7,161 matches
-
Mahomed", potrivit lui Jean-Louis Beaucarnot. "Căsătoria lui William cu Kate a reușit să democratizeze cu adevărat arborele genealogic al copilului", susține, de asemenea, Jean-Louis Beaucarnot. "Dacă din partea tatălui ducesei Catherine, strămoșii fac parte din high class, bunica maternă din partea mamei are strămoși din clasa muncitoare din nordul Angliei", afirmă și Scott Steward, membru al New England Historic Genealogical Society (NEHGS) și coautor în 2011, al cărții "Arborele genealogic al lui Catherine Middleton" Așadar, primul copil al tânărului cuplu regal are printre strămoși
Vlad Țepeș și profetul Mahomed, printre strămoșii bebelușului regal by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72016_a_73341]
-
strămoși din clasa muncitoare din nordul Angliei", afirmă și Scott Steward, membru al New England Historic Genealogical Society (NEHGS) și coautor în 2011, al cărții "Arborele genealogic al lui Catherine Middleton" Așadar, primul copil al tânărului cuplu regal are printre strămoși mineri, o cameristă și un măturător din Londra. Acestora li se alătură moștenitorii lui Arthur Lupton, profesorul de engleză al lui Goethe, dar și un pușcăriaș din Londra anilor 1880, Edward Thomas Glassborough.
Vlad Țepeș și profetul Mahomed, printre strămoșii bebelușului regal by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72016_a_73341]
-
o însemnare zilnică mai mult sau mai puțin densă dar oricum conjuncturală, ci unul deliberat, organizat ca o mică epopee pentru uz propriu și este scris cu vădite intenții literare. El acoperă întreaga viață a autorului, evocă locurile nașterii și strămoșii, urmărește îndeaproape curgerea evenimentelor și construiește din aproape în aproape acel climat în care artistul s-a format și s-a individualizat. Organizat pe mai multe planuri, concepute, la rîndul lor, ca fluxuri narative, textul lui Dobrian este un adevărat
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
reacționară (oamenii cu idealuri sunt un potențial pericol prin simplul fapt că nu pot fi manipulați cu aceeași ușurință ca restul), o lume în care tradiția e asimilată cu o povară vetustă și anacronică, într-o lume în care memoria strămoșilor e judecată ca o sursă de tensiuni nedorite, iar naționalismul este privit ca o fărădelege atît de mare că în scurt timp pînă și națiunea va deveni o noțiune fascistă, o lume în care blazonul mental al națiilor europene se
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
Mircea A. Diaconu Ce a moștenit Cioran de la strămoșii săi?! Pe lîngă nihilism, fatalitatea eșecului. La drept vorbind, totul se însumează în aceste două cuvinte. Într-un loc, invocă vorbele mamei, care, testamentar, i-ar fi spus: "Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna". Continuă Cioran: Recunosc aici filozofia
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
aceste două cuvinte. Într-un loc, invocă vorbele mamei, care, testamentar, i-ar fi spus: "Omul, orice ar face, va regreta întotdeauna". Continuă Cioran: Recunosc aici filozofia neamului nostru. N-am inventat nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în cutare neam. Ei bine, neamul ăsta mă urmărește, îmi intră în suflet, mă sărăcește
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
mă sărăcește sau mă îmbogățește, mă ține: nimic de făcut în această privință. Compatrioții mă asaltează, îmi mănîncă timpul: - firesc, cîtă vreme pentru ei timpul nu înseamnă nimic" (II, 242). Or, deși pare că dorește să se sustragă atît dezamăgirii strămoșilor, cît și acestei vocații a neantului, Cioran mărturisește că, prin nu știu ce fatalitate, s-a simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
din alte vremuri. Versurile sunt încărcate de voluptatea senzorială care va deveni principala caracteristică a poeziei lui Emil Brumaru. Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii,/ Urca domol cireada de buburuze roșii/ Umflați cu știr de steve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii.// Plesneau muștele-n baligi de seamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni și coropișniți rele./ Apusurile grave chifteau în bătătură/ Ca niște uriașe grămezi de pătlăgele.// Pătrunși de rostul vremii și-a
