2,445 matches
-
la strămutarea forțată, conducătorul său, locotenent-colonelul Mengistu Hailu Mariam și Dergue - palidul organ de conducere al regimului revoluționar - nu au Îndemnat la concentrarea populației până În 1985. Programul anticipa ca, În cele din urmă, 33 de milioane de locuitori să fie strămutați din zonele rurale. Asemenea lui Nyerere, Mengistu declara: „Cu modul de viață și satele răsfirate și haotice ale țăranilor etiopieni, nu se poate clădi socialismul... Atât timp cât eforturile sunt dispersate, iar oamenii duc o existență individuală, rezultatele sunt o viață de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
politică (Parastasul vesel). Încet, încet, lângă tipologia veche, în tradiția lui Caragiale, pătrund personajele lumii postdecembriste; proza românească este, la acest capitol, în faza tatonării. Va mai trece, probabil, o vreme până ce Conu Leonida, Mița Baston, Catindatul, Pampon se vor strămuta, sub noile lor înfățișări, din istoria recentă în imaginația epică. Ploieșteanul I. încearcă și reușește în câteva rânduri să prindă psihologia și moravurile individului în perioada tranziției. Narațiunile lui arată inteligență satirică și putere de imaginație epică. Piesele cultivă farsa
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
unui lung șir de nenorociri care se vor abate asupra Moldovei, provocând până spre sfârșitul secolului XVII numeroase mișcări de populație, fie cu scopul retragerii temporare din calea războiului, fie, așa cum au făcut o parte dintre armeni, pentru a se strămuta definitiv peste munți. Ajungem în acest fel la conturarea pricinilor care i-au îndemnat pe armeni să părăsească Moldova. De altfel, N. Iorga, evocând începuturile trecerii lor în Ardeal, nu amintește de amestecul acestora în tulburările de la sfârșitul secolului XVII
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
nu cred că au creierul formatat. Dimpotrivă, În jurul lor, În sate sau orașe, se creează un fel de halo straniu, un fel de halo irațional, de teamă. Sunt izolați cultural și individual: au buletinul stigmatizat, unii au domiciliu forțat, sunt strămutați din zonele lor de origine sau din cele În care ar putea Întreține legături de familie sau de societate firești, deci nu au cum să difuzeze un model, chiar negativ. Tehnic (fiindcă sunt și urmăriți), au o foarte limitată marjă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
țin acțiunea în loc și nu justifică frenetica retezare a capetelor. Mesajul politic rămâne și el ambiguu, scriitorul dorind să acorde egală îndreptățire regalității și republicii: realitatea reprezintă abuzul imperial de putere, libertatea este scopul politicii, moartea însă (în numele unui principiu) strămută discuția din planul politic în cel ontologic. Două trăsături se vor conserva de la începutul la sfârșitul activității literare a lui D.: practicarea a ceea ce el însuși a numit „discursul mixt”, discursul poetic ce interferează cu discursul filosofic, mitologic, religios, istoric
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
unor precizări, el fiind cel dintâi memorialist român care, ca autor, teoretizează inteligent despre problemele genului. „Purificare prin despersonalizare”, iată direcția preconizată; aceasta implică un transfer programatic de la tensiunea în conștiință la trăsături „mai stinse”, estompate, „mai amorțite prin stilizare, strămutând interesul brut al faptelor în planul unui interes exclusiv psihologic și în cadrul unei portretistice morale oarecum generalizată, dar nu și abstractizată”. În actul de valorificare a semnificațiilor, criticul împinge pe scriitor de la spate, aducându-l în prim-plan. Apăsarea insistentă
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
nu se poate vorbi de o temă a iubirii deplin conturată, aceasta fiind subordonată peisajului, se observă totuși câteva încercări izolate de autonomizare, ce se vor configura târziu, în Poemele verii, din 1964: „Și gândul, ca să adorm, nu mi-l strămut/ Pe holde care curg în lin dezmierd, / Ci strâng, brățară, dimineața ce-a căzut/ Desprinsă de la mâna ta, să nu te pierd” - Convalescență. O nouă direcție în poezia lui G. se dezvoltă în grupajul liric din 1943, Dincolo de pădure, al
