734 matches
-
aproape ca-n copilărie când coborai în râpa de la predeal să cauți frunze de brustur tot atât de mari cât trupul tău nu le rupeai doar îți însemnai locul să le poți găsi când vei fi trist ce așezare a zorilor pe stiva de lemne din curte luai în brațe câteva vreascuri le cărai în bucătărie și-ntre timp zorii deveneau amiază și lemnele pâlpâiau sub cuptorul în care se cocea pâinea ori cartofii timpul trecea prin fața ochilor noștri uimiți și dispărea în
Poezie by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/6304_a_7629]
-
nu-l împiedică să dea o serie de bijuterii clasice clocotind de ingeniozitate: „Ea are ochii ca două legi abrogate./ Ea are ochii ca două încăperi de arhivă/ în care eu peste mine eu peste mine eu peste mine stau stivă/ legat și mă umplu de praf și păcate” (p. 30). Versurile sunt dintr-un Poem de dragoste. Nu de revoltă, nu de moarte. De dragoste! Poezia bună creează mai totdeauna bună dispoziție. Fac o paranteză: acum doi ani, la o
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
achitată pe viață îndrăgostit ca o fată mare mă strânge de splină șoptindu-mi lasciv pocnete de uși trântite și țipete de neveste bătute pe la încheieturi fibrele de colagen plesnite îi lasă la vedere mușchii care susțin în măruntaiele lui stive înalte și șiruri lungi de cutii de chibrituri la primele ore ale dimineții blocatarii schimbă cutiile lor pe cutii mai mari de serviciu și tot restul zilei numai soarele mai scapără scântei certărețe prin bloc când soarele apune depozitul de
Tineri poeți - Adrian Zalmora - recomandat de Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5352_a_6677]
-
din urmă. Nu cred că Ion Pillat scotocește, asemeni unor împătimiți mateini, căutători de ritmuri perfecte, prin câteva duzini de versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă, cercetează norocul, care se lasă greu, de-a începe sau de-a isprăvi o poezie într-un chip inspirat. Când se întâmplă, potriveala aceasta face restul de prisos. Și-atunci, decizia de a
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
început: „Sunt o altă persoană acum/ una pe care o cunosc mai puțin/ cu buzunarele îndesate/ cu vrăbii nici nu mai știu/ mi-am luat oare micul dejun?/ pare că a trecut atât de mult timp/ din copacul de ieri/ stive mari stau sprijinite/ de peretele magaziei/ în curtea acum curățată/ grămăjoare aurii de rumeguș/ pe lângă rădăcina uriașă/ și fulgi grei de zăpadă/ topindu- se misterios./ așa arată viitorul”.
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
câte dube ar trebui transportați și în câte încăperi ar încăpea bănișorii aceștia, ce s-ar fi putut face cu ei într-o societate în care salariul minim acoperă tratarea unei unice carii dentare este inutil să ne imaginăm. Din stiva de zeci de mii de miliarde de lei, instituția îndrituită să le recupereze va readuce la buget tot atâtea parfumate vânturi. în toiul celei mai febrile inflații din țara noastră, în trecutul veac, s-ar fi putut auzi schimbul de
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
Dosarul de receptare critică se înlocuiește, ca o anvelopă veche, la fel și datele bio-bibliografice, "ars poetica" (interviurile acordate de Ivănescu în anii "80), chiar și antologia, subsumată unei selecții provizorii. Un nucleu rămâne, peste ani, și intră în imensa stivă a "memoriei critice", pe o poziție de top: studiul coordonatorului colecției "Canon", Alexandru Cistelecan, despre un poet, cum spune povestea, "nici călare nici pe jos, nici îmbrăcat, nici dezbrăcat". Mircea Ivănescu n-ar trebui așezat, dacă i-am da ascultare
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
rău. Și deodată el și-a dat seama cum se cufundase totul în tăcere, cum însăși ploaia, cu câteva clipe înainte atât de puternică, se oprise. S-a aplecat să ridice canistra cu combustibil, a pus-o din nou pe stivă. Nu mai era nevoie să se ducă în târg sau la oraș pentru nimic. Amoroso trimisese pe cineva în centrul satului după o persoană care să se ocupe de pregătirile de înmormântare și să-l anunțe și pe preot. Cât
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