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
la dosar care se alcătuiește și pe baza descoperirii unor file pierdute din jurnalul asasinului lui Lincoln, jurnal găsit asupra sa după ce acesta a fost ucis în Virginia de către agenții federali după 12 zile de hăituială. Paginile îl incriminează pe strămoșul familiei, Thomas Gates, dar conțin și indiciile privitoare la o comoară inestimabilă. Nu ne mai surprinde că Thomas Gates era un spărgător de cifruri, ereditatea familiei Gates nu o dezminte. Aventura îi poartă pe eroi pe vechiul continent de la Paris
National Pleasure sau "Vrei să fii miliardar?" by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8897_a_10222]
-
cimitirele și ritualurile funerare, le-ar lipsi bisericile și, bineînțeles, le-ar lipsi pînă la urmă și religia. În ultimă instanță, le-ar lipsi memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși comuni. Rezultatul ar fi unul cu adevărat benefic, căci ar scăpa de obsesia rădăcinilor și de pacostea provocată de nevoia de a înfățișa trecutul în așa fel încît să justifice legitimitatea învingătorilor din prezent. Nu e nevoie de un efort
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
că morții sunt vii, ci doar că imaginea lor, atunci cînd e păstrată vie de urmași, poate modifica radical psihologia colectivă a unei societăți. Modificarea constă într-o acutizare naționalistă a conștiinței colective, urmarea fiind că oamenii care provin din strămoși diferiți ajung să se privească ca veritabili dușmani. Și chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
o acutizare naționalistă a conștiinței colective, urmarea fiind că oamenii care provin din strămoși diferiți ajung să se privească ca veritabili dușmani. Și chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
a conștiinței colective, urmarea fiind că oamenii care provin din strămoși diferiți ajung să se privească ca veritabili dușmani. Și chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
care provin din strămoși diferiți ajung să se privească ca veritabili dușmani. Și chiar aceasta e cea de-a doua idee a Katherinei Verdery: naționalismul înseamnă îndeosebi un cult al strămoșilor, și cum strămoșii sunt cu toții morți, orice cult al strămoșilor e implicit un cult al morților. Grație întreținerii ritualice a memoriei lor, morții au parte de un destin post mortem ce echivalează cu o veritabilă înviere. Iar conștiința unui fir genealogic în virtutea căruia o mînă de oameni se trage din
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
naștere sentimentului etnic. Și atunci, soluția ce poate fi dată problemei naționalismului este următoarea: nu poți micșora naționalismul est-european decît atenuînd febra amintirii ce îi leagă pe oameni de înaintași, și asta pentru că o comunitate din a cărei memorie amintirea strămoșilor a fost ștearsă nu mai poate reprezenta o sursă de naționalism. Și astfel, genealogiile nu sunt bune decît ca teme cu aplicație heraldică, dar nu ca înfățișare plastică a unui șir de generații la capătul căruia cei de astăzi ar
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
să-i comemoreze. Și indiferent că sunt numiți eroi, martiri sau sfinți, rostul evocării lor este de a da timpului un sens de validare a prezentului. Și astfel, orice generație simte nevoia să se legitimiteze în ochii adversarilor invocînd amintirea strămoșilor proprii. E ca într-o competiție în cursul căreia întrecerea nu are loc între cei vii, ci între cei morți, sau dacă totuși are loc între cei vii, ei nu se întrec de-a dreptul, ci în mod mijlocit, delegîndu-i
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată). Îl mai întîlnim totuși, aproape sinonim cu securist, ca adjectiv: "raționamentul este de tip cadrist și (...) ține de o gîndire totalitară, în care de faptele strămoșilor trebuie să răspundă, în solidar, toți descendenții, pînă la a nu știu cîta spiță" (22, 41, 2002) și chiar ca substantiv: "am aflat că liderilor acestui partid le este dor de vechiul cadrist O. C." (Camera Deputaților, ședința din 20
