693 matches
-
sânt metafore "ofilite" sau "tocite" sau "moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după etimologie ; stilistul caută să vadă dacă ele au "efectul metaforei asupra ascultătorului". Wundt refuză să considere drept metafore "transpozițiile" lingvistice de tipul "piciorul" mesei sau "brațul" fluviului, susținând că trăsătura metaforei adevărate este efortul chibzuit, intenționat
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
moarte". *26 Trebuie să facem o distincție între metafora ca "principiu omniprezent al limbii" (Richards) și metafora specific poetică. George Campbell susține că de prima se ocupă lingvistul, iar de cea de a doua, stilistul. Lingvistul judecă cuvintele după etimologie ; stilistul caută să vadă dacă ele au "efectul metaforei asupra ascultătorului". Wundt refuză să considere drept metafore "transpozițiile" lingvistice de tipul "piciorul" mesei sau "brațul" fluviului, susținând că trăsătura metaforei adevărate este efortul chibzuit, intenționat al celui care o folosește de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
aplicat la un miros, o melodie, un peisaj". Convins că metafora corectă folosește "obiectele senzațiilor" pentru a indica "obiectele intelectului pur", Campbell deplânge compararea un oi' obiecte ale simțurilor cu alte obiecte ale simțurilor. Pe de altă parte, recent, un stilist catolic (de gust baroc-romantic) definește catahreză ca o metaforă extrasă din asemănarea dintre două obiecte materiale și recomandă studierea meritelor acestui trop pe care-l ilustrează prin figuri de stil - luate din Victor Hugo de tipul les perles de la rosée
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lua cu cealaltă, într-o derutantă alternanță de aprecieri și rezerve: "Valoroase, din anumite puncte de vedere, chiar superioare criticilor propriu-zise, durabile în orice caz, sunt studiile lui Vladimir Streinu despre clasicii noștri. Istoricul literar, mai bine zis, textologul și stilistul nu are deloc pretenții exhaustive, de studiere pe întreaga lor întindere a scriitorilor abordați (Odobescu, Titu Maiorescu, Eminescu, Creangă, Coșbuc și Calistrat Hogașă. Comentariul câștigă însă în profunzime cu mult mai mult decât ar fi rezolvat prin extindere." Mircea Zaciu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Streinu i se acordă " rânduri. Se cuvine apreciat excepționalul efort de concentrare a materiei critice până la dimensiunile judecății aforistice, cvasiparadoxale: "Vladimir Streinu se află la mijloc: între aplicația lui Pompiliu Constantinescu și harul expresiv al lui Perpessicius. E neîndoielnic un stilist, dar mai puțin consecvent decât primul. Curios, poate, opera lui capitală e o culegere de eseuri despre Clasicii noștri, una din primele încercări de a aplica domeniului clasic criteriile criticii moderne, cu multe reușite excepționale." În Dicționarul cronologic Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
nu mai poate fi activat acum. Dar există alte mijloace: televiziunile de consum, distracțiile live, blogurile vedetelor, concursurile de miss, showurile cu „cei mai frumoși latini”, „petrecerile fără număr”, „supertombola cu mii de premii instant”, „povestirile de noapte”, clonele, Bahmuțeanca, stiliștii, știrile de la ora cinci... Alt timp, altă mantie care se Întinde peste sufletul colectiv! (09.01.2010) Unde suntem? Încotro ne Îndreptăm? După raportul nefavorabil asupra justiției din România, mai multe ziare occidentale au conchis că țara noastră și vecina
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Garçonne bate toate recordurile de vânzări din epocă. Ca o altă marcă a popularității, eroina lui Victor Margueritte cunoaște o metamorfoză surprinzătoare. Se transformă într-un simbol și coboară în stradă. Băiețoasa dă într-adevăr naștere unei mode, al cărei stilist este Paul Poiret cea a părului tuns scurt și acoperit cu o pălărie tip clopot, a siluetei filiforme, a încălțămintei fără tocuri, a portțigaretului. Ea impune de asemenea o imagine cea a tinerei femei eliberate, independente, emancipate. Expresia "băiețoasă" intră
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
în curtea mănăstirii, printre flori și arbuști ornamentali înalți, căutam intrarea. Probabil, părintele Ciprian (călugărul dinainte), ne aștepta dornic să mai schimbe câteva vorbe cu cineva care nu era din tagma lui vremelnică. Mai târziu ne- am lămurit, era călugăr "stilist” iar mănăstirea era, firesc, "pe stil vechi”. Călugărul Ciprian avea doar 24 de ani, făcuse liceul la Ploiești și armata la Roman. Părea un om instruit fiindcă-și argumenta afirmațiile cu convingeri generate de cărți, și de discuțiile îndelungate pe
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
