611 matches
-
sau fluierat sau bâzâit din ceafă s-a pus iar pe treabă, modulând ușor în încercarea de a se fixa pe post. * O, Doamne, uneori când mă trezesc, mă simt ca o mâță călcată de mașină. Ești familiarizat cu aspectele stoice ale băutului la greu, - ale băutului zdravăn? O, e greu, o, e dificil. Nu e ușor. Doamne, niciodată nu am avut intenția să-mi fac vreun rău. Am vrut doar să-mi ofer o plăcere. Boala a cărei gazdă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Birmaq care se abținu din greu să nu izbucnească în hohote de râs, deși, în situația în care se aflau, numai de așa ceva nu îi ardea. Gardianul luase postura celui care nemaiavând altă ieșire, acceptă cu un fel de resemnare stoică, în același timp bravând gratuit, un rol mai mare decât posibilitățile sale, pe care soarta i-l rezervase. - Cred totuși, că nu este o situație atât de imposibilă pe cât pare la prima vedere, se auzi o voce nouă. Surpriza intervenției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
noroc intrând cu toată viteza în zidurile de cărămidă de la capătul unor cunoscute fundături; la infirmiere-șefe sadice decapitate în ciocniri inverse la intersecții complexe; la lesbiene administratoare de supermarketuri murind în flăcări în caroseriile prăbușite ale mașinuțelor lor în fața ochilor stoici ai pompierilor de vârstă mijlocie; la copii autiști zdrobiți în tamponări, cu ochii mai puțin goi în moarte; la autobuze pline de indivizi cu deficiențe mentale înecându-se stoic toți laolaltă în canalele industriale de pe marginea drumului. Cu mult înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
O mătușă bătrână, la o nuntă, caută o frază care să dea greutate momentului. Va folosi această frază și ceremonia va dobândi un nou context, unul mai profund. Aceeași femeie gătește o masă groaznică. Folosește - cu o tărie de caracter stoică - același citat și face imediat legătura între două evenimente complet disparate. Astfel citatul bun la toate ne face mai conștienți de întrepătrunderile vieții. Ne arată în mod precis cum o nuntă poate fi asemănătoare cu gătitul unei a doua mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de un fir de păr, țipete ascuțite -, sunt atașate la o „scuză masculină“ și pot fi duse la reparat la service. — Dacă ai fi văzut nebunia de la intersecția Dalston, Îi spun lui Robin, compunându-mi o expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu totul altă teorie atunci când afirmă că răceala exterioară și delicata transparență a unui foc lăuntric trebuie să se afle În echilibru, deoarece dandy-ul e o emblemă a Înseși frumuseții. Însă majoritatea dandy-lor aleg să Își domine În spirit stoic sufletul, să Își exerseze voința. Astfel Încât celorlalți le este oferită doar o suprafață mată și rece. Ei știu prea bine, asemenea seducătorului kierkegaardian, că nimic nu stârnește mai mult decât indiferența bine calculată, decât prezența-absență sau, la limită, retragerea neprevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Jean d’Ormesson, paragraful de mai sus ar trebui interpretat astfel: „La Baudelaire ș...ț dandy-ul e foarte aproape de poet și chiar de creștin, de un creștin puritan - un sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sibarit jansenist, departe de orice ușurătate -, de sfânt, de eroul stoic, datorită grijii sale de a se depăși mereu, Înlocuind regula de obște cu un soi de tensiune eroică și cu gustul singularității ce stârnește admirația”2. Așadar, un proiect stoic, un „stoicism roz”, opus, după același Jean d’Ormesson, „epicureismului negru” al arivistului. Probă a unei voințe extraordinare, a unei forțe ieșite din comun de a Înfrâna dorințe, simple plăceri sau chiar pasiuni. Și-i imaginează pe câțiva dandy sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pe MM; o făzăniță ștearsă printre atâtea păsări strălucitoare, care-și etalau penajul, atrăgând în permanență atenția. Și totuși, fără ea, camera nu ar fi avut un centru; era pivotul fix în jurul căruia gravitau toate. Își menținuse un calm aproape stoic, completând dialogul cu replicile lui George, care lipsea, și punându-l pe Matthew, pe șoptite, să noteze din când în când câte ceva în clipboard-ul pe care îl avea întotdeauna la îndemână, iar acesta, ori de câte ori punea ceva pe hârtie dădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de a trăi din nou, 2004, Jurnalul unui crocodil ratat, 2006, Neantul îndrăgostit, 2009, toate la Editura Vinea. Agnostica trândăvie - Editura Pandora-M, 2003 - și Nevroza metafizică - Editura Bastion, Timișoara, 2008 - sunt fructul unor meditații amare și violente, cu tentă stoică, în absența oricărei iluzii de viață viitoare. La Editura Cartea Românească îi apare în 2010 romanul fantastic Nimeni sau Fumătorul de pipă. A tradus din literatura franceză texte de Sade, Jean Genet, Charles Baudelaire, Antonin Artaud, Casanova, Michel Onfray, Henri
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
