1,312 matches
-
de real și de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție.Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În primă secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
a nu se manifesta. Bărbatul din el ceda tensiunii la care era supus tatăl copilului ce văzuse moartea cu ochii. A încercat să spună ceva, dar cuvintele s-au oprit într-un geamăt scurt ca un oftat prelung, venit din străfundul rărunchilor, mai grăitor decât cuvintele... - Fuge! Fuge Ceaușescu, veniți să vedeți! Vocea lui Eugen, încărcată de emoție și bucurie, le întrerupse povestirea și alergară în micuța sufragerie, la televizor. Priveau și ascultau în tăcere. Nea Petrică sparse liniștea cu vocea
DARUL DE CRĂCIUN (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359530_a_360859]
-
fapte. Tocmai aceste aspecte a reușit Grația să le evidențieze elegant, printr-o curgere lină a dialogului, surprinzând uneori interlocutorul cu câte o întrebare, invitându-l prin formularea întrebării la un răspuns sincer, care ar fi rămas ascuns poate în străfundurile inimii, determinându-l să-și deschidă sufletul, întocmai ca la o spovedanie, inclusiv despre zbaterile, zbuciumul lor sufletesc, lupta cu patimile, cu atracțiile lumii dezlănțuite, despre războiul nevăzut petrecut acolo în adâncul ființei. Spovedania stareților! Pentru noi, poporul ortodox care
SPOVEDANIA STAREŢILOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360627_a_361956]
-
sale precum o salbă, pe care stau înșirate unul câte unul simțămintele poetei încă tinere, se revărsă ca un torent către inimile cititorilor, în îmbrățișarea tandră a primăverii. Oare care dintre noi, pământenii, nu simțim efectul prospețimii și tinereții în străfundul sufletului nostru, în fiecare primăvară, numită pe bună dreptate „anotimpul iubirii”?! O îmbinare de culoare și lumină armonizate sensibil cu trăiri ce rivalizează cu sublimul, și în plus, prezența de netăgăduit a divinului în versurile poetei demonstrează, fără îndoială, că
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
atent, se mai zărește și acum undeva, ascuns printre frunze. Într o seară era așa cald și plăcut iar noi am hotărât să privim cum se reflectă stelele în apa Mării Baltice. Stăteam lipiți unul de altul și de undeva, din străfundurile atingerii noastre, o chemare ne a zis să rămânem așa, veșnic unul în altul regăsiți, contopindu ne dragostea în semnele mării ce rămâne între maluri când furtuna o îmbrățișează cu farmecul ei Până dimineață concepusem, déjà, primul nostru copil. Îi
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
repede de boala fricurilor. Fricurile sunt un fel de reacție la absurdul istoriei, la cinismul, la setea de destrucție. Sunt o reacție la istorie, un mod de a comunica cu Istoria. Ca urmare a acestei frici (teribilă, difuză, venind din străfunduri) oamenii vorbesc mult. Se iau cu vorba ca să uite de frică, să nu mai audă vocea aceea a spaimei care vine dinlăuntrul lor. Asistăm la o dilatare (plastică și superbă) a Limbajului. Limbajul este și el o reacție la Istorie
ŞTEFAN DUMITRESCU: „CARAGIALE SE PUPĂ CU STALIN” de TEOFIL MIREANU în ediţia nr. 481 din 25 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359199_a_360528]
-
percepții auditive de înaltă frecvență: aude „note eminesciene”, „cântul naturii”, „note astrale”. *** ADALBERT GYURIS Abordează tot o lirică albă, care cucerește prin simplitate. În foarte puține cuvinte poetul (care este și un cunoscut caricaturist) proiectează pe coala de hârtie, din străfundurile sufletului său altfel impermeabil, dragostea față de ființele feminine din viața sa: nepoata Rafaela (Miracolul), mama (Între), soția (Reper, Răbdare). *** MELANIA RUSU CARAGIOIU Personalitate culturală marcantă a diasporei românești din Canada, ne prezintă doar două poezii, însă nu orice poezii: ambele
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
ÎN FOC Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului CU SUFLETUL ÎN FOC! Sufletul îmi este mereu în foc, Ce mistuitor îmi curge în vene, Nu vreau ca visuri să îngrop, În străfunduri de avene. Oare cine mi-ar interzice, Ca iubirea să încolțească? Timpule să-mi fii complice, Lasă-mi inima să iubească. Nu mai scriu lungi poeme, Să cred că am obosit? Reușesc doar simple catrene, Totuși mă simt mulțumit! Îmi
CU SUFLETUL ÎN FOC de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340322_a_341651]
-