prezența la mănăstire: dăduse examen de admitere la o facultate tehnică, eșecul îl determină să considere că singurul mod în care-și putea răspunde la niște întrebări era viața monahală și religia. Și-a arătat dezamăgirea că statutul lor, al "stiliștilor” nu erau recunoscut de patriarhia română. N-a ocolit cancanurile de care nici ei nu erau scutiți. Auzise că starețul lor era securist, și prin asta se menținuse în funcție, după confruntări verbale fățișe cu adversari poate mai buni ca
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Prisaca Măriei Sale Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia” „Români, îmbrățișați negoțul și meseriile” de N. Simionovici; „Strigături” din colecția Procopie Jitariu; „Cele zece porunci ale mamelor”, „Urături” (Hăit) din colecția P. Jitariu; „Vifor” (poezie) de Al. Vlahuță; „ Creștine, ferește-te de stiliști” de Moș Nicolae; „Cântece” din colecția P. Jitariu; „Însemnătatea laptelui pentru hrana gospodarului”; Chiot către cei cu plugul (Poezie) de Vasile Militaru; „Mărțișor” din colecția P. Jitariu; „Ion Creangă”; „Amintiri din copilărie” de I. Creangă; „Mărgărit bețivul” de Jean Bart
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Précis de décomposition, 1949) În eseuri și aforisme, scrise Într-o franceză atât de șlefuită, Încât el, românul, cu o formație inițial mai mult germană decât franceză, a ajuns să fie considerat, printre autorii contemporani, drept cel mai de seamă stilist francez. Trei scriitori, „dintr-o lovitură“, așezați la vârful literaturii franceze, nu e puțin (deși, din păcate și pentru români, nici franceza nu mai este astăzi În lume ce a fost). Este drept că ei nu se numesc Eminescu și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
antic. — În noaptea de dinaintea nunții, probabil că vei dori să-ți iei un apartament deasupra și să te bucuri de facilitățile centrului nostru de frumusețe, îmi spune amabil, în timp ce urcăm cu liftul. Apoi, în ziua respectivă, îți poți aduce proprii stiliști și make-up artists. Dar sunt sigur că te-ai gândit deja la asta. — Îhm... păi... Gândul îmi zboară instantaneu la Janice și Mireasa Primăvară Radioasă. Oarecum. — Invitaților le vor fi oferite cocktailuri în timp ce trec pe coridor, explică Robyn. Și iată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cu artă, în care fiecare propoziție scurtă, de acțiune, e gravată ca o poruncă biblică, și multe dintre efectele speciale ale lui McCarthy (de exemplu, sugestiile privind posibilul caracter supranatural al unuia dintre vînători) sînt extrem de subtile. E un mare stilist. în același timp, este și un cabotin. Gestul sec, din poignet, cu care își elimină personajul principal nu într-o înfruntare finală, ci în culise e cabotinaj macho-existențialist. E menit să afirme definitiv credința autorului în legea violenței eterne (atît
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-i cunoscut opiniei publice numele său. M. M.: Cine are interesul? Cine are interesul să promoveze valori? Da, dar pe curca aia care umblă cu găina o știe toată țara, nu? Sau pe pantofarul acela care-și zice că-i stilist? Și așa mai departe. Asta vezi la televizor. Vedeți? De aia mor de nervi! Dar treburi din ăstea nici naiba nu le știe. S. B.: Cât ați stat în Piață? M. M.: Până pe 31 decembrie, până la Revelion. S. B.: În
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
a fost în realitate Ibrăileanu : un mare prozator, adică un artist. Un artist al captării celor mai evazive nuanțe, intelectuale sau sufletești, un psiholog de mare finețe, un artist al exprimării frapante și memorabile. Și, în ciuda reputației sale, un remarcabil stilist, adică unul care găsește stilul fără să-l caute, stilul imanent și fatal, dictat de stricta necesitate a definitivei precizii. În Adela, la sfârșit, în antepenultima pagină, când landoul, de la geamul căruia Adela ̀ i mai făcea lui Emil Codrescu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
este mai important decât conținutul. Da, pentru ei aspectele tehnice sunt extrem de importante. Îi scutește de multe, printre care, nu puțin, îi protejează de acuzații că publică plagiate; c) Scrierea academică are rigorile ei, canoanele ei, e drept, frustrante pentru stiliști și pentru spiritele greu de disciplinat. Dar când aplici pentru un post într-o profesie, oricare ar fi aceea, nu ai încotro. Regulile competiției sunt aceleași, iar standardele sunt agreate de către comunitatea profesională care este obligată să le aplice nediscreționar
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de supraviețuit. La mai toate Adunările Eparhiale pe care le convoca mitropolitul Nectarie se discuta problema fondului, și se încerca luarea unor măsuri menite să ajute la rezolvarea situației. Nectarie Cotlarciuc a avut de înfruntat în eparhia sa și problema stiliștilor, căci anul înscăunării sale coincide, s-ar putea spune, cu anul schimbării calendarului în Biserica Ortodoxă Română. Mulți dintre români nu au vrut să schimbe calendarul, iar mulți dintre aceștia erau bucovineni. În fața acestei situații, mitropolitul Nectarie sugera să se
