1,031 matches
-
văzându-l pe Rupert, Întorcându-și privirea când se uită spre ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din strânsoare, spunând printre dinți: — Chestia asta Începe să mă calce pe nervi. De fapt, era Încântat și jenat din cauza atenției care i se oferea. Bennie Își asumă rolul de conducător de grup. Pe când ceilalți mâncau, se duse la Pată Neagră. — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
spuse ceva solemn, cu un deget în sus, desigur: "Vezi că am avut dreptate!" Și apoi o trase la el, prefăcîn-du-se că se joacă, de fapt s-o hotărască. O strânse tare, o sărută, pe gură, și fata acceptă cuminte strânsoarea. Apoi se depărtă de ea. Ea rămase puțin descumpănită, apoi își recăpătă surâsul vesel și tinerețea, și o porni în altă direcție, printre pomi. Din drum mai întoarse capul după bărbatul care se depărta alene, neatent, și mai aplecat ca
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orice risc, să rup tricoul, să-mi desfăt ochii pe corpul gol așa de proaspăt, să-i strâng sânii, să o posed, strivindu-i carnea. Dar zâmbetul ei fermecător, mereu prezent și același, îmi întărește convingerea că poate ar accepta strânsoarea din indolență, din lipsa oricărui principiu bine stabilit, dar că nici un fior n-ar străbate-o. Dimineața, ne strecurăm cu rândul la o cișmea să ne spălăm, cu prosopul, săpunul, peria de dinți și pasta. Trecem pe lângă câteva magazii, pe lângă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Hm! Nu cred că-i va fi ușor să-l convingă. în plus, chiar dacă Gundovek ar consimți, ce garanții ar avea Atila că o să-și țină cuvântul? Balamber se întinse din nou peste masă și îi prinse mâinile într-o strânsoare de fier. Ochii îi sclipiră. — Ai dreptate, dar pentru asta nimic nu e mai potrivit decât o frumoasă căsătorie, nu? — Atila vrea... — Nu! Ce-ți trece prin minte! Ura dintre Hiung-nu și burgunzi e prea adâncă, regele nostru nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru scurtă vreme; vom ști să o răsplătim. încet, privirea femeii se mută de la ochii lui Balamber la cei ai marcomanului, trecând mai întâi, cu o privire scurtă, dar cuprinzătoare, peste fețele celorlalți, rămași ca trăsniți. Ca eliberat dintr-o strânsoare, Balamber își umflă pieptul într-un lung suspin. Cu voce tăioasă și puțin răgușită, Malaberga se adresă tuturor, de parcă ar fi vorbit unui grup de copii de școală: — Atunci? Ce stați în ușă ca niște proști? Intrați și închideți, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
chel ce se găsea în fruntea micului cortegiu și își oprea în momentul acela calul în fața lui Balamber. Curios să afle, în sfârșit, adevăratele motive ale acelei călătorii, dădu să se apropie, însă Khaba, care îi prinsese cotul într-o strânsoare de fier, îl opri. Odolgan se afla și el acum alături. — Du-te la cai și rămâi acolo cu Kayuk, îi porunci cu glas scăzut. Vorbise pe un ton care nu admitea replică, iar Audbert nu putu decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de frâul lui Rutilan, apoi, îmboldindu-l cu furie, îl îndreptă în acea direcție, aruncându-se cu capul înainte în desiș. Nu mai înțelegea nimic; durerile cauzate de săgeată continuau să-l sfâșie la fiecare mișcare, crengile îi biciuiau fața, strânsoarea Fredianei i se părea că e gata să-l sufoce. După aceea, calul se afundă într-o adâncitură, iar Waltan văzu frunzișul învârtejindu-se în jurul său. Ultimul lucru pe care îl auzi fu strigătul surorii sale peste nechezatul lui Rutilan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tulburat de frumusețea tinerei fete, se simți inundat de o căldură pe care o cunoștea bine, căldură ce preceda totdeauna o crudă și