2,683 matches
-
alter ego moromețian nu este indicibil legat de glia strămoșească încât să n-o părăsească în cele din urmă cu o modestă valiză pentru a pleca în... Japonia. Multitudinea de cadre fixe care înregistrează mișcările lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
iasă din psihoza partidului mic”. El a punctat că pentru a deveni parte a „destinului țării”, un partid trebuie să devină mai întâi parte a societății civile. „PNL trebuie să iasă din psihoza partidului mic, din psihoza partidului (...) de segment strâmt, trebuie să înceapă să-și gândească existența dincolo de ciclul electoral. Un partid devine parte a destinului țării sale în clipa în care trece frontiera dintre spațiul politic și spațiul civic și devine parte a societății civile”, a spus Vosganian.
Vosganian: „PNL trebuie să iasă din psihoza partidului mic” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/41048_a_42373]
-
Emil Brumaru (variantă publicabilă) Mergeau pe-o cărare subțire Cu tine mari fluturi în jug Lăsați ca un fel de-amintire A soarelui stins îndelung Și strîmte șopîrle-n corsete Verzui cu fireturi de-argint Și îngeri voioși printre plete Mereu încîlcindu-se blînd Și-un crin cu peruca albastră Trimis din Castelul de Sos Să-ți spună timid Dumneavoastră Doriți fix pupată în dos? Te sărută în gură
Poveste cu sfîrșit adînc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10172_a_11497]
-
anume Pîn'o să-mi zugrume Vrejul de om reavăn... Coaja de mesteacăn Ia-mă dă-mă-n leagăn Suie-mă în soare Să-i pun întrebare De ce-mi ești tu dragă Cînd anii-mi dezleagă Bruma lor întreagă Din strîmta desagă De ce-mi ești tu scumpă Cînd vin hoți să-mi rumpă Haina grea de plumbă Cămașa-mi dezbumbă Mîinile-n piepți bagă Inima să-mi tragă Și s-o ducă, ducă-n Rîșnița năucă Să devin nălucă...
Bucurie dulce by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10759_a_12084]
-
totul s-a întâmplat de-adevărat într-o noapte cu stele și cruci Când animale neinventate forfoteau în grădina din spate Și țintuindu-mă cu ochii lor fosforescenți Mă obligau să le admit existența Să le fac loc în camera strâmtă unde toți abia așteptau Să se termine tot circul acela și să treacă la masă Le-am văzut: fiare cu chip omenesc Plăsmuirea cuvintelor prin care bâjbâiam nepricepută Doar ca să nu dezamăgesc Așa cum mai târziu scriam poezii Numai după ce iubiții
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
scară la cer Să nu te minți când singurătatea te scapă pentru o clipă din brațe Să nu ajungi să tânjești la iluzia altuia Și mai ales nicicând Să nu te încurci cu propriul cuvânt, păcătosul de sfânt. Locul e strâmt. Ne auzim unul altuia respirația Vocale de aer, consoane de pământ. îmi plătesc cotele la timp și sting lumina după fiecare silabă. M-aș putea considera un chiriaș norocos Dacă nopțile nu mi-aș auzi visele date la maxim Obligându
Carmen Firan by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/10406_a_11731]
-
de luni până vineri. Mi-am programat o “cădere de calciu” pentru a doua zi și mi-am propus ca la ora 11 să mă înființez acolo. Evident că mă rodeau tot felul de întrebări: dacă nu cumva e prea strâmtă, sau prea decoltată, sau îngrozitor de scumpă... sau... sau... sau. Nu mă puteam gândi la nimic, și orice întrebare legată de altceva mă irita. Așa că am decis, foarte înțelept, să nu mă duc acasă, pentru că știam că era foarte posibil să
De ce sunt miresele isterice – cea mai savuroasă confesiune by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18578_a_19903]
-
I * Suntem autorii dușmanilor noștri * Labirintul invizibil al scriitorului * De ce a ales Iuda, abuzul de încredere și delațiunea? * Dumnezeu s-a făcut om până la infamie * Orice tip de sacrificiu este neinvalidat, atenuat prin banalizare, uitat * Opera: mecanism semiotic * Norocul cercului strâmt! * Philosophia perennis vs. Philosophia garrula * „Orice cuvânt contestă alt cuvânt” Contrar aparenței, cartea este ușor de citit, poate calitățile didactice ale profesorului Petre Isachi au reușit un mixaj accesibil cititorului și aș remarca aici degajarea, ușurința cu care argumentează ipotezele
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