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
și Muntenia. În 1868, la Iași, inaugurează Teatrul Lupescu de vodevile române, închis de autorități în anul următor. Având priză la public, începe să devină incomod, făcând oarecare concurență Teatrului cel Mare de la Copou. Poate și din cauza unor șicane, se strămută la Focșani, unde construiește un teatru, deschis în 1873. Sărăcit, cu sănătatea șubrezită, moare de cancer. L. a scris mult, mai ales farse și vodeviluri (în parte, traduceri și localizări), canțonete și „cânticele comice”. Cu unele a obținut succese mari
LUPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287929_a_289258]
-
faptul rămâne însă fără urmări, iar cursul vieții își reia ritmul fără nici o schimbare. După ani își revede iubitul de odinioară și îi devine amantă. Dar din nou viața ei redevine anodină, înghițită de aceea a întreprinderii, care va fi strămutată pentru ca în loc să se sape un lac de acumulare pentru o viitoare centrală electrică etc. Conceput ca rememorare autobiografică a personajului principal, romanul are, pe suprafețe mici, virtuți întâlnite în prozele anterioare, mai ales în componenta psihologică, dar în absența unor
LUMEZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287896_a_289225]
-
el, „dezertorul”. Vorbele pe care i le spune, când rămân doar ei doi, vin și de la un soț ofensat, și de la un patriot revoltat. Înfruntarea devine ciocnire între două forțe beligerante, e o părticică din războiul în curs, frontul fiind strămutat lângă o masă cu sticle și pahare pline, într-o casă aparent pașnică, de mahala. Duelul verbal scoate la iveală o trăsătură sufletească a lui Silvestru Trandafir, de nebănuit din comportarea lui anterioară. „Dezertorul” se oferă prizonier ofițerului inamic, cu
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
judecat și condamnat în contumacie la închisoare pe viață și dat în urmărire pe țară. Lector de limba și literatura română la Universitatea din Freiburg im Breisgau (1946-1948), își continuă studiile de filosofie cu Max Müller, succesorul lui Martin Heiddeger. Strămutat în 1948 la Paris, se va număra printre fondatorii Centrului Român de Cercetări, spre a se stabili ulterior la Madrid, unde dirijează publicațiile „Scrisori din Spania” (iulie 1950-iulie 1951), „Libertatea românească” și „Fapta”, fiind și redactor la „Oriente Europeo”. Înapoiat
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Apoc. Paul 20. Această credință își are originea în două fragmente din Vechiul Testament, Gen. 5,24 și 2Rg. 2,11. Primul vorbește de Enoh: „Enoh i‑a plăcut lui Dumnezeu și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a strămutat”. Autorul Epistolei către Evrei citează acest verset, interpretându‑l în felul următor: „Prin credință Enoh a fost strămutat, ca să nu cunoască moartea” (10, 5). El stabilește deci o echivalență între „strămutarea” de care vorbește Gen. 5,24 și nemurirea dăruită
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
2,11. Primul vorbește de Enoh: „Enoh i‑a plăcut lui Dumnezeu și n‑a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l‑a strămutat”. Autorul Epistolei către Evrei citează acest verset, interpretându‑l în felul următor: „Prin credință Enoh a fost strămutat, ca să nu cunoască moartea” (10, 5). El stabilește deci o echivalență între „strămutarea” de care vorbește Gen. 5,24 și nemurirea dăruită de Dumnezeu unui personaj exemplar: Enoh continuă să trăiască în cer după ce a părăsit pământul în mod tainic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
gânduri noi în sufletul său, ca să‑și zidească propriul imperiu, să schimbe legile și să le impună pe ale sale; el va pângări, va devasta, va răpi și va ucide. În cele din urmă, va schimba numele imperiului și va strămuta capitala, iar acest lucru va aduce încurcătură și dezordine în mijlocul oamenilor. Ne aflăm deci în fața portretului bine cunoscut al tiranului, avid de putere, megaloman, care, prin comportamentul său atipic (nesocotește atât legile omenești, cât și pe cele divine), creează un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Duby - trebuie să fie impunător și să apere trupul, pentru ca sufletul înviat să-l poată regăsi fără greutate) - (trad.) „[Această groapă e a ] iubitorului de Hristos robul lui Dumnezeu Io[an] Petru voievod, fiul bătrânului Ștefan Voievod, care [s-a strămutat la aceste] lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica lui pomenire”88 - aflat în zisa biserică, glorioasa ascendență paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