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
biserica din Cornuluncii - Stănilești, vizitând înainte bisericile din Lucăcești, Măzănăiești și Brăiești. În cuvântările ținute după Liturghie, mitropolitul Nectarie îndemna poporul la păstrarea credinței strămoșești și la supunere față de autoritățile bisericești și ale statului, spunând că „drumul pe care merg stiliștii e greșit și că prin depărtarea lor de Biserică sinodală, singura adevărată, nu pierdea atât Ea cât ei înșiși”. O altă sfințire consemnată este cea din comuna Davideni - Zdrub Vechiu, din 8 iulie 1934, Mitropolitul Nectarie slujind împreună cu un sobor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
mare într-o țară prea mică! Țară mică și o limbă neștiută de nimeni. Dar e mai complicat. Mie, orice s-ar spune, mi se pare româna mai puțin uzată decât franceza și, deși nu sunt ceea ce se cheamă un stilist, mă simt mai bine când scriu în românește. În ciuda faptului că de vorbit vorbesc aproape numai în franceză, doar când mă duc în România vorbesc românește. Pentru mine, româna e limba literaturii, nu e limba de toate zilele, cum e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
1716). Și predicile lui Antim sunt compilații, izvorul principal fiind Ilie Miniat, însă naturaleța frazei, spontaneitatea exordiilor, trecerea firească de la planul material la cel alegoric, familiaritatea, indignările, întristările, mustrările, între-bările retorice sunt personale. Antim e un orator excelent și un stilist desăvârșit, echilibrand cu patos exacta mașinărie a cazaniei. El propune cu îndemînare ascultătorilor speculații teologice și transcendentalități, vorbind de sensul mistic al cuvântului Mariam, despre botezul cu apă și cu duh, despre mântuire, făcând cu grație exegeză subțire. Mai ales
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
schimbă chestiunea când e vorba de valoarea literară a operei lui istorice și se poate pune întrebarea îngrijorată dacă este vreo carte care, fie prin construcția ei, fie prin idei, să rămână. Răspunsul principal e negativ. N. Iorga era un stilist original, punând personalitate și pigment polemic în cataloagele de nume, în uscatele răsturnări de fișe cronologice. El reprezintă un tip anacronic de diac, de întocmitor de letopisețe pe baza unei cantități uriașe de izvoade. În materie literară, gustul său e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
într-o măsură la Alecsandri, stilul poetic la Odobescu; dar stil artistic care să redea senzații, ca la Eminescu din bucățile citate mai sus, n-am avut. Fiindcă asociația de idei ne-a adus sub condei numele celor mai buni stiliști dinainte de Creangă și de dl Sadoveanu - pe al lui C. Negruzzi, Odobescu și Eminescu -, să nu trecem fără a observa că toți acești trei scriitori au cunoscut, au cercetat, au studiat și literatura populară (pe care unii au și adunat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de credincioși (aici Îi includem și pe cei din Basarabia) n-au adoptat stilul nou. Au continuat să țină sărbătorile și să practice ritualurile, dar cu 13 zile întârziere față de majoritatea ortodocșilor. Unii călugării au întemeiat comunități stiliste. în principiu, stiliștii au aceleași date ale credinței ca și ortodocșii de stil nou. Există însă anumite diferențe, cum ar fi cele sintetizate de Constantin Cuciuc: a) rânduiala sărbătorilor calendaristice este cuprinsă în Pascalie. Ea a fost realizată la Sinoadele de la Niceea i
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
în care-și scrie Gruber conferința despre Eminescu, un pasaj în care se referă chiar la marele humuleștean: „Creangă, țăranul de la Humuleștĭ, ĭe un foarte puternic talent și cu totul original în literatura noastră. Împreună cu Odobescu ĭel stă în fruntea stiliștilor românĭ deșì între amândoĭ există o mare dëosebire. Ĭel ĭe adevăratul tip al românuluĭ cu calitățile luĭ marĭ și cu defectele luĭ de rasă. Inteligență aleasă, prezență de spirit, humour, ironie fină, sarcazmul cel maĭ mușcătorĭŭ, maĭ presusde toate caracter
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu îi iartă necredința. Nici pe Cioran nu îl acceptă integral: om bun, sincer, îndatoritor, inteligent, dar, ca scriitor, este „un personaj fabricat”după gustul publicului francez. Zice chiar mai mult decât atât despre prietenul său parizian: „E un mare stilist care a știut să meargă până la capătul obrăzniciei și terorismului verbal, până la capătul deznădejdii și amețelii, potrivit gustului cultural al Occidentului”. Ar fi ceva de obiectat aici și anume că s-a întâmplat, parcă, invers: gustul cultural francez s-a
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]