mine, pierdere în Dumnezeu! (...) Pedro : Fiecare se rătăcește (definitiv?!) în labirintul uitării sale, abandonat, tocmai pentru că devine nimeni în fața morții, în fața Judecății de Apoi. Să fim oare pedepsiți tocmai pentru că ne construim fiecare un labirint în formă de cerc. „Cercul strâmt” de care vorbea Eminescu în Luceafărul. Ascundem oare ceva, ne ascundem de cineva? De noi înșine! Norocul nostru este că sufletul nu-i contemporan lumii. (...) Jorge : Poetul în polemica sa cu matematicianul adâncește misterul destinului omenesc, simulacrul identităților. A fost
CONVORBIRI IMAGINARE CU JORGE LUIS BORGES- PROF. PETRE ISACHI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373715_a_375044]
-
de noapte, metaniile, lupta împotriva păcatului sau pentru despătimire în cazul în care suntem stăpâniți de o patimă - toate acestea au în Biserica Ortodoxă un rol deosebit de important. Viața creștină este în fond o viață ascetică. Ea este „calea cea strâmtă” (Matei 7, 14) împreunată cu multe ispite și greutăți pe care nu le putem birui decât prin răbdare și stăruință în post și rugăciune, prin cumpătare în toate și înfrânare de la tot ceea ce poate dăuna sufletului în tinderea sa către
DESPRE SFÂNTA ŞI DUMNEZEIASCA EUHARISTIE IN TRADIŢIA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373701_a_375030]
-
și nu uită mereu să se plîngă sau să se laude cu performanța asta! Eu am stat treisprezece ani la țară, deci, aproape dublu! * Camera în care-și petrece ultimele ore Svidrigailov e, ca și cea a lui Rodea, foarte strîmtă și tapetată în galben. Hotelul „Adrianopol”. Comandă „vițel și ceai”!! Totul e meschin nefiresc de meschin. O înscenare! * Toate „aparițiile” lui Svidrigailov în fața lui Rodea au ceva neverosimil, ceva suspect, ca și cum ar fi vorba de un emisar trimis din cealaltă
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
și viața se face la loc nu-mi mai e rușine să fiu sentimentală numai moartea nu are sentimente n-am citit niciodată un text mai nebunesc despre dragoste aș vrea să te urăsc dar ura e un sutien prea strîmt pentru mine și nimic nu mă revoltă mai mult decît spiritul critic care ne solidarizează mai sigur decît un ideal comun cu produsele noastre veți arăta bine și vă veți simți în siguranță constat că totul se potrivește oriunde spațiul
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
De unde și un deficit volițional, o abulie, ce-i afectează pe mai toți, fără excepția celor ce invocă, la tot pasul, moartea voluntară. Care, la ei, e o idee fixă, fixându-i ca pe niște stane, literalmente așadar, pe pragul strâmt dintre o viață fără savoare și abis. Bieți histrioni sau cabotini ai sinuciderii cu public, ei fac gimnastică (de înviorare?), zilnic, pe marginea ferestrei: „Asta e poziția cu care încep și ziua de azi: gura deschisă, obrajii umflați sub presiunea
Circul nostru vă prezintă două puncte by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/13571_a_14896]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului dacă te-aș înveli în tăcerea platanului nu-i așa că din șolduri îți va sângera mirarea? în pumni măcinam umbre să crească din noi alte trepte în care să ne pierdem pașii la margini trotuarele strâmte au devenit manechine mute păsări fără stăpân ce nu mai cunosc adresa unde fiecare gleznă a ales să piară Referință Bibliografică: E prea frumos / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 250, Anul I, 07 septembrie 2011. Drepturi de
E PREA FRUMOS de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361239_a_362568]
-
plămânii. - Poftiți înăuntru! Vă ordon! - râse satana. Diavolii continuă să coboare pe horn în vatra cu cărbuni. - Văleu! Nu încăpeți și îmi huruiți pereții! Îmi dărâmați frumusețe de casă! - Ha, ha, ha! - se distrează îngerii întunericului continuând să-i invadeze strâmta odăiță. - Idioților! - țipă baba și punând mâna pe mătura din colț îi lovește fără milă. Satana-șef, iritat la culme de obrăznicia cotoroanței, scoate pe gură o flacără care-i pârlește părul și fața, iar hainele ponosite de vreme se
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. Marin Preda în Viața ca o pradă Nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și o luciditate prea mare. citat din Marin Preda Inima omului e largă, de ce unii și-o poartă strîmtă și plină de ură? citat din Marin Preda Există valori absolute de care nicio revoluție nu trebuie să se atingă. citat din Marin Preda Pentru a fi membru de partid (PCR) îți trebuie lipsa de conștiință morală. citat din Marin
