523 matches
-
mister albastru, Ce griji pot fi predomnitoare, M-ai ridicat peste dezastru, Și ce destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și de blazon, și, de asemenea, pe vechimea acelui titlu. Cum se va vedea, Ovidiu o face (aproape) cu toți destinatarii scrisorilor sale din Tristele și Ponticele. Începe, cum e de așteptat, prin a insista asupra vechimii titlului cavaleresc al stirpei sale, care era de altfel modestă 150. Într-o scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă stirpa mea, vei descoperi numai cavaleri, încă de la prima origine, prin nenumărați strămoși"151. Repetă acest lucru și în altă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mai puțin importante, de exemplu: legături de noblețe, dacă se ține cont că și Rufus trebuie să fi fost un arisocrat, cum pare să dezvăluie posesia moșiei de la Fundi 172; în plus, și rudenia cu Paulus Fabius Maximus, de ilustră stirpe foarte veche, ne-ar sugera că Rufus însuși este nobil de viță veche, la fel ca și Fabius. În concluzie, trebuie să subliniem mai ales apartenența lui Rufus la cercul lui Fabius Maximus și să postulăm, implicit, prezența lui la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-un cuvânt, de blazon nobiliar vechi: diversele familii romane simțeau nevoia să dea mai multă strălucire propriilor descendențe, apelând la genealogii mitice care-și aveau originea în ciclul epic grec. În epoca augustană ia naștere tradiția descendenței troiene a stirpei lui Augustus (Vergiliu). Alți poeți și scriitori vor avea grijă să înnobileze alte familii romane cu pretenții aristocratice. Cum se va vedea la timpul potrivit, Ovidiu însuși încerca să îndrepte originile casei lui Paulus Fabius Maximus de-a dreptul spre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-mi va deveni numen că Tarquinius și neamul lui vor plăti pentru aceasta cu exilul: prea mult mi-am ascuns curajul". "Per tibi ego hunc iuro fortem castumque cruorem, perque tuos manes, qui mihi numen erunt, Tarquinium profuga poenas cum stirpe daturum, Iam satis est virtus dissimulata diu."253 Și într-adevăr... în acea zi, domnia regilor a luat sfârșit (dies regnis 254 illa suprema fuit). Acest personaj, Brutus, care, grație vicleniei și curajului său, reușește ca în cele din urmă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Erudiții din epoca augustană considerau, însă, că nu Fabius este forma antică, ci Fodius derivat din fodere sau Fovius din fovea, deoarece justificau ei princeps gentis eius ex ea natus sit, cum qua Hercules in fovea concubuit, sau deoarece fondatorul stirpei Fabia a fost cel dintâi care a pregătit (fodere) capcane pentru lupi (fovea). Münzer345 presupunea că asocierea originii casei Fabia cu Hercule se datorează eruditului de la curtea lui Augustus, M. Verrius Flaccus 346, gramatician și anticar, și înaltei aristocrații de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lui Evandru, a lui Faun și a Lupercilor (cfr. Fasti, V, 80-106). Suntem tentați să credem că Ovidiu vrea să creeze din Maia o metamorfoză, într-o oarecare măsură, a Annei Perenna sau, oricum, a celei ce a dat naștere stirpei Fabia, adică Maximi-lor, poate, în baza aceleiași etimologii care lega epitetul Maximus al domus Fabia cu cel omonim de Maxima ara și de Circus Maximus (Fasti, II, 391): de data aceasta, potrivit lui Ovidiu, Maia trebuia să aibă legătură cu latinescul
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