nestăvilită excitație. O arteră prinse să-i pulseze la gât. — Așa! bolborosea Rutger triumfător, ținând într-o strânsoare de fier încheieturile copilei, sub privirile îngrozite și neputincioase ale tânărului Waltan, care încerca în zadar să se ridice să o ajute. — Așaaa, bravo! Ai văzut că până la urmă am câștigat eu? Acum, că reușise să depărteze picioarele tinerei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mea și pot să fac orice vreau cu tine. Iar de el nu-mi pasă deloc. Deloc, pricepi? Trebuie să moară! Ochii Fredianei se împăienjeniră de lacrimi. Apucându-l de încheietura mâinii și rezistând durerii pe care i-o producea strânsoarea lui, înghiți și reuși să-i spună printre dinți: — Dar... de ce? Ce ți-a făcut? Lasă-l să plece, te rog. Reușise să o înspăimânte. Vocea ei era frântă, tonul i se făcuse implorator. Balamber o zgâlțâi încă o dată cu violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
voie. O să strângă tot ce au și o să le aducă aici. — A, da? Mă iei de prost? Cu siguranță, o să ascundă cea mai mare parte, dacă nu au și făcut-o deja. — Sigur! Așa e! izbucni Inisius, zbătându-se în strânsoarea lui Khaba. Vrea să te ducă de nas, nu vezi? Caută numai să se salveze pe el. Canzianus replică prompt: Nu! Dacă vrei un ostatic, ia-mă pe mine și pe urmă trimiteți câțiva războinici înăuntru să controleze; confrații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce alergau prin fum. O apucă pe una de braț și reuși să o rețină pentru o clipă. — Ce se întâmplă? o întrebă precipitat. Cu chipul răvășit de o euforie nestăpânită, femeia, o tânără galo-romană, îi răspunse, smulgându-se din strânsoare: — Burgunzii! Sunt în tabără! Ne-au eliberat! Sebastianus se gândi de îndată la Chilperic: așadar, nu numai că trăia, dar chiar contraataca. în vreme ce femeia dispărea în fum și în noapte, căută în jur după o armă, orice i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus! Deci trăiești! El o chemă de îndată: — Hai să mergem de aici! Trebuie să vii cu mine! Hunii vor fi aici în scurtă vreme. Ea se opuse. Nu! Făcu semn către copila care căuta să-și elibereze mâna din strânsoare. Nu pot s-o abandonez. Nu pot, înțelegi? Romanul își aminti: era Lucia, copila de nici măcar paisprezece ani care, cu câteva zile înainte, sub ochii săi, servitorii huni o luaseră cu forța din depozit ca să o siluiască încă o dată. Scruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar forța care îi împingea unul către celălalt îi aduse la o întâlnire tandră, la un dulce moment de deplină înțelegere, de intimitate absolută. Era plăcut să-i simtă trupul lipit de al său, să-i simtă gustul buzelor, căldura, strânsoarea nervoasă a mâinilor. Rămaseră puțin astfel, strânși unul în celălalt, ajunși, printr-un miracol, departe de vicisitudini, de oboseală, de atrocitățile în miezul cărora se depănau existențele lor. Când buzele li se dezlipiră, nu mai era nevoie de cuvinte, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintr-odată brațele robuste și strângându-l pe fostul călugăr cu atâta înflăcărare, încât Sebastianus se temu serios ca nu cumva Divicone să sfârșească strivit. îndepărtându-l apoi de la sine pe Divicone, bărbatul continuă să-l țină de umeri cu strânsoarea de fier a brațelor sale enorme: — E o plăcere să te avem printre noi, îi spuse, măsurându-l, cum ar fi făcut cu un fiu pe care nu-l văzuse de multă vreme ori cu o femeie frumoasă. — Predicile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