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
ceva” ce produce emoția estetică, înnăbușită de un ton obosit, aproape blazat, de regret tardiv pentru ce n-ai făcut, mai curând decât pentru cele făcute. Și, mai ales, simțământul că timpul și-a îngustat dimensiunile știute, a devenit mai strâmt ca o haină împrumutată. E o senzație de inutil, de zădărnicie, de abandon în brațele lacome ale blazării. Acestea reies cu pregnanță din poezia: „Un vis al nimănui...” Puritatea bucuriei amare face așteptarea cu atât mai tristă: „De țărm s-
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
cu una din fete spre o magazie, unde urma să se consume raportul. Între timp, acolo a apărut și celălalt inculpat, I.M. Imediat ce victima a intrat cu fata în magazie, peste ei au năvălit cei trei inculpați. Profitând de spațiul strâmt și întunecos, au început să-l lovească cu pumnii, după care din buzunare i-au luat un lănțișor și două inele din aur, două telefoane mobile și trei milioane de lei și geaca. l V.P. , de 48 de ani, din
Agenda2005-09-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283434_a_284763]
-
să fim vindecați... Ține-mă de mână și mai dă-mi putere Toate se întâmplă doar cu a Ta vrere, Flacără această să ne încălzească Să ne urmăm calea, simplă și firească! Pietrele răbdării să ne țină pasul, Când e strâmtă calea să trecem impasul, Buzelor să punem lacăt de se poate Să purtăm pe mâini faptele curate. Clipelor să dăm straie de mătase, Toate să ne fie pure și frumoase, Inima smerită să cuprindă cerul Să dezlege noduri, poate și
ȚINE-MĂ DE MÂNĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384901_a_386230]
-
ai ambelor sexe din diferite categorii sociale, mulți pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar în zadar! Aceștia îngroșau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse. Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălțau spre cerul dimineții vernale când
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
ghete, Umbrela doarme dusă-n debara Dar mă descurc acum și fără ea. La colț de stradă mâinile cerșesc Un bătrânel înnoadă-n două chinul, În traista lui s-a strecurat veninul Din ochii străvezii râde destinul. Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, De mult banale amănunte nu-l irită Pașii târăsc agale parc-o umbră, Nici înserarea nu poate să plângă. Prea multă frunză cade resemnată De parcă verde n-a fost niciodată, Mai țipă clopotul tăcerii printre noi, Doar lacrimile
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384622_a_385951]
-
Vârghișului și astfel au fondat cele șapte cetăți săsești. Vărghiș este o localitate din județul Covasna, unde, în mod bizar, se pare că există un fel de intrare sau ieșire, naturală. Cheile Vârghiș din Munții Harghita sunt cu o trecere strâmtă, lungă de trei kilometri, cu peste șaizeci de peșteri, explică Roland. -Oare, pe acolo, au venit copiii din Hameln? Există surse care indică faptul că locul ar fi în Brașov. Să-l găsim noi ! Logic ! Ce părere ai ? Trebuie doar
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
accepte. Intră pe rând în garsoniera, desigur el mai întâi și ea îl urmează la câteva minute cu pași șovăielnici. “Oare face bine ce face??!!” murmură ea, dar încrederea în el îi dă putere. El o invită în bucătăria mică, strâmtă să ia un loc pe scaun și o servește cu un suc. - Promit...nu-ți fac niciun rău și te rețin, cu voia ta bineînțeles, doarcâteva minute...știi, să nu te dea ai tăi dispărută... o liniștește el cu un
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
de emoție . - Nu trebuie să-mi mulțumești, nu ți-am dat numai ție,mi-am dat și mie o șansă. O șansă la iubire ! Simțea că e așa .De fapt simțise asta de când fiorul dragostei năvălise peste ei,în spațiul strâmt al „taxiului ” ce îi purta prin filmul vieții. Îi prinde mâna ,simțindu-i căldura, și se pierd amândoi într-o sărutare fierbinte,pe care și-o doresc eternă.... * - Rol principal ?! Parcă spuneai că o să îți dea un rol insignifiant ! - Credeam
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]