583 matches
-
au dispărut. * * * De departe, Jeanne Îl văzu lungit Într-un hamac Întins Între cele două catarge. De aproape, băgă de seamă că-și rumega amărăciunea, În tăcere, cu ochii pe jumătate Închiși, cu o cută amară În jurul gurii. Într-o străfulgerare, și-l aminti copil, cînd venea la ei acasă, privind pieziș, după ce fusese snopit În bătaie de taică-său. Christian avea șapte ani cînd Îi murise mama, aducînd-o pe lume pe Anne, și cincisprezece cînd bătrînul Bréhat se Înecase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
visînd să se răzbune. - O mărturisești? - Da, mărturisesc faptul că am dorit să-mi răzbun soția asasinată și copilul pierdut... - Copilul tău nu e pierdut... - Știu, Marie. Și chiar dacă nu te merit, sînt atît de mîndru de tine. Într-o străfulgerare, avu În minte o imagine absolut nebunească, ușoară și minunată, aceea a unui cuplu mergînd la braț pe o plajă liniștită, un tată și fiica sa, ea și cu el, rîzÎnd și sporovăind, viziunea unei fericiri banale. Pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și mai mult. — Care este natura răului care te mistuie? Îl Întrebă, ca și când ar fi Încercat să pătrundă, prin poarta ochilor, În suferința lui. — Bila neagră, revărsată În vene. Îmi arde fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același timp, să se evidențieze ca maestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el. Scoase dintr-un sertar un tub de sticlă și, după ce deschise recipientul, aspiră o mică parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cel roșu de Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui. Aspectul fizic al cardinalului Îl indica drept un laș concupiscent, cu chipul marcat de ipocrizia curială. Iar când, În sala Consiliului, făcuse marele gest de a refuza o cupă plină cu florini de aur, lui Dante nu Îi scăpase străfulgerarea de lăcomie care Îi măturase fața cu o lumină sinistră. Refuza banii ca să obțină mult mai mulți În continuare. Poetului nu-i erau pe plac nici secretarii cei Înșelători, curteni precum inchizitorul Noffo Dei, care se Înrolaseră de partea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu pentru poezie. Iar tocmai această afinitate poate crea ideea unei obișnuințe precedente. Dar acum chiar că trebuie să te salut. Nu vreau să Îți răpesc timp prețios din obligațiile dumitale de cârmuire. Sau din altele, conchise Veniero cu o străfulgerare vicleană În ochi, pe care și-i Îndreptase spre ușa schimbătorului de valute. Dante Îl urmări cu privirea pe bărbatul care se Îndepărta, iar apoi intră În prăvălie cu pas hotărât. Proprietarul ședea la locul lui, Înapoia umilei tejghele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nu trebuie să te consolezi după soție? Atunci, ce te aduce la „Paradisul“? zâmbi ea strâmb. Din nou o senzație de amețeală Îi tulbură vederea. — Nu... nu știu. Privirea fetei păru să se Îndulcească. Dar În ochii Îi rămăsese o străfulgerare de viclenie. — Stăpâna vrea ca nimeni să nu iasă de aici nemulțumit. Vino, zise ea Întinzându-i o mână. Dante o urmă de-a lungul coridorului, Încercând să țină pasul cu dânsa. Dar fata o zbughise de Îndată, ca și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niciodată să-i întrerupă din conversația lor atât de interesantă, cu nevinovata lui manie. Discipolii îi pretindeau totodată să rămână credincios esteticii sale. Jonas, care trudea din greu și îndelung pentru a avea din când în când un fel de străfulgerare, în care realitatea i se arată dintr-o dată într-o lumină cu desăvârșire nouă, nu poseda decât o foarte vagă idee despre propria lui estetică. Discipolii săi, dimpotrivă, aveau mai multe, contradictorii și categorice, și, în această privință, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu știu. Ceva ce s-a întâmplat și gata. Însă străfulgerarea parcă fusese permanentă. O vedeam pe ea, și abia apoi frânturile de poveste. Foarte real mi se păru și faptul că mă trezii în apartamentul altcuiva. Ghici al cui? Se poate să mă fi ridicat încet, să fi observat apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
murdării, fără să vreau, de sânge. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real mi se păruse atunci totul, când mă trezii nu puteam distinge decât frânturi din ce se întâmpla, pe fondul străfulgerării dureroase. Eram la mine în my sweet. Însă ceva părea în neregulă. Simții că fusesem totuși undeva. Simții un miros dulce, masculin. Se părea poate să fi visat chiar înainte de a mă fi trezit. Un apartament, într-o clădire înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Vorbește până nu-mi pierd de tot răbdarea. Ochii îi sclipiră. Și se decise să-mi facă pe plac. Am fost mai mulți nemuritori. Aș fi rămas doar eu. Da, e ca-n filme. Dar ai atins sângele în momentul străfulgerării și acum împărțim ceva. De ce, nu știu. Nu e logic. Însă s-a întâmplat. Și ești și tu nemuritoare. A, știu, cu regret, m-ai fi omorât pentru a-mi lua locul. Dar nu e cazul. Ba mai mult, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lucruri. Nu puteai să spui exact ce nu făcea. Boxa, călărea, canota, superviza afacerile unui birou de avocatură. Era un bărbat bogat și de stirpe aleasă. Ar fi putut deveni un moștenitor și mai bogat. Dar mai presus de aviatică, străfulgerări și sevicii galante, avocatură, moșteniri, proprietăți... Avea onestitatea de a pune, întotdeauna, pe primul plan, Arta. - Adică un coleg. - Dacă insiști... Dumneata ai face bine ca, mai întîi, să asculți. Ai să vezi, mai târziu, dacă indispoziția pe care ți-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
