte bronzată și o pereche de ochi mici și albaștri, înspăimântător de nestatornici. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pot găsi un pat pentru o săptămână cu condiția să aibă acte în regulă și să-i poată convinge pe călugării ce se ocupă de instituția respectivă că sunt oameni care muncesc. Căpitanul Nichols l-a remarcat pe Strickland după statura lui și după înfățișarea cu totul neobișnuită în rândurile mulțimii care aștepta să se deschidă porțile. Oamenii aceștia așteptau nervoși - unii plimbându-se în sus și-n jos, alții rezemându-se de perete, iar alții așezați pe marginea trotuarului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sume imense și nu-și puteau ierta felul cum scăpaseră acest prilej. Era acolo un negustor evreu pe nume Cohen, care ajunsese într-un mod ciudat în posesia unuia dintre tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de statură, cu ochi blânzi și un zâmbet plăcut; pe jumătate negustor, pe jumătate marinar, avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
anume? S-a oprit locului și cu un gest puțin dramatic a întins brațele în lături: — Credința în Dumnezeu. Fără asta am fi fost pierduți. Atunci am ajuns la casa doctorului Coutras. LV Doctorul Coutras era un franțuz bătrân, de statură înaltă și mai mult decât corpolent. Trupul îi semăna cu un uriaș ou de rață, iar ochii lui pătrunzători, albaștri și binevoitori, se opreau din când în când cu mulțumire pe pântecul lui enorm. Avea tenul roșcovan și părul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lanț de fier care tăia spațiul, Împiedicând intrarea către altar. Înapoia lespezii simple de marmură, un prag delimita perimetrul corului, acoperind asemenea unor culise vederea către absidă. Dincolo de lanț, lângă altar, fusese așezată o ladă din lemn, Înaltă aproape cât statura unui om, acoperită cu o țesătură de lână albă, brodată cu o cruce roșie În relief. Dante avea senzația că mai văzuse acel obiect straniu. Încerca să Își amintească, dar fu Împins spre barieră de un ghiont primit În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a unui roman din vechime ieșise din pământ spre a păși din nou printre oameni. Nu avea nimic umil, se gândi Dante, observându-l cu atenție. Cel mult, reprezenta icoana desăvârșită a călugărului războinic, cu umerii săi largi de luptător, statura impunătoare și mai cu seamă poziția semeață a cuiva care vine mai curând să sfideze decât să ceară. Fără a slobozi un cuvânt, bărbatul se apropie de ladă și Înlătură țesătura, scoțând la iveală un tabernacol decorat prețios, asemănător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
măsură să Înțelegi ce sens au? Întrebă poetul, trecându-și degetul peste incizii. - Eu nu, dar servitorul meu, da. Știe să citească scrierea părinților lui. Mecanicul se Îndepărtă pentru scurt timp, după care reveni Însoțit de un tânăr de o statură mijlocie, cu pielea măslinie și cu trăsăturile ascuțite ale cuiva chinuit de foame și de ranchiună. - El e Amid, capturat În largul coastei egiptene. L-am salvat de la vâsle când am descoperit că se pricepea la prelucrarea metalelor. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
buchete năruite, panglici, plăci ornate, cărți de vizită în plicuri închise. Mi-am spus că pentru el asta era, se afla în fine lângă soția lui. Îi trebuise multă vreme pentru asta. O viață. M-am gândit, de asemenea, la statura și la tăcerea sa, la misterul său, la acel amestec de gravitate și de distanță pe care-l emana întreaga lui persoană, și m-am întrebat dacă eram în fața mormântului unui asasin sau al unui nevinovat. XXIII Câțiva ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fotbal american cu Îndârjire, alternând o nesăbuită inventivitate cu tendința de a se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu cordialitate la vreo șaptezeci și cinci de kilometri de Manhattan - că un automobil a Încetinit lângă el și o voce l-a strigat. Ridicând privirea, a văzut un magnific Locomobile, În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu coada ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
involuntar spre juriu. Amory și-a zis că ar fi cazul să spună și el ceva, dar, oricât s-a chinuit, n-a găsit altceva decât: - Firește că mi-aș dori să am o groază de bani... Individul mic de statură a râs forțat și fără poftă. - Toată lumea vrea bani În zilele noastre, dar nimeni nu vrea să muncească pentru ei. - O tendință foarte naturală și sănătoasă. Aproape toți oamenii normali doresc să se Îmbogățească fără a mișca un deget - cu excepția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]