suflet Lupii fără moarte Aprinzând Făclia, Dorul neclintit. Străjuiau pe creste Dacii, ca o oaste M-am simțit că Munții, O Piatră, m-am simțit... Port în centrul frunții Mirul Gliei noastre, Soarele, divinul, În piept mi-a răsărit. În străfundul firii Se dărâma castre Și în ochii minții Glorie eternă, Dacia renaște! Antonela Stoica 11 Decembrie 2016 © Referință Bibliografica: ETERNĂ, DACIA / Antonela Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2173, Anul VI, 12 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ETERNĂ, DACIA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340486_a_341815]
-
sâlă cân văd crestele de slanină pin zamă! A suflat în lingură, a gustat. Mitu era numai ochi, cu un zâmbet în așteptare; eu începusem să tremur. - Apăi, mă, așe să șcimbă treaba. Asta-i zamă domnească! Am răsuflat din străfunduri, cu lacrimi de ușurare în ochi. Eram expert la „napti sterparești”. În capitală, cât stătusem în gazdă, mâncam o dată pe zi pireu cu ochiuri și de două ori pe zi ciorba de cartofi cu brânză a sterparilor jieni. Noaptea a
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri se aud nostalgice șoapte și din albaștrii tăi ochi se scurg pe plaja pustie noian de nestemate. Sentimente plăcute resimți acum când peste glezne îmbrățișări duioase de valuri le simți, te fac să uiți o secundă de clipele fierbinți din
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
Nu cred că dragostea ceea pe care Eminescu o avea față de Veronica, era pornită anume de la Veronica. Eu cred că el fiind poet genial, a găsit doar un punct de plasare a acestor energii care erau în el, evadate din străfundul simțirilor lui, adunate din moși strămoși din toată românitatea și întregul univers. Putea fi și o altă persoană în locul ei. Veronica însă, da. Dragostea ei era absolut îndreptată spre acest Eminescu. În tot ce scria ea, vorbea numai având în
La New York se numește Limba Română, acasă Limba Noastră () [Corola-blog/BlogPost/340026_a_341355]
-
arse, Sufletul rănit de ani are-un plâns mocnit de înger. Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se încumetă să umble Prin dumbrăvi întunecate arse-n vară de mult soare, Deșteptate de-a ta rază, adormite-n pale umbre, Frunze-n toamnă, ruginii, unduiesc de-a ta onoare. Una-i
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
care se simte recunoștința poetului și eterna iubire de mamă ! Pe lângă frumusețea imaginilor, a procedeelor artistice, în poezia „Amintiri din copilărie” remarcăm și valoarea stilistică a punctului folosit după cuvântul „Copilărie.”, care sugerează acțiuni încheiate ireversibil, rămase însă întipărite în străfundul inimii ca amintiri de neuitat: „Copilărie. Album despre întâmplări cu gropițe-n obraji” (p.45). Asemenea poezie ne mângâie sufletul cu iubire, ca o rugăciune pentru Dumnezeu ! Într-un psalm de o vibrație deosebită, poetul închină o patetică rugă chiar
ÎN VESTIARUL INIMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340710_a_342039]
-
setea avându-și menirea, Numai astăzi, l-ar vrea stăpânirea! Scormoniră pământul să-i deie de urmă Firului limpede ce-n-jur da răcoare Obroc ca să-i pună, pe undele sale Banul, e biciul ce-i mână din urmă; Liber curgea din străfunduri de veac, Decât sub obroc, mai bine-a secat! Referință Bibliografică: Izvorul / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 765, Anul III, 03 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341375_a_342704]
-
în mijlocul unui hol pe jumătate spălat, aștepta imobilă violatorul, neîndurându-se să calce peste porțiunea de gresie, încă umedă, din spatele său. „Al dracu’ banc!... și-al dracu’ nea Marine!... Ce-mi făcuși mata mie!...” gândi Marian cu năduf, deși în străfundul sufletului său știa că bietul om n-avea nici o vină și că toate acestea nu-și aveau originea decât în mintea lui întortochiată. „E doar un banc, măi tembelule!” își strigă el apoi în gând sie însuși, imaginând un ton
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
și ode. Iartă-mă, tu care știi a ierta! Nădejdea e-n linia zborului tău, cuvînt pămîntesc, desprins ca un fulg din comoara mea de gînduri. Cum aș putea să trec nepăsător pe lîngă explozia ta de lumină, venită din străfunduri și din vremi mistuite de arșiță și căutare?! Împovărat mi-e sufletul cu rotirile tale între adînc și înalt. Un univers de prospețime și de aur se revarsă în sîngele-mi albastru. Ca o ramură plină de rod, mi-e mîna
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