acestei povești». Nu a mai avut răgazul să replice sau nu și-a găsit forța pentru a susține o conversație mai lungă”. Încă o dată: detaliile și inflexiunile sunt incomparabile! V Aici, seducătorul profund devine admirabil, satanic de admirabil, din ce În ce mai mult. Străfulgerarea aceasta de fericire care Îl strivește nu Îi știrbește totuși carapacea țestoasă În care s-a Închis. El nu are Dumnezeu În fața celor spuse de nobila Îndrăgostită, care nu a regăsit - căci nu a mai Încercat niciodată așa ceva -, ci a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pretinde Flaubert: el nu vrea o societate care să dureze cât specia umană. Pentru a avea o pecete de raritate și de unicitate, ea trebuie să fie, În Însuși sânul umanității, menită dispariției. Iată pentru ce dandysmul va fi „ultima străfulgerare de eroism În decadență... un soare care apune”. Într-un cuvânt, dincolo de societatea aristocratică, dar laică a artiștilor, Baudelaire instituie un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură; și el pretinde că aparține În același timp ambelor comunități, a doua nefiind, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
plecat în grabă. Sunt sigură. Și a fost ultima oară când ați auzit ceva despre el? — Da. Până când l-am văzut la știri. —Mulțumesc, domnule Aweida. Vă rămân îndatorată. Când se ridică și se îndreptă spre ușă, Maggie avu o străfulgerare a ceea ce trebuie să fi simțit Shimon Guttman: sentimentul de a fi făcut o descoperire importantă și nevoia urgentă de a o împărtăși cuiva. Imediat ce ieși, simțindu-se mai în siguranță acum în mulțimea de turiști, scoase telefonul mobil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
rușinea erau prea mari. Se cutremură simțind cum anusul îi era deschis cu forța și îi era introdus un obiect înăuntru. Dacă era un deget sau vreun fel de instrument medical nu-și putea da seama; tot ce simțea era străfulgerarea de durere adânc înăuntrul ei. Vedea scena ca și cum ar fi privit din afară. Și-o putea imagina: trupul ei gol expus sub ochii grupului de bărbați mascați, cu fundul în sus și orificiul deschis pentru inspecție. Un spasm involuntar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai contează... Ba, uite că da, contează! Într-o străfulgerare de optimism deșănțat, marca ce-am avut și ce-am pierdut, m-am Îndreptat cu pași nesiguri spre ușă: ce-ar fi dacă...? Ei da, era descuiată. Asta vroia să Însemne o neglijență sau că subteranii se credeau prea puternici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
La Început n-am fost conștient că timpul, atât de nemărginit la prima vedere, este o temniță. Cercetându-mi copilăria (ceea ce este lucrul cel mai bun de făcut după ce scormonești eternitatea cuiva) Întrevăd trezirea conștiinței ca pe o serie de străfulgerări distanțate, iar intervalele dintre ele se micșorează treptat, până ce se formează blocuri strălucitoare de percepție, Îngăduind memoriei să Înșface câte ceva. Am Învățat să număr și să vorbesc mai mult sau mai puțin simultan, la o vârstă destul de fragedă, dar Înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a verifica un ceas nou. Trebuie menționat că tata efectuase serviciul militar cu mult Înainte de nașterea mea, deci presupun că În ziua aceea Își pusese zorzoanele vechiului său regiment, ca o glumă festivă. Unei glume Îi datorez deci prima mea străfulgerare de totală luciditate - care din nou are implicații recapitulative, de vreme ce primele făpturi de pe pământ care au perceput timpul au fost și primele făpturi care au zâmbit. 2 În spatele jocurilor mele de la vârsta de patru ani, se afla peștera primordială (și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
culorile intacte. Ne erau aduse ție sau mie spre examinare și dacă aveau șevrouri indigo, benzi de ornamente cu frunze sau orice mozaic vesel și erau declarate prețioase, erau azvârlite zornăind În găletușă, iar dacă nu, un clipocit și o străfulgerare anunțau că sunt redate mării. Nu mă Îndoiesc că printre acele bucățele de majolică ușor convexe, găsite de copilul nostru, era și una a cărei margine ca de pergament se potrivea exact și continua modelul unui fragment găsit de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină? Știa că-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi, în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai franzela și parizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să mă vadă cu B. Parcă pe puștoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]