10,694 matches
-
Cu noi spre Viața de Apoi” opri În fața vilei Ster. Șoferul și un Însoțitor scunzi zdraveni, Îmbrăcați În combinezoane roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
aceea, toți elevii ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plécea sé ménînce nici colivé, cé la toaté lumea le place, dar lui nu-i place. Șasa s-a dus cu céldarea sé ducé mîncare la scroafé. 7 - Am téiat copaci că sé facem lemne. Am cules frunze lațe de stejar, ca sé facem focul. Lemne lațe de stejar, ca sé facem frunze. Pédurarul se plimbé cu motocicleta printre lemne și animale. Braconajul sé fie lichidat, sé punem capét braconajului! Céci animalele sînt prietenele oamenilor și ne Îmbogéțesc cu oxigen. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
lumea le place, dar lui nu-i place. Șasa s-a dus cu céldarea sé ducé mîncare la scroafé. 7 - Am téiat copaci că sé facem lemne. Am cules frunze lațe de stejar, ca sé facem focul. Lemne lațe de stejar, ca sé facem frunze. Pédurarul se plimbé cu motocicleta printre lemne și animale. Braconajul sé fie lichidat, sé punem capét braconajului! Céci animalele sînt prietenele oamenilor și ne Îmbogéțesc cu oxigen. Ce ne vom face dacé se terminé oxigenul? Vladimir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
de Drept Internațional și acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al acesteia (2003). Susținerea unor cicluri de emisiuni radiofonice la Radio Horizonte și Radio 13 din Mexic (lunar, 60 minute) dedicate României. ION DIACONU Născut la 23 octombrie 1938, comuna Stejari (fostă Cordești), județul Gorj. Căsătorit, soția, Lucia Diaconu. Are doi copii, Emilia Deleanu,39 ani și Marius Diaconu,37 ani. Profesia: diplomat. Limbi străine: franceza, engleza, rusa. Studii Elementare: Școala elementară de 7 ani, comuna Stejari (fostă Cordești), 1945-1952. Liceale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
23 octombrie 1938, comuna Stejari (fostă Cordești), județul Gorj. Căsătorit, soția, Lucia Diaconu. Are doi copii, Emilia Deleanu,39 ani și Marius Diaconu,37 ani. Profesia: diplomat. Limbi străine: franceza, engleza, rusa. Studii Elementare: Școala elementară de 7 ani, comuna Stejari (fostă Cordești), 1945-1952. Liceale: Școala pedagogică de învățători, Târgu-Jiu și Craiova, 1952-1956. Universitare: Facultatea de științe juridice, Universitatea București, 1956-1960. Doctorantura: Institutul de Înalte Studii Universitare, Universitatea din Geneva, 1965-1968; teza de doctorat în 1971. Activitatea diplomatică 1960, data angajării
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în scrisori), de nostalgia după locul nașterii. Inima i-o ocupase, toată, Patrick. Nu mai era decît pathicus, cum ar spune Aristot. "Cum puteți trăi voi așa?" Mă exclusese. Eram, deja, voi. De-asta nici nu discutam despre Nicolae "cel stejar" și despre șirul de apăsări pe care le suportam. Ziarele decupau știrile ca să scoată în evidență anume fapte. Anunțau, de pildă, creșterea costului pîinii în Franța, ca să ne întrebăm ce șir de penurii ne-o mai aștepta. Ospiciile gemeau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Și astfel descoperi ceea ce avea să-l mențină treaz mulți ciorchini de vremi. Curiozitatea. Și începu să citească, înainte de a fi scrise, cele ce urmează. * * * S e înșela sau se afla într-o cameră fără ferestre cu o ușă de stejar cu vizetă îngustă cât să-ncapă o carte subțire ca aceea primită de curând de la Mama: Povestiri din altă lume, din care nu înțelesese mare lucru (în afară de Prolog), scrisă de un actorastru care scrâșnea între pagini despre vise în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor avea să le zeifice, pășind din viață în tărâmul inefabil al mitului, atrăgând după sine belșugul perpetuu care va fi înălțat orașul la rangul de grânar al lumii. Vasele erau monoxile, bărci săpate dintr-un singur trunchi, dar de stejar, boante la provă și la pupă, legate câte două în paralel cu alte trunchiuri de salcâm. Fiecare luntre dispunea de un capac