1,282 matches
-
aveau idee că acel cap nu-i aparținea lui Shibata Katsuie, ci lui Menju Shosuke, căpitanul pajilor săi. — L-am omorât pe Katsuie! — Am ținut capul seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să reverbereze de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese anihilată. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata cu eblema sa aurie fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
seniorului din Kitanosho! Împingându-se și îmbrâncind, făceau văzduhul să reverbereze de strigătele lor. — Stindardul! Steagul auriu! Și capul lui! I-am luat capul! UN PRIETEN ADEVĂRAT Katsuie abia scăpase cu viață, dar armata lui fusese anihilată. Până în acea dimineață, stindardul clanului Shibata cu eblema sa aurie fluturase în apropiere de Yaganase, însă acum nu se mai vedea decât drapelul lui Hideyoshi. Strălucea viu în lumina puternică a soarelui, impresionându-i pe toți cei ce-l vedeau, ca simbol al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sunt perspective pentru un atac în noaptea asta. Hideyoshi dormi mulțumit toată noaptea - de fapt, mai degrabă jumătate de noapte - la Imajo, iar a doua zi părăsi tabăra în zori și porni spre Wakimoto. Kyutaro îi ieși în întâmpinare. Înălță stindardul de comandant, indicând prezența comandantului suprem. — Ce s-a întâmplat aseară la Castelul Fuchu? se interesă Hideyoshi. — A părut să fie o mare forfotă de activitate. — Fortifică zidurile? Poate că cei din Maeda vor să lupte. Răspunzându-și singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
puțin de două ore până la Fuchu. Kyutaro călărea în frunte, iar Hideyoshi mergea în mijlocul avangărzii. Nu peste mult, ajunseră să vadă zidurile castelului. În castel, oamenii se simțeau, lucru firesc, extrem de încordați. Văzute din vârful fortului, coloanele de soldați și stindardul cu tidve aurii al lui Hideyoshi păreau destul de aproape pentru a se putea atinge. Ordinul de oprire încă nu fusese dat. Și, întrucât Hideyoshi se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se afla în mijlocul lor, soldații din avangardă erau siguri că avea să înconjoare imediat castelul. Înaintând spre poarta principală a Castelului Fuchu, oamenii lui Hideyoshi - acum ca un râu năvalnic - se desfășurară în formație „aripă de barză”. Un moment, numai stindardul comandantului stătu nemișcat. Chiar atunci, întreaga construcție a castelului scuipă fum de pulbere. — Puțin mai înapoi, Kyutaro. Înapoi! ordonă Hideyoshi. Nu răsfira soldații și nu intrați în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și să stea în afară de formație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în formație de luptă. Ordonă-le să se regrupeze și să stea în afară de formație. Soldații din avangardă se retraseră, iar muschetele din castel tăcură. Spiritele combative din ambele părți, însă, ar fi putut exploda într-o clipă. — Să ia cineva stindardul de comandant și să înainteze la douăzeci de metri în fața mea, ordonă Hideyoshi. Nu voi avea nevoie să-mi ducă nimeni calul de căpăstru, intru în castel singur. Nu informase dinainte pe nimeni ce intenții avea și vorbise pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
imediat calul înainte, în buiestru, spre poarta principală a castelului. — Un moment! Stați doar un moment, ca să v-o pot lua înainte! Un samurai se grăbi poticnit după el, dar când ajunsese abia la zece metri în fața lui Hideyoshi, purtând stindardul de comandant așa cum i se ordonase, răsunară câteva împușcături, țintind spre tidvele aurii. — Opriți focul! Opriți focul! Răcnind cu glas puternic, Hideyoshi galopă în direcția focului de muschete, ca o săgeată trasă din arc. — Eu sunt! Hideyoshi! Nu mă recunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci prapore aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că Hidetsugu își pierduse calul din vedere și rămăsese pe jos. — Vă rog! Luați-l pe-acesta! Folosiți cravașa și plecați de-aici fără să vă mai uitați în urmă! Dându-i lui Hidetsugu propriul său cal, Kaheyu își înfipse stindardul în pământ și-și croi drum prin cât de mulți soldați inamici putu, înainte de a fi în sfârșit ucis și el. Hidetsugu puse mâna pe cal dar, înainte de a apuca să încalece, animalul fu lovit de un glonț. — Împrumută-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea răgete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro descălecă și ieși de pe drum, pe promontoriul unei movile. Din locul unde se opri, avea câmpul vizual neobstrucționat. Privi fix în depărtare. — Hm, ce repede a venit, mormăi el. Expresia de pe chipul lui arăta că își regăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că își regăsise complet seriozitatea. Întorcându-se spre aghiotanți, îi invită să arunce o privire. La apus, într-o regiune mai înălțată, drept în partea opusă soarelui de dimineață, ceva sclipea pe Muntele Fujigane. Nu cumva era emblema lui Ieyasu - stindardul de comandant cu evantaiul auriu? Kyutaro ridică glasul, cu amărăciune: — E trist s-o spun, dar nu avem nici o strategie pentru a ține piept unui dușman atât de puternic. Misiunea noastră aici s-a încheiat. Adunându-și trupele, Kyutaro începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stăpâne. Ariergarda Seniorului Hidetsugu a fost nimicită complet. Pe colină se stârni dintr-o dată un freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și sunetele soldaților care coborau în fugă drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela emana o stare aproape de vrajă și stârnea fiori prin sufletele tuturor luptătorilor din armata apuseană aflați pe câmpie. Există o mare diferență psihologică între spiritul unei armate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a refuzat acea cerere, iar emisarii s-au înapoiat indignați. La vremea când Nagayoshi le primi rapoartele, armata străbătuse o regiune mlăștinoasă dintre munți și începuse să urce spre vârful colinei Gifugadake, în căutarea unei poziții avantajoase. În fața lor flutura stindardul cu evantai auriu al lui Ieyasu. Topografia terenului era complicată. În depărtare, calea spre o porțiune a câmpiei întinse din Higashi Kasugai șerpuia și cotea, când forfecată între munți, când îmrățișând șesurile mai mici. Drumul Mikawa care făcea legătura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dar Nagayoshi și Shonyu își comunicau gândurile fără cuvinte. Cei șase mii de oameni ai lui Shonyu fură împărțiți imediat în două subunități. Cam patru mii de soldați porniră spre miazănoapte, alcătuindu-și formația la sud-est, pe un platou înalt. Stindardul comandantului și celelate flamuri anunțat limpede că generalii de-acolo erau fiul cel mare al lui Shonyu, Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Yukisuke, și fratele său mijlociu, Terumasa. Aceasta era aripa dreaptă. Aripa stângă era formată din cei trei mii de ostași ai lui Nagayoshi, pe Gifugadake. În fruntea celor două sute de militari rămași, Shonyu aștepta ca unitate de rezervă. Își instală stindardul de comandant chiar în centrul formațiunii sale aripă-de-barză. — Mă întreb cum va ataca Ieyasu, spuse el. Ridicând ochii spre soare, oamenii puteau să vadă că încă nu era decât jumătatea a doua din Ora Dragonului. Fuseseră oare orele mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
siguranță că ticluiește ceva. Însă situația de la Tanojiri înșelă așteptările lui Nagayoshi, pe măsură ce semnele înfrângerii fraților Ikeda se succedau tot mai repezi și dse. Într-un târziu, ajunse la concluzia că nu mai putea aștepta. Dar tocmai în acel moment, stindardul de comandant cu evantaiul aurit care rămăsese nevăzut până atunci fu ridicat dintr-o dată pe colinele de la poale, în locul unde aștepta Ieyasu. Jumătate din armata lui Ieyasu se repezi spre Tanojiri, în timp ce oamenii rămași, ridicând glasurile, atacară Gifugadake. Trupele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de zi cu zi. Era motivul pentru care îmbrăcase în acea dimineață mantia morții. — Am să-l întâlnesc pe Ieyasu! jură Nagayoshi. Pe măsură ce bătălia devenea tot mai haotică, Nagayoshi adună lângă el vreo patruzeci, cincizeci de războinici și porni către stindardul cu evantai auriu al comandantului. — Te voi întâlni, Ieyasu! Chiar acum! Și începu să-și îndemne cu cravașa calul spre colina din față. — Stai! Pe-aici nu treci! strigă un soldat din clanul Tokugawa. Puneți mâna pe Nagayoshi! — E omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
alergau loviți cu cravașele, praful stârnit de mica armată zbura ca o tornadă alergând spre răsărit. Când ieșiră pe malul de miazăzi al râului Ryusenji, găsiră armata lui Hideyoshi mergând pe țărmul dinspre miazănoapte, companie după companie. — Ei, uite-i! — Stindardul de comandant cu tidvele aurite. — Hideyoshi trebuie să fie înconjurat de vasalii lui. Honda și oamenii săi, care călăriseră fără oprire, priveau spre malul celălalt, arătând cu exclamații zgomotoase și punându-și mâinile streașină la ochi. Cu toții trepidau de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