două sute de ani?“ În general, istoria confirmă perenitatea lamentabilă a producțiilor noastre scrise: dăinuie mai cu seamă variațiunile inspirate pe tema unei philosophia perennis de factură incertă și sistemele filozofice, chiar dacă reduse uneori la stadiul de curiozitate prețioasă. Cinicii ori stoicii greci, upanișadele, moraliștii, poezia, elanurile mistice, toate acestea pot fi citite cu același gust al noului și de către ultimii supraviețuitori ai speciei. Aici însă mă înșel. Când rămâi ultimul pe planetă, să te apuci să citești Divi na comedie, de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit pe bărbie și după ce refuzase cu stoică nerăbdare injecția antitetanică, prim-ministrul își aminti brusc că prima sa obligație era să telefoneze șefului statului, să-l întrebe în ce stare era, să se intereseze de sănătatea persoanei prezidențiale și că trebuia s-o facă chiar acum, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altele). Aveam un prag auditiv atât de sensibil, încât percepeam mârâitul acela pe care, probabil, doar niște aparate ultra-specializate l-ar fi putut capta. Mă cam plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și pneumonia, plus gîlmele, concurau vesel să pună stăpînire pe omuleț. Acesta sa oprit la o cocioabă confecționată din resturi și mici furtișaguri, fără uluc de scurgere și fără gard pentru delimitarea feudei doamnei Mardare. Omulețul bate la ușă, suportînd stoic un adaos de apă care se scurgea de pe acoperiș drept în capul lui. Doamna Mardare! Doamna Mardare! strigă omulețul, bătînd ușor în ușă. După o veșnicie și jumătate, ușa se deschide și în ușă apare o imensă cocoană care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de el și de cîțiva prieteni. Ar fi murit de rușine dacă ar ști și tot satul prin ce a trecut. Nu-i ieșea din cap nici amintirea bătăii administrate femeii, pardon, partenerului. Acesta plîngea ca o femeie și suporta stoic descărcarea nervilor heterosexualului. N-ar fi trebuit să-l lovesc așa de tare, concluzionează după ani și ani. Camionagiul avea în minte o dorință ascunsă: să aibă o aventură cu o negresă. Aproape de Amsterdam i-a ieșit negresa în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei, s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată. Da-o-ar sărăcia în maneliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
privațiunii de sentimente materne, al foamei și al brutalității celor care ar fi trebuit să-i suplinească părinții. S-a adaptat pentru a supraviețui în centrul abandonaților, care după '89 mai căpătase și ceva uman în el. Copilul acesta suporta stoic bătaia, ocara, nedreptatea, foamea și frigul, avînd convingerea că așa trebuie să fie viața. Nu avea un alt model pentru comparație. Toate le accepta ca fiind normale, dar cu lipsa afecțiunii de mamă nu se împăca. A fost invitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acei camarazi la care s-au găsit două pistoale inutilizabile. Gheorghe Mântulescu va fi judecat de Curtea Marțială Galați, învinuit de complot și condamnat la moarte, pedeapsă comutată în 25 de ani de muncă silnică. Așa începe negrul său calvar. Stoic, cu fruntea sus privind la cer, liniștit și tăcut, el își va duce osânda până la capăt fără a-și reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
zidurile școlii. Lucrurile s-au lămurit, însă, repede. 60. Sunt la "Urgență" pentru coronarografie. Am luat cu mine sfaturile lui Marc Aureliu, în speranța că mi-ar putea fi de folos. Degeaba. Nici o șansă să găsesc un reazim în filosofia stoică. 61. După părerea doctorului Luca, un visător poate oscila între realitate și reverie ca un clovn între râs și plâns. ― Și dacă ți se pare că mă mint, lasă-mă să mă mint, adăugă el. Poate, o fac, uneori, fiindcă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și adăugiri descoperite între timp ca urmare a scotocirii în saloanele altor locuri cu documente, și nici la reluarea pentru o no uă ș i nouă corectură, de natură să-1 supere pe culegătorul de text și pe redactorul cărții care, stoic, suportă orice de la autor, mereu nemul țumi t că nu-i mai încape la rând un text, un clișeu, o explicație; nici la faptul că în calitate de autor aștepți o prefață sau o postfață care, oare de ce, nu ți mai sosește
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul ca rațiune a lumii, care pătrunde tot universul și îl organizează. O asemenea doctrină nu era orientată spre acceptarea unui Dumnezeu transcendent și personal, întrucât rațiunea stoică a lumii era supusă legii prescrise a faptului care veghează asupra veșnicei împrejurări a tot ceea ce se petrece în lume, îndepărtând logosului libertatea de acțiune. La rândul său, Epicur (341-270 a.Chr.) nega cu hotărâre existența unui asemenea curs irevocabil
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului printre categoriile cele mai elevate ale Romei atrase îndeosebi de gândirea stoică; odată cu acestea au preluat și critica distructivă a divinităților și concepția deterministă a lumii. La Roma scepticismul propagat în cercurile romane de prestigiu referitor la credința în vechile divinități și la cultul oficial nu putea să rămână ascunsă, pentru ca în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o școală astrologică în insula Coo. În secolul II a.Chr., în Egipt, sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică fundamentală din care s-a inspirat întreaga literatură astrologică succesivă. O contribuție deosebită în propagarea astrologiei a avut-o filozofia stoică; aceasta a luat poziție în favoarea astrologiei, în care își vedea confirmată doctrina deterministă despre cursul fatal al tuturor evenimentelor din lume. Împotrivirea pe care i-a adus-o academicul Carneas din Cirene (214-129 a.Chr.) a fost contrabalansată de autoritatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o dezbatere a problemelor de caracter moral, analiza care ne rezultă este destul de diferită față de cea plină de severitate a unor scriitori latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]