bombat, care avea să etanșeze conținutul pe parcursul drumului fără pulbere. Sutele de mii de ambarcațiuni încărcate cu grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prezentându-i cu lux de amănunte toate minunile pădurii după care el tânjise atâți ani. Conștient că Va nu poate reține Încă mulțimea de informații și sfaturi, tatăl vorbea mai mult pentru el, arătându-i fagii Înalți cu frunze lucioase, stejarii cu coroane imense, carpenii, ulmii, jugaștrii, sângerii, sorbii, alunii, cornii și toate tufele de mure, zmeură, urzici și boz. Când ajunse la locurile bine cunoscute, Victor insistă În prezentarea precisă a tuturor tipurilor de bureți specifici acelor locuri și apăruți
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mai zglobiu se aventura În zboruri pe deasupra apei, cu mierlele ce-și anunțau una-alteia trezirea, cu Ceresteile acoperit Într-o ceață matinală, cu ultimele triluri de privighetori care „obosiseră cântând toată noaptea” În copacii din marginea pădurii de tei și stejari Înveșmântați În verdele matur al mijlocului de vară! Soarele abia a zărit „ca de după un gard Înalt” pe micul și vechiul său prieten și s-a grăbit să răsară cât mai repede pentru a se arăta băiatului care abia absolvise
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
foișorul acesta, Îl știu de când eram așa ca tine, lemnul s-a uscat dar tot mai ține și oamenii pot ajunge În vârful său, așa cum am ajuns noi. Și știi de ce? Pentru că este construit din lemn de esență tare, numai stejar și carpăn, esența contează, ca și În viață. Numai esențele tari rezistă vremurilor și ...oamenilor care erodează mai ceva ca timpul. Iar noi suntem ... esențe, tari ca stejarii și carpenii, nu ne dăm și nu ne lăsăm, vorba bunicului și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Și știi de ce? Pentru că este construit din lemn de esență tare, numai stejar și carpăn, esența contează, ca și În viață. Numai esențele tari rezistă vremurilor și ...oamenilor care erodează mai ceva ca timpul. Iar noi suntem ... esențe, tari ca stejarii și carpenii, nu ne dăm și nu ne lăsăm, vorba bunicului și a strigăturii sale preferate de la joc: Nu te da, nu te lăsa! Va nu a comentat nimic, deși până la un punct Înțelegea rostul acelor vorbe. A luat o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dintre figurile de stil căzute în desuetudine. Ionel Câmpeanu tocmai personificarea o cultivă cu insistență, ceea ce face ca versurile sale să aibă deopotrivă ceva vetust și pueril: „Vânturile cu buze de muguri / Suflă în fluierele codrului“; „Mi-a povestit poiana, / Stejarii mi-au cântat“; „Tot mai zbuciumate vânturi / Se luptă-ntre ele“, „Timp veșnic senin /... Creator de genii / De perfecțiune și urâțenie, / Cu mâna ta de aur, / Cu mâna ta de piatră, / Cu mâna ta de lut și ierburi / Mereu creezi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
niște șampanie“ etc. Romanul are o densă substanță umană și intelectuală, dar suferă de literaturizare: „Numai casa ei corespundea întru totul visului. Era la marginea pădurii, iar o potecă îngustă pornea chiar din grădina casei și se pierdea în desișul stejarilor și fagilor seculari.“ Sintagmele de genul „corespundea visului“, „se pierdea în desiș“, „stejari și fagi seculari“ etc. sunt specifice unei literaturi romanțioase care nu mai e la modă. Însuși titlul romanului, Spiralele destinului, are ceva răsunător și fals. Ca și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de literaturizare: „Numai casa ei corespundea întru totul visului. Era la marginea pădurii, iar o potecă îngustă pornea chiar din grădina casei și se pierdea în desișul stejarilor și fagilor seculari.