marile etape ale istoriei poporului roman și evenimentele casei Fabia, până la epoca contemporană. Pe lângă diversele legende schițate, amintite, dezvoltate, legate de originea casei Fabia, pe care le-am trecut în revistă, Sulmonezul ne prezintă și alte pasaje importante pentru reprezentanții stirpei Fabia. Vrem să mai scoatem în evidență două elemente, după părerea noastră, foarte semnificative: primul îl constituie etimologia numelui de familie Maximus al apartenenților de domus Fabia, iar al doilea, celebra bătălie de la Crémera, unde a avut loc, prin uneltirile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Sulmonezul! Și continuă la fel de patetic Ovidiu: "Într-o singură zi i-a trimis în război pe toți cei cu numele de Fabia, într-o singură zi au pierit toți cei trimiși în luptă. Dar, pentru ca aceștia să poată salva sămânța stirpei herculiene, este posibil ca zeii înșiși să fi avut grijă. Într-adevăr un copil mic și care încă nu poate mânui armele, a rămas singurul membru din (întreg) neamul Fabia pentru ca tu să poți, la vremea ta, să te naști
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
mare greutate. în momentul acela, îi intrase în cap că această suferință îngrozitoare era urmarea firească a uneia mai vechi; și în mintea lui stăpînită de o idee fixă, i se părea că, așa cum cel mai veninos șarpe își perpetuează stirpea la fel de inevitabil ca pasărea cea mai galeș cîntătoare din crîng, tot așa și nenorocirile zămislesc alte nenorociri, în chipul cel mai firesc, întocmai ca și întîmplările fericite. Ba, chiar mai mult decît acestea, își spunea Ahab. Căci, atît strămoșii cît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am spune acută luxură, desfrînare analitică, se pliază deci de minune pe tema ofertată de orașul-lumină, căruia nu-i este teamă, nici n-ar avea cum, pentru că știe s-o ferească, elegant, de frivolitate. Singurul monstru sacru în viață, din stirpea faimoșilor falocrați ai artei, pare a fi César, autorul unui monument gigant, un deget, policarul, care, stînd rect într-o peluză, e, ce mai, chiar obiectul de care ne ocupăm aici. Cînd, acum doi-trei ani, în Franța erau la cîrmă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rămas dintr-o viață trăită, sigur, doar în opulente jovialități. Cine-o fi Matusalemul la patru ace? Vreun român din primele valuri ale emigrației? vreun înțelept evreu plecat pe bani grei din raiul comunist autohton? vreun regizor de film din stirpea lui Jean Negulescu? vreun armator stăpînind cine știe ce golf sud-american? Ei, bine, nici unul din aceștia. La un moment dat al discuției, multvioaia moderatoare îi și pronunță numele: Iosif Constantin Drăgan. Stupoare! Să fi derapat atît de integra teleastă spre nisipurile mișcătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
povestirea-visare. În altă parte un personaj exclamă: „Bă, dacă nu v-aș visa eu, pe voi și cu satu acesta cu sfinți, nici măcar n-ați fi, prăpădiților !”. Prin remarcabilul său debut, P., prozator puțin prolific, se anunță a fi din stirpea lui Ștefan Bănulescu. SCRIERI: Vremelnicie pierdută, București, 2001. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, În așteptarea unui debut, L, 1996, 34; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, II, București, 2001, 77-78; Daniel Cristea-Enache, Sticla vrăjită, ALA, 2002, 608; Eugen Simion, Debutul unui prozator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
femeia din fața ei. Are un copil și e și Însărcinată! Biata de ea, mai are un pic și cade din picioare, uitați-vă la ea! — A! zic, luată prin surprindere. Toată lumea se dă la o parte, de parcă aș fi de stirpe regală sau așa ceva, iar femeia cu impermeabil mă Îndeamnă să-mi Împing căruciorul În față. — Îhm... adevărul e că eu nu... — Haideți, haideți, veniți! CÎt are copilașul? se uită bătrîna În cărucior. Nu-l văd de toate drăcoveniile astea! — Ăă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