incendiul, însă Clemantius o apucă energic de un braț și o trase înapoi. — Trebuie să intri, domina! Alături de el reapăruse Cilonus. — Ce faci, Hippolita? Vino înăuntru, repede! îi strigă, apucând-o, la rândul său. Hippolita se zbătea să scape din strânsoarea celor doi bărbați, lupta și răcnea ca un tigru. — Nuuuuu! Nu pot să facă asta. Blestemații! Lăsați-mă să mă duc, vă zic! Fără să asculte de ea, o târâră până la redută, în pragul căreia apăruse și soldatul rămas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
curajul să ucidem băiatul. Făcându-l să tacă printr-un gest enervat și hotărât pe interlocutorul său, Reinwalt îi vorbi din nou lui Mabertus — Bine. Noi plecăm. Ai cuvântul meu. Acum lasă-l liber pe fiul meu. Fără să slăbească strânsoarea în care îl ținea pe băiat, soldatul scutură din cap. — Glumești! Vrem să vă vedem plecați de aici. Fiul tău îți va fi înapoiat după apusul soarelui și numai dacă o să fiți suficient de departe de aici. Eu însumi o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o lovitură identică, parată de Metronius cu aceeași ușurință. Profitând de scurtarea distanței, Milone, care era ceva mai lent, dar mai robust, căută să-l apuce pentru a angaja o luptă corp la corp, dar el se feri prompt de strânsoarea periculoasă a mâinilor sale. încercă din nou să atace, sperând s-l dezechilibreze pe celălalt cu o serie de fente; Milone, însă, tocmai din pricina lentorii sale, nu mușcă momeala. Urmă un alt schimb de lovituri, scurt și violent, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iar pe Go-Bindan alergând spre el în lacrimi, cu fața răvășită și chemându-l. Vru să-i strige să fugă, dar vocea i se frânse în gât, și o văzu venindu-i înainte. Simți greutatea trupului său, îi simți părul, strânsoarea brațelor sale, mirosul său de copil încă. Luat de elanul fetei, căzu cu ea în iarbă. Așa cum zăcea în iarbă, cu fața în sus și apăsat de greutatea ei, încercă să o îndepărteze. — Du-te, îi spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
salvat. E prietenul meu, pricepi? Acum e pe moarte, nu vezi? — Nu! strigă copila. El n-o să moară. El e Suduan-gun! N-o să moară, îți spun eu! Balamber încercă să se ridice pe coate, dar greutatea copilei, care nu slăbea strânsoarea, îl împiedică să o facă. Imobilizat în felul acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător. Asta te dă gata într-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prăduitor..? Timp de luni de zile și nopți de pomină Îl cărase prin toate restaurantele centrale ghiftuindu-l cu toate specialitățile culinare și vinurile exorbitant de scumpe, În speranța iluzorie a intervenției pe lângă Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să năpăstuiască sufletul, reușea chiar acum să facă asta. Rămăsese sensibil, vulnerabil la nimicuri. Dar domnul Sammler continua totodată să primească și mesaje primordiale. Iar mesajul imediat, esențial era că ea, această femeie cu formele ei feminine, sexuale evidențiate de strânsoarea halatului de lână (mai ales mai jos de mijloc, unde era un lucru care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gonea prin trafic. Feffer, În mijlocul unei mulțimi, se lupta cu negrul, hoțul de buzunare. Erau cel puțin douăzeci de oameni În jur și Încă alții se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se mai opreau, dar nimeni nu dădea semne că vrea să intervină. Zbătându-se În strânsoarea infractorului, Feffer era imobilizat de mașina mare, greoaie. Capul i se tot lovea de parbriz În dreptul locului eliberat de șofer. Bărbatul Îl ținea În strânsoare, și Feffer arăta speriat. Opunea rezistență, se apăra, dar nu era În stare. Adversarul era mult mai puternic. Normal. Cum se putea altfel? Fața lui bărboasă era Îngrozită. Ținută În sus, cu obrajii În flăcări, ochii căprui, distanțați implorau ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]