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
umbreluța și evantaiul" (p. 34). Ne aflăm în plin proces de înlocuire a practicilor tradiționale cu modelele "evropenești", când marea politichie - strategie a românului "simpatriot" consta în a fi "cu curu în două luntri". Într-o lume în care canoanele strămoșilor opun rezistență tinerilor întorși "cu fumuri de prin străinătăți", iar "bărbatului îi e dat să umble și dacă poarta-i deschisă să și intre" (p. 127), iar "muierea trebuie să fie muiere, supusă și credincioasă", doi tineri cu sânge albastru
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
nu va mai exista nici o concurență, ci descompunere treptată. Sînt cel puțin două idei spectaculoase în cartea lui Ion Papuc. Primul e că religia unui om nu înseamnă atît relația lui cu Dumnezeu, ci întîi de toate legătura lui cu strămoșii. Ecclesia este adunarea credincioșilor vii sau morți, iar abia în al doilea rînd instituția în al cărei spațiu privilegiat se adăpostește spiritul divin. De aceea, la biserică nu te duci ca să te întîlnești cu Dumnezeu, ci ca să reînnozi lanțul ce
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
actorului nu înseamnă doar simpla lui trecere printr-o poartă. Sau dacă da, atunci aceasta ar trebui să fie poarta prin care intrau și ieșeau actorii în străvechiul teatru chinez din timpul dinastiei Yuan, numită și "Poarta spiritelor" sau "Poarta strămoșilor". În încheiere, aș vrea să ascultați această frumoasă definiție dată de Novarina actorului care intră în scenă și care "nu este, ci a fost, nu face, ci a făcut. Stă acolo pe scenă, ca ivit printr-o minune, iar ochilor
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
-n fapte neorînduială. Lumea lui Nastratin Hogea, sfîntul care se împuținează pe măsură ce trăiește. Acestei lumi, salvîndu-l, o clipă, pe Anton Pann de obscuritatea care-l paște, îi dedică Barbu Isarlîkul, magna copia a purgatoriului turcesc, pe care el, conlucrînd cu strămoșul, îl inventează și-l descrie. La mijloc de rău și bun e, în fond, culcușul oricărei pedagogii. Primum non nocere. Nu pot să vă recomand decît ca, laolaltă cu poeziile acestea ale lui Barbu, latura juisantă a geometriilor lui, să
Școala veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9088_a_10413]
-
un gol luând, cum scrisese profesorul meu de filosofie, "forma unei prăpăstii", profesorul secundar impunea respectul, cel universitar - adorația. "Eu l-am avut profesor la limba română pe dl. Ghiță Gheorghe", va spune bătrânul felicitat pentru excelenta stăpânire a limbii strămoșilor lui daco-romani, cu puțin busuioc slavo-cuman. "Eu, la științe naturale, pe Mumuianu, la geografie, pe Antonescu, la franceză, pe Vicol, la germană pe Virgil Tempeanu", (Iar la gimnastică, pe Crăcănel!) i se va replica de către un venerabil rector. Păi ce
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
argumentativ, și anume în lobby-uri, concerne mediatice, propagandă sistematică și presiuni diplomatice. Competiția postumă dintre victimele comunismului și cele ale nazismului este de fapt o luptă pentru supremația simbolică a suferinței îndurate și pentru dreptul ca chinul suferit de strămoși să devină un certificat de noblețe pentru urmași. Necazul e că taberele fie nu admit suferința celorlalți, fie o micșorează cît mai mult spre a și-o spori pe a lor. Și astfel, deși fiecare își preschimbă suferința înaintașilor într-
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
Barbu Cioculescu În miez de vară cu soarele plonjându-ți direct în creștet și umbra dându-și sfârșitul pe asfalt, decizia luată de cei mai îndepărtați strămoși de a ieși din spumoasele valuri oceanice și a se stabili la sol, atrași de piața convenabilă a bananelor și nucilor de cocos, de mirosul florilor tropicale, de susurul izvoarelor, pare nu doar îndrăzneață, dar și stupidă. Rechini de zece
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]