ale imperiului. Peste tot, estuarul de limbi, de mode, de fel de a-ți pierde viața, avînd în minte o idee diferită despre cîștig. Cărțile nu sînt altminteri. Așezate în librării elegante, incredibil de învecinate, pe Saint Germain, sau în stive hărtănite, pe Saint Michel. Închise în cochilii verzi, care le scot la vedere după un program cu neputință de precizat, pe Sena. Amestecate cu gravuri, reproduceri, kitsch-uri pale sau stridente, mîini care le cer, priviri care le ocolesc. Cînd
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
douăzeci de oameni aflați la ghișeu, omul a fost trimis la mezanin, să discute cu o doamnă dintr-un birou. Inutil de amintit că nu există indicatoare sau instrucțiuni, așa că trebuie luat ușă cu ușă, un palier de bloc, printre stive de dosare nepăzite de nimeni. Nu m-ar mira ca un contribuabil supărat să plece cu două-trei bibliorafturi în sacoșă. Oricum e întuneric benză și nu observă nimeni. Situația s-a lămurit, dar în același timp s-a complicat. Pe
Întâlnire de gradul trei, Marian Vanghelie-Ioana Petrescu. Reportaj () [Corola-journal/Journalistic/50306_a_51631]
-
estetizare sui- generis ! Dar Barbu Cioculescu e un paseist incurabil. Neavînd o legătură aievea cu „belepoca” de care e totuși organic atașat, se mulțumește cu un surogat al ei, de factură interbelică, sub chipul podului casei d-sale, plin de stive de reviste, fotografii cu poze nostalgice: „Ca- valeri bruni cu elegantă mustăcioară și impecabilă cărare gominată - John Gilbert - coabitau cu frumuseți misterioase - Pola Negri, Gina Manès, Isa Miranda... Privirile stăruiau asupra Josephinei Baker, înveșmîntată numai într-un brîu rotitor de
Viziunea retro by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3874_a_5199]
-
zi a casei mele părintești. Pavajul aleii pe care am trecut cu taxiul, îndată după sosirea mea la București, pentru a ajunge la casa în care aveam să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
să-i mai dea trei zile și trei nopți pentru a dobândi suficiente deslușiri despre sine. Fusese victima unui accident sau, cel mai probabil, al unor agresiuni, în urma cărora se trezește zdrobit sub un morman de bolovani și peste o stivă de scânduri. Camera în care, într-o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbușește într-o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obișnuită, ci
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
cauză pot fi recunoscute câteva lucruri. Pe aceste trasee ne târâm în patru labe și tragem cu coada ochiului și când prindem o imagine, merge direct în inimă, unde se oprește și ne întoarce spatele. Acolo stau ele, imaginile, în stive și uneori una cade în vacarmul acela. Sau se apleacă numai un pic și abia atunci se luminează treptat cețurile deasupra. Vorbesc Hochdeutsch cu amândoi. Așa, prin această limbă străină, ne apropiem. Pentru că în timp ce vorbim ne privim pe noi înșine
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
sau, eventual, să le furi (10-15% pierderi „calculate”), ci și unul de întâlnire și discuție, știut prea bine scriitorilor și iubitorilor de carte. Aspectul este dintotdeauna unul de cafarnaum, mobilă veche uzată, fotolii de piele roasă, un pian etern dezacordat, stive de cărți până în tavan, mai ales la etaj. Ceea ce nu știu mulți este că patronul librăriei era până deunăzi, când s-a retras din viață, la fel de discret precum trăise până la 98 de ani, un domn de modă veche, George Whitman
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4959_a_6284]
-
scrie, deasupra unei intrări înguste, Anticariatul nostru. O plăcere de familie, a unor colecționari, tată și fiu. La poartă, tablouri și pânze, odihnind ochiul pe tonurile pale ale florilor de câmp. În spate, adăpostite de firide și abia ghicite perdele, stive de cărți, printre alămuri și argintării. Plec, destul de în grabă, cu o plachetă pe hîrtie subțire, transparentă ca vinele mîinilor îngrijite, din care viața se scurge, lăsînd în locul ei patina. Cântări pentru pasărea albastră, de Claudia Millian, volumul apărut în
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