butoaie pline, unul cu destine fericite, altul cu destine nefericite (...) Nu vom permite nici repetarea în prezența tinerilor a versurilor din Eschil în care se spune că Zeul, pe oameni îi învață crima, Când vrea, pentru vecie, să le distrugă stirpea". (379c, 380a) Platon mai critică în Cartea III istorisirile care, departe de a-l reprezenta pe omul de vază înțelept și măsurat, descriu eroi năbădăioși, propunându-i omului, drept modele, capodopere de imoralitate. Acest pasaj, care pune problema finalității morale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sculptate, Încrustate pe suprafețe de detritus și nisip, fiind probabil pietre comemorative (cca 3 000 Î.Hr.). În China s-au descoperit Înhumări ale cerbilor. Însă imensa Chină prezintă mai ales urme ale unei cunoașteri temeinice a genealogiei și a stirpei, cunoaștere legată de apartenența la clan În cadrul unor societăți de tip „segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a strămoșilor și, odată cu aceasta, atrage atenția și grija foarte răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Între zei, eroi și oameni, iar Platon, În Cratylos (397 C399 C), Îi așeza pe locul al treilea, după zei și demoni, dar Înaintea oamenilor, Hesiod (Munci și zile, 156-160) Îi considera hemitheoi, semizei. În periodizarea lui, aceștia urmau după stirpea de aur, din care și-au tras originea daimonesxe "daimones", după cea de argint și cea de bronz și precedau imediat apariția oamenilor pe pământ, cu care nu aveau totuși legături de sânge. Cu toate acestea, nu puține familii nobiliare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
una de naștere, deci naturală, cealaltă de drept, Întrucât au cetățenie romană (civitas). Așadar, Arpinum este „patria autentică” (germana patria) a familiei Tulii Cicerones. Această localitate e marcată de sacralitate, Întrucât la Arpinum ei se află nu numai obârșia și stirpea, alături de multe „urme” ale strămoșilor lor, dar și sacra, adică mormintele, altarele și edificiile familiei (Cicero, De legibus, 2, 1, 1-2, 2, 5). 3. Indivizii (singuli homines) Își exprimă posibilitățile religioase În cultul privat zilnic (Larii și Penații primesc mici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și ele reglementate de dreptul sacru comun. Și asociațiile religioase private trebuie să fie notificate și aprobate de către autoritatea centrală (cf. subcapitolul 3.1b3). În caz de moarte sau de adopție, toți sunt interesați de continuarea cultelor familiei sau ale stirpei. Referitor la acest fapt, maxima dreptului sacral prevede (Cicero, De legibus, 2, 9, 22, cu comentariul 2, 19, 47-2, 50, 51): „Cultele private trebuie să rămână pentru totdeauna” (Sacra privata perpetua manento). Așadar, moștenitorii sunt obligați să ia asupra lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să provoace vreodată plictiseală, unde mâncarea și băutura nu se Împuținează, oricât s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acelor Aesir, și Vanir cei curajoși au năpădit câmpul. Atunci zeii s-au adunat la sfat, 25 zeii cei sfinți, și au discutat despre aceasta: cine a murdărit tot aerul și cine a dat-o pe soția lui Odhxe "Odh" stirpei uriașilor. Atunci Thorxe "Thor" s-a pornit, orbit de mânie, 26 - rar zăbovește când află asemenea fapte - nu au contat jurăminte, făgăduieli și cuvinte, toate legămintele sacre făcute-ntre ei (trad. după Mastrelli, 1951). Această luptă precum și Împăcarea prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
treizeci de ani soția dispărută, care răspunde la numele bizar de Memoria. Peripețiile sale fac însă parte dintr-o tapiserie epică deasă, unde Agamemnon, Clitemnestra, Seneca și Egist trăiesc în devălmășie cu Oreste Mercantil Brâncoveanu, dar și cu specimene de stirpe autohtonă pură, ca Jogginguță, Panait Caragea sau Tudor Crevedia. Conform axiomei „câtă bufonerie, atâta filosofie” - enunțată într-un loc de naratorul însuși -, aproape fiecare personaj este dublat de un alter ego cu clopoței la tichie, chiar dacă acesta din urmă are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]