933 matches
-
cei patru pereți povesteau despre viața de odinioară: despre zăpada înaltă de câțiva metri și despre plimbatul cu sania în spatele crupelor vălurite ale cailor de-a lungul caselor și pe aleile ale căror copaci parcă erau niște crăpături în aerul sticlos; despre plimbările cu trăsura la Șosea până la grădinile de vară, unde soarele se spărgea ca un glob printre copaci și cădea în cioburi luminoase peste întinderile de iarbă și pe drumuri; despre buchetele de primăvară care, înghesuite în găleți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
orice grijă. Și Hackler dispăru ca o arătare, nelăsându-și la noi decât această ofertă apăsătoare, ceea ce nu fusese rostit și frica, devenind - cu cât stăteam mai mult aici fără să găsim un răspuns - un fel de gol în după-amiaza sticloasă; grădina, tufișul de tuia, chioșcul dinspre stradă, toate își pierduseră sensul, tot ce se putea descrie încetase să mai aibă un sens familiar și nu rămânea decât un ecou sunând ca o amenințare: —Ai să lucrezi pentru mine, și dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
amuțit. Spune „A”, îmi porunci medicul chemat în grabă. „Aaaa...” făcui căscând gura ca o știucă trasă pe uscat, și fără să mă solicite cineva, spusei dintr-odată „abece”. Problema era dezlegată. Se vede treaba, că ochii îmi erau prea sticloși și dădeau de bănuit, căci maica mea, răcnind ca o leoaică lângă puiul nimerit în plin, mi-a descleștat fălcile cu toate cele zece degete ca să mi se uite în gură. „Ai băut otravă?” plânse mama, în vreme ce Gloria nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de vreme era sporit de faptul că podeaua de beton nu avea fundație. Mica provizie de cartofi pentru iarnă fusese atinsă de ger. Odată dezghețați, îți intra degetul în ei. Fie că-i fierbeai în coajă ori curățați, rămâneau apoși, sticloși, aveau un gust scârbos de dulce. De alături puțea grajdul, iar pe dinăuntru peretele exterior al încăperii lucea înghețat. Dormeam într-o singură încăpere. Fiica în pat cu mama, fiul cu tatăl. Înghesuiala era și mai mare decât în copilăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
are nici o legătură cu mine! Apoi Harry țipă, corpul i se răsuci și Norman o văzu pe Beth trăgându-i seringa din umăr, cu o picătură de sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
patul de spital îi observ pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ciuntească nasul Sfinxului pe care l-am construit? Mai bine îl sfidăm! Și îi propun Doctorului să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
frumos, inteligent, prezentabil... înțelegeți ce vreau să spun: era normal! Avea abilități de socializare, nu arăta de parcă o să se dezintegreze la atingerea primei raze de soare și era în stare să facă mai mult decât să se holbeze cu ochi sticloși la Helen și să-i curgă balele. După ce a dat mâna cu noi toți, i s-a adresat politicos mamei: —Pot să vă ajut să puneți masa? Mama a fost foarte surprinsă. Nu numai din cauza ofertei de ajutor. Care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cei imediat următori, poporul a dus tot greul, În timp ce o pătură subțire a profitat, speculînd schimbarea”. Foarte adevărat. O pătură subțire, dar cu mulți ciucuri, dintre care cel mai lung atîrnă la Cotroceni. Motivul? Fotografia din Sexy Balamuc: un nud sticlos scoate dintre picioare un trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Încrâncenat mă țintuie văzduhul, cu ochi nevăzuți, reci și sticloși, ascunși printre nori, ispitind furtuna cu șoapte de vânt. Speriată, îmi strivesc buzele până la sânge, să nu-mi scape cuvântul abia incolțit, viclean și tainic, născut din firesc, adăpostit printre gânduri stinghere. Îndurerată, cu mâna stângă trimit bezele perforate de
Furtuni by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83274_a_84599]
-
pereți Împodobiți cu stuc, plita de gătit așezată pe masă - una din dotările standard pentru orice coteț de burlac din L.A. Ai fi zis că-i o revistă porno obișnuită - doar că fetele nu erau obișnuitele muieri drogate, cu ochi sticloși, ci erau chiar frumoase: niște puștoaice bine făcute, tinere, goale sau costumate În stil elizabethan ori În chimonouri. Jack reuni bucățile rupte de revistă și avu o revelație: Bobby Inge, un bărbat ce se prostitua și pe care Îl arestase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pumn. — Lasă-ne În pace pe toți! Fisk o prinse și o duse afară. Blînd, fără să forțeze, cu glas duios. Ed porni pe coridor ca să cerceteze camerele. În camera de taină Valburn dădea jos fotografiile de pe perete. Ochii strălucitori, sticloși, vocea prea veselă. — Dacă fac tot timpul asta, o să-mi fie bine. Dădu jos o fotografie de grup. — Am nevoie de o declarație completă. A, o s-o ai. — Mertens i-a omorît pe Hudgens, Billy și Marsalas, plus Wee Willie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