fiind înțeles faptul că oaspetele ocazional putea oricînd fi găzduit în ea, cu scuze. În celălalt capăt al încăperii, lumina pală a lunii de Virginia ilumina parțial o mașină de cusut acoperită cu un cearșaf, trei perechi de schiuri, o stivă de cutii de carton inscripționate „Crăciun” și colecția de obiecte care urmau a fi reparate cînd vreun membru al familiei avea să aibă timp: un birou nefiresc de roz căruia-i lipseau mînerele sertarelor, un maldăr de pături vechi, un
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
de a crede că frecventarea ei ne-o aduce la îndemână, ajungem să o lăsăm în pace. E de lăudat onestitatea renunțării, când poate salva buni cititori de poezie potențiali. Așa mai avem, uneori, norocul să dăm peste ea, în stiva emoțiilor. Dar emoția - estetică sau limitat personală, ca un concentrat de existență care totdeauna ne surprinde - nu este astăzi o «valoare» prea bine cotată. Iar această particulară formă de emoție, poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
în stiva emoțiilor. Dar emoția - estetică sau limitat personală, ca un concentrat de existență care totdeauna ne surprinde - nu este astăzi o «valoare» prea bine cotată. Iar această particulară formă de emoție, poezia, e și mai puțin căutată în uriașa stivă a tăcerilor care cimentează emoțiile noastre personale. În pragmatismul generic al zilelor de astăzi emoția se confundă deseori cu produsele minimale ale senzațiilor, stocate cu răbdare, tezaurizate prin zilele confuze de rutină. Iar odată identificate acele senzații, ne imaginăm că
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
de identificat și de formulat altcumva decât amplificate prin alte emoții, transmise mai departe unei mirabile vacuități. Poezia este doar una din acele intensități care amplifică emoția. Iar pentru poezie, emoția e singura justificare a existenței sale. De fapt, în stiva tăcerilor care alcătuiesc cel mai bogat dialog al nostru cu lumea, emoția e defectivă de plural. E una singură, în toate împrejurările uimirii de a exista, când ea devine revelație; ceva ce brusc ne depășește și ne dă iluzia că
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată-n străvechiul oraș năvălind ca tătarul Mamai trufaș, nărăvaș, buclucaș sparge noaptea întâiul tramvai. Tipul ăsta se ia
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și cizmele suple de lac. Ilie îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri soldățești îi reveneau în minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul gol, aplecat deasupra
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
să-mi potrivesc fierăstrăul. Până nu potrivesc scula, nu-ncep treaba. După această declarație de principiu, tăietorul scoase o sticlă și gustă. - Așa, acuma ne-apucăm, anunță el răspândind duhoare de spirt. Aplecându-se să tragă o scândură care sprijinea stiva, lemnele porniră la vale. Înjurând, tăietorul ridică, însângerate, două degete. Le privi scârbit, apoi rupse din scurteică o bucată de căptușeală și se obloji. Mai adăogând un gât de spirt, păru, într-adevăr, hotărât să se apuce de treabă. Când
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
făcând amor, mi-a cerut să nu mai pun mâinile pe ea. — Fă doar așa din bazin, fără mâini, mi-a șoptit, icnind absentă. Din sacul de lângă pat a scos un fluture de plastic din cei pe care-i văzusem stivă pe câmpul minat și a început să și-l frece pe piept și pe burtă. Ce este? s-a răstit iritată când m-am oprit. Apoi: — Of, e dezamorsat, ai văzut doar. Ca să mă împiedice să alunec în somn, a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și se puseră pe lucru. Ce încărcau pe-o parte ceilalți, cu santinelele nemțești în vagoane, conform ordinului, ei, pe de altă parte, cu băieții de la sculărie, descărcau. Toate piesele principale erau scoase din vagoane și îngropate în spatele depoului, sub stiva de zgură. Lucrau îndârjiți, încordați, pe muțește. Santinelele, cu armele la piept, mișcându-se automat de ici-colo, supravegheau cazna celor care se speteau scoțând fierăria din ateliere. Un lăcătuș băgat sub vagoane, întins pe linii, cu burta pe traverse, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]