“ Sintagmele de genul „corespundea visului“, „se pierdea în desiș“, „stejari și fagi seculari“ etc. sunt specifice unei literaturi romanțioase care nu mai e la modă. Însuși titlul romanului, Spiralele destinului, are ceva răsunător și fals. Ca și corectitudinea politică, corectitudinea estetică sfârșește prin a plictisi. Un critic cu umor ( involuntar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl adoptă mecanic, mai mult pentru sonoritatea lui care evocă bolți înalte de biserici. Ambianța descrisă aduce a butaforie: „Din nou cavalerul / cu armura ciuruită apare / și câinele cu bube șiroind / peste ninsoarea albă. / Deasupra altarului / crucea din lemn de stejar / flutura coama unui armăsar / visat de o preafrumoasă domniță. // Icoanele triste / privesc fețele buhăite / ale bătrânilor credincioși. Lungi acorduri de orgă / și neauzite blesteme / în acea dimineață cu frunze uscate.“ (Sonată pentru orgă și ninsoare) (În treacăt fie spus, sintagma
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul imens al unui stejar, care s-a supărat că i s-a încheiat misiunea de a veghea Moldova continuu, de pe vremurile lui Ștefan Vodă. Toate de la Dumnezeu sînt date, a spus Aneta după ce a vărsat și ultima lacrimă din ochii săi minunați. Din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
doar un pas, un singur pas, mai departe este calea bătătorită. Ascultă cum se nasc simfonii în firul de iarbă, răsfățatule! Atinge-le ca și cum ar fi ale tale... atinge-le!" La 16 ani, orice mângâiere este un amestec între epiderma stejarului și palmele bătătorite după o lună de coasă. Cele mai catifelate chipuri, în icoană. "Sărută mâinile, este păcat să săruți sfinții pe gură", spunea popa Tatu, în pridvorul bisericii, când spovedea toți copiii satului delaolaltă. Ileana, Maria, Dumitra, Iulia, Cătălina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dezlegarea de mama, apoi, la botez, apa este prima chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui stejar, Noe și-a construit propriul univers. Tu vrei să ne pierzi, Doamne, dar visele nu se vor scufunda niciodată. Ele sunt peste mine, ele mi-au fost acoperiș deasupra capului și deasupra lumii. Închide-mă în adânc și desface-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este ca un lan copt de grâu: pâinea aburește în spic, Dumnezeu rupe pentru sine o firimitură, apoi hrănește păsări, Dumnezeu îmi dă să înfulec pe săturate. Fetița brunetă este precum poama ce dă în pârg: teasc din lemn de stejar palmele, aș umple ulcica până sus, ultimul strop, ca o virgulă de viață (inimile, nici măcar două, nu au același gust). Fetița roșcată, pistruiată ca oul de curcă se vede că mă-sa a stat dezbrăcată noaptea sub stele vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
până la capăt! Genia, sufletele care nu-și mor moartea se pot locui fără să-și deschidă. Te rog să mă ierți! O absență justifica altă absență. Noaptea, fitilul ardea uleiul rânced de pe fundul paharului, ceața mânca zăpezile, soba ronțăia inima stejarului, luna trăgea o dungă pe cer, semn de ultimă trecere. Noaptea, uleiul mirosea a aripi arse, zăpada a rochie de mireasă, cenușa a muguri de cruce. Munții proptele pentru o burtă de cer plină cu stele coapte. Noaptea, zborul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fulgere. Domnișoara a zâmbit sfioasă ca un copil, timidă ca o fată mare, stângace ca o adolescentă. Ei, părinte, cum nu știm să primim ceea ce Dumnezeu ne îngăduie. Am fost și eu ca matale, stâncă când era vorba de adevăr, stejar în furtună, apă limpede pe vreme de secetă. Degeaba, părinte, degeaba, nesătule sunt gurile cimitirului. Mai bine câmp de luptă pentru toate războaiele lumii, decât pace în inima celor care nu o merită. Creadă ce or vrea despre mine, sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Moise, de orgoliul lui Iisus. Solemnă, pădurea îngâna cântare: "Toată grija lumească să o lepădăm, cu taină să o lepădăm!" Umbrele sălciilor, precum niște femei la necurăție, umpleau pridvorul; plopii făceau închinăciuni ca-n vreme de furtună, vântul îndoia genunchii; stejarii legau nod în frunze pentru o veșnica pomenire a celor ce încă mai sunt; salcâmii repetau un imn despre mântuirea copacilor: "Să fii cruce fără mormânt, Doamne, nu-i rost pe pământ, să fii scânduri de sicriu, niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]