i se adresase Fiona în ultimele minute. M-am uitat la ea cu atenție și am încercat să-mi imaginez cum i s-a părut ei. Ochii erau umflați din lipsă de somn și injectați de prea mult privit ecranul sticlos al televizorului; riduri adânci începeau să-mi brăzdeze colțurile gurii, deși erau parțial ascunse de țepii crescuți în cele două zile în care nu mă bărbierisem; fălcile erau încă destul de ferme, dar peste trei, patru ani probabil că va apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă pironească locului, lângă cuvertura bleu, sorbindu-o lacom cu ochii mei sticloși și impotenți din ușă - era un loc sigur, întunecat. Am stat și am privit; dar curând, în mod ciudat, m-am pomenit că îi priveam fața - fața pe care o văzusem zilnic în ultimele două zile, și nu corpul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cruzime Împotriva picioarelor. Cereale Sugar Pufs, Panadol. Anulat ziua la salonul de frumusețe. 31tc "31" Criză de dădacetc "Criză de dădace" 06.27: E Încă foarte devreme, dar În grădină se simte că va fi o zi caniculară. Aerul e sticlos, prevestind căldura. Cât am fost plecată În State, nu a avut nimeni grijă de plante, așa că melcii mi-au aspirat hosta, iar panseluțele din ghivecele de ceramică s-au uscat de tot. Cum le atingi se transformă Într-o cenușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de hîrtie cu mîinile lui bătătorite. Vorbise pe un ton sincer, dar ciudat de distant, parcă erau replicile unei piese vechi rostite de un actor neatent. M-am răsucit cu taburetul și am privit În lungul piscinei. Pe suprafața ei sticloasă vedeam reflecția casei Hollinger, ca o navă incendiară scufundată ce părea a se odihni pe dalele de pe fundul bazinului. Ați avut vedere bună de aici, am comentat. Trebuie să fi fost un spectacol pe cinste. — Vedere, domnule Prentice? (Pe fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
David Hennessy ți-a și completat primul cec. Crede-mă, Charles, ne-am gîndit la tot. 20 În căutare de noi vicii Lumina soarelui aurea crăpăturile fine ale piscinei, ca și cum plonjonul meu În apă ar fi eliberat-o din adîncimile sticloase. Am Înotat cît mi-a tihnit fără să obosesc, apoi m-am sprijinit de marginea piscinei și m-am săltat pînă la trambulină. Valurile pălmuiră laturile piscinei, refuzînd să se potolească, parcă nerăbdătoare să-l aplaude pe următorul Înotător matinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sărbătorim! Se trânti pe jos, în mijlocul holului, așezându-se turcește. Abia atunci observă Eduard că Anda ținea strâns într-o mână o sticlă de vin roșu. — Hai, nu mai sta, adu niște pahare să sărbătorim! repetă ea, cu o privire sticloasă. — Ce să sărbătorim, Anda? Nu avem nimic de sărbătorit! încercă Eduard să o potolească. — Ei, na! Sărbători sunt câte poftești dumneata! Sărbătorim ploaia de-afară, sărbătorim Ziua Tineretului, sărbătorim că ești o cârpă! Câte altele nu sunt de sărbătorit! Hai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
jos - e ianuarie, totuși. Precis că e și ger. Asta i-ar mai lipsi, să răcească, să facă iar una dintre răcelile ei de pomină toc mai acum, la început de an! Se uită pe geam. Afară era un aer sticlos, încețoșat. Ningea dens, cu fulgi care cădeau apatici, pră bușindu-se unul peste altul în straturi groase și neplăcute de zăpadă. Oftă din rărunchi și puse mâna pe telefon, să cheme menajera. Ieși pășind cu băgare de seamă pe trotuar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ronțăie semințe cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca o jivină nevăzută, cu ochi sticloși și pânditori. Uneori, în rarele nopți când visa și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era înainte de ora 7
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
șansă să mă lămuresc. Beau, Îmi mai torn un pahar, aud urletele apropiindu-se, Andreea intră În bucătărie. - Nenorocitul! Nenorocitul! Vede el! Dracu-l ia! Eu sunt deja liniștit, spectator. Fac cercuri de fum cu buzele țuguiate, Îi zâmbesc Andreei, sticlos, nerușinat: - Să-l snopesc? Dacă vrei mă duc dincolo, Îl fac salată. Andreea e aplecată peste bufet, Îmi aruncă o ocheadă, râd, are o bancnotă vârâtă În nara dreaptă. - Du-te dracului! Mă duc. În camera cealaltă Leac pare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de oameni care aleargă disperați, privind cu ochi măriți de groază către cerul de un albastru rece ca o lespede de mormânt. Alarmă! Alarmă! Toată lumea la adăpost! Marius prinde de mână un sergent de stradă care-l privește cu ochi sticloși, înfricoșați: Unde este adăpostul? Aici, în spate, dom' locotenent! Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mai bine, apoi privirea se oprește asupra unei fetițe de vreo nouă-zece ani, cu par scurt și breton. Îmbrăcată într-o rochie ponosită de molton, se leagănă mecanic înainte și înapoi pe marginea patului, în timp ce privește fix înainte cu ochi sticloși, inexpresivi. Mâinile încrucișate țin strâns în poală un ursuleț de pluș maro, cu una dintre urechi roasă. Dezmiardă bărbia tremurătoare a copilei într-un gest liniștitor: Puișor, poți să-mi spui unde sunt părinții tăi? Fata continuă să rămână tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți să fiți blestemați! Toți... Încet, cu blândețe, Marius se desprinde din strânsoare și pleacă mai departe, urmat de soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rigiditate cadaverică. Unul era mai scurt și totuși simetria navei rămânea întreagă. Concepția navei era la fel de surprinzătoare ca și aspectul său. Poate că ea crescuse și nu era decât rezultatul unui plan de construire determinat. Umflătura cocăi avea același luciu sticlos nemaiîntâlnit, pe care nisipul adus de vânturile Acheronului nu au reușit să-l distrugă. Jorden blocă frânele tractorului. ― De data asta, am tras lozul cel mare. Anne, scoate echipamentul. Mă gândesc dacă or putea sintetiza și niște șampanie la Hadley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]