asta și s-o miște de parcă oamenii ar fi propriile lui mâini și picioare. O fi el dușmanul nostru, dar trebuie să-i acordăm creditul. — M-am uitat un timp la ei. Crezi că Hideyoshi e acolo, unde se vcede stindardul de comandant cu tidvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva în mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar deveni țintă pentru pușca oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar toți se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fi numit decât un prostănac de neiertat. Nimeni nu l-ar fi învinuit, dacă rămânea pe margine. El, însă, venise drept în centru, fusese făcut de alții o unealtă a războiului și provocase moartea unui mare număr de oameni sub stindardele lui. Când s-au aflat faptele, cel mai surprins dintre toți a fost Ieyasu, care se mutase deja din Okazaki la Kiyosu pentru a trece pe picior de război, în așteptarea confruntării cu Hideyoshi. Era dimineața zilei a douăsprezecea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Republica Moldova are nevoie de încăpățânare și la Chișinău Laurențiu Ciocăzanu: Se pare că Administrația Băsescu vrea să facă din tema Moldovei una predilectă a politicii externe. Recent, președintele avansa ideea potrivit căreia România s-ar putea uni cu Republica Moldova sub stindardul Uniunii Europene... Mihai-Răzvan Ungureanu: ...Zwei Staten, eine Nation. (râde) Ovidiu Nahoi: Ba chiar au apărut semnale că președintele pregătește un anunț-surpriză privind o posibilă unire a României cu Republica Moldova. Mihai-Răzvan Ungureanu: Asta îmi aduce aminte de întrebarea lui Robert Turcescu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
stărostiei patriotice din Ulița Doamnei așa încît onor. corporație nu mai are destulă destoinicie și putere ca să le descurce singură, organul radical începe a ne cânta un refren vechi, care sună cam așa: "Să ne unim cu toții mînă-n mână, împrejurul stindardului național, să lăsăm d-o parte micile pasiuni, neînțelegerile interioare, pentru ca să fim prin unire tari față cu vrăjmașii din afară. Unire și înfrățire! Să luăm exemplu de la strămoșii noștri! " Un lucru este foarte caracteristic în acest refren. Invariabil, dânsul se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
muzică a săracului, sau a „băiatului rău”? Comercială, sauexpresie a minorităților? Menită să seducă, sau să transmită unmesaj puternic? Să manipuleze, sau să revendice? Mesajele reflectă indecizia și varietatea calificativelor și epitetelor acordate acestui curent. Rock-ul este astfel un stindard al minorităților de orice tip ce contribuie la diversificarea permanentă a stilurilor care Îl compun. Este de altfel și o cultură de masă, pentru că a fost asociat de la bun Început cu succesul, cu sexul, cu banii, cu plăcerea și cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între cele două forme de naționalism. Anumite „necesități structurale” constrâng, după părerea lui, periferiile să „intre În cercul naționalismului”. „Mecanismul economiei politice mondiale” se bazează pe „o dezvoltare inegală”. Acesta Împinge fiecare centru să-și disimuleze strategia de exploatare sub stindardul „Progresului”: „Progresul abstract este garanția unei dominații concrete”. „Elitele periferiei” Înțeleg rapid șarlatania. Ele descoperă că sunt „Îndepărtate de acțiune În loc să fie invitate politicos să participe la ea, călcate În picioare În loc să fie informate despre regulile jocului, exploatate În loc să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunism. Mai exact spus, de o restructurare întru conștiința etică a acestuia, la care a fost silit de un context barbar ce a sfîrșit împrejurarea agravantă în maniera unei infiltrări insidioase, păstrînd alura "principialității" și înălțînd ea însăși, cu impertinență, stindardele idealului uzurpat. Acest estetic etic, de care avem vitală nevoie, a fost și este reprezentat, pe cel mai înalt platou, de către cei doi celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277/1994). Pe lîngă activitatea lor, atît de importantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]