cu care scrijelează pe piatra de granit și lasă, apoi, să se rostogolească în cuvinte cerneala din creierul lui ce macerează continuu idei: Și-a strămoșilor credințe, mii de gesturi rituale / E o muzică divină, energii universale..../ Declanșate și-n străfunduri, plânge apa în adâncuri. / Dans, balans, focul planetei se revarsă prin pământuri / Și ironic propulsează în afară... Universul... .[9] În gândirea italiană, poetul Guido Zavanone pare că privește în versul său realitatea, cotidianul cu un aer oarecum detașat, în același
AMNARUL ŞI AMARUL GÂNDITORULUI PERPETUU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341879_a_343208]
-
acum de vise Ce nu apune-n suflet și-i pus mereu pe șotii Un mândru curcubeu care-mi inundă ochii Mă poartă-n vrăja-i lină spre zările deschise Din colțul meu de suflet sub pleoape se răsfrâng Imagini din străfundul memoriei fragile Înscrise-n custodia trăirii de copile Cu visele de ieri trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub grindă Le urmăresc tăcută cum
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
este în esență totdeauna a mea.( Sein und Zeit, p.230).În continuare filosoful urmărind drumul spre autenticitate ajunge la concluzia unui paradox: conștientizăm ceea ce suntem în momentul în care nu mai putem exista,ascultăm cum ni se spovedește din străfunduri vocea Ființei în momentul în care încetăm s-o mai auzim. Rentoarcerea la paradisul pierdut,cu nuanțe și implicați teologice, ( dezvoltată în gândirea lui Heidegger, în ultima perioadă a vieții sale), este „construită“ din nostalgia după întoarcerea idilică și bucolică
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
Mi se pare că-i al tău Și de n-ai fi tu în lume , Eu m-aș arunca în hău. # Ce cu drag eu te privesc Cănd tu dormi cași un înger! Mă desfăt și te iubesc Și-n străfunduri nu mai sănger. # Cu scănteierile diamantine, Ce parcă vin din văi și lunci, Tu luminezi ,instant în mine Durerea iubirii ce-o mi-o aruci. # Te-oi dori și după moarte Chiar de-ar fi să mă-ncarnez Și-alegănd o
DECLARAŢIE DE DRAGOSTE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342639_a_343968]
-
dependența totală de Dumnezeu.” Cuvântul cheie al acestui capitol este zdrobirea, pe care Ligia Semăn o definește „că pe o operație în care Dumnezeu scoate inima noastră de piatră și ne dă o inimă nouă. Numai cu această inima, în străfundurile căreia Dumnezeu scrie legile Lui, noi vom putea să-L ascultăm, să-L iubim, să trăim în prezența Lui.” În același capitol, autoarea abordează și subiectul misiunii femeii. Misiunea și viziunea reprezintă cele două chei de bolta ale unei slujiri
UN MANUAL DE INVATATURA CRESTINA PENTRU FEMEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342597_a_343926]
-
mai profund, tot mai profund, până vei reuși să-ți desprinzi sufletul de adâncuri. Acolo de priviri verdeața nu se mai satura, și nu se mai întorc ochii legați. Ai crezut că viața te va ascunde de cealalta Viața în străfunduri adânci. Din acel torent - să știi - că nu e întoarcere. Cuprins de tainica frumusețe a veșniciei! Să reziști și iar să reziști. Să nu întrerupi zborul umbrelor, numai să reziști tot mai simplu și tot mai clar. Beatificarea Papei Ioan
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
paroxism. Sub “vălul” unor povești pescărești, petrecute în preajma apelor învolburate ale Someșului, se ascund înțelesuri profunde, prin care autorul încearcă să-și explice pierderea irecuperabilă a inocenței copilăriei și să-și justifice căutările acesteia, ca pe o comoară ascunsă în străfundurile ființei sale eterice. “Odată, demult, în copilărie, Someșul mi-a furat chipul curat. De atunci rătăcesc prin lume, căutându-l”(Argument, pag. 3). Proza scurtă din volumul de față poartă însemnele heraldice unui fior liric inconfundabil. Cu stil și inspirație
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
viața într-un oraș în care nu se întîmplă, niciodată, nimic. Cînd mă gîndesc la asemănarea asta, vederea lor mă înduioșează. Este o consecință a suferinței. Ar fi doar o justificare a durerii, să nu mă trezesc prea devreme din străfundul sufletului meu plin de turnuri care se prăbușesc de-a dreptul că dragostea în lanuri vară, iar tu încă mă întrebi în șoaptă, de ce tăcem așa, pe străzile acestui labirintic Buenos Aires. Și pun capul pe umărul tău, acum cînd am
SUB POVARA IMPRESIEI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344450_a_345779]