paternă. Ascendența paternă, aducătoare de noblețe, este evocată și în inscripția funerară a Doamnei Elena, soția lui Petru Rareș: (trad.) „Această groapă e a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru Voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri; veșnica ei pomenire [...] 70...”89. O glorie consolidată prin părinți. Inscripția a rămas necompletată. Indolenți au fost - dacă acceptăm opinia lui N. Iorga, potrivit căreia piatra a fost pregătită de Petru Rareș - urmașii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Mănăstirea Probota - al fratelui ei, Ștefan, ucis de boieri, s-a aflat - probabil - între cei ce au compus textul de pe lespedea tombală a lui Alexandru Lăpușneanu de la Mănăstirea Slatina (trad.) „[Această groapă este a monahului] Pahomie, care s-a strămutat din viața de aici la veșnicele lăcașuri și a fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna mai, 5” a avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fost îngropat aici în ctitoria lui cea nouă, în anul 7076 [1568], luna mai, 5” a avut grijă de înhumarea unei fiice a ei: (trad. „Această groapă a făcut-o și înfrumusețat-o Doamna Ruxandra fiicei ei [care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri] în anul 7073 [1565-1566]91, ei au participat la perpetuarea „numelor” celor dispăruți. Ici și colo, pe măsură ce timpul trecea și textele incizate sporesc în dimensiuni, ele restituie veritabile biografii și cutează chiar spre „literatură”. Editorii n-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sape pe piatra de mormânt o formulă ce o valida ca Doamnă (mamă voievodală și „văduvă”): „Blagocestivul și de Hristos iubitorul Io[an] Alexandru Voevod, Domn al țării Moldovei, a înfrumusețat acest mormânt maicii sale Doamnei Anastasia, care s-a strămutat la veșnicele lăcașuri și a fost îngropată aici în anul 7066 [1558], indiction 1, crugul lunii 17, al [soarelui?] 11, luna mai în 2”. A ajuns la noi și numele mamei lui Iancu Sasul (Voievodul care avea să fie ucis
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndatoririle funerare (inscripția de pe lespedea de mormânt a Elenei Ecaterina Rareș proclamă o glorie consolidată prin noblețea ascendenței paterne: (trad.) „Această groapă este a roabei lui Dumnezeu Elena, Doamna lui Petru voievod, fiica lui Ioan Despot țarul, care s-a strămutat la aceste lăcașuri și la veșnicele lăcașuri ...”583; „Cu mila lu Dumnezeu și cu ajutorul Precistii creștinul și luminatul Domno Io[an] Constantin Șărban Voevod” - scrie Domnul în 1656, dar biserica din Dobreni o ridicase în 1646, când era mare serdar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evrei oferă termeni de referință viziunilor contemporane, deseori ironice. Dreyfus și Martin Buber, de pildă, sunt implicați în istoria modernă a Israelului. Și scriitorul însuși are discursul critic dulce-amărui al inteligenței contemporane, situându-se între Charlie Chaplin și Shalom Alehem, strămutați în Tel Aviv. În fine, în poezia lui S. suprarealismul, șocul arbitrarului se accentuează. Știri eterne (1992), o carte de versuri satirice, comunică fragmente din realitatea anului 1990, la fel de tensionată ca în Israelul anilor ce vor veni. Ziaristul trebuie să
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
, Alexandru (8.XII.1901, Bolotina, j. Bălți - 18.VI.1984, Chișinău), prozator. Învață la Chișinău, apoi, în 1913, împreună cu părinții - Sofia și Petru Tambur, felcer -, se strămută în regiunea Kuban. Își continuă școala la Krasnodar (1913-1917) și Stavropol (1918-1919). Voluntar în armata lui Denikin (1920), după înfrângere se întoarce acasă, în stanița Nijne-Bakanskaia. În 1921 devine student la „Tehnicumul” din Severocaucaz, dar după un an este încorporat
TAMBUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290046_a_291375]
-
adăpost) sau să se rechiziționeze casa - ca în război. Nu era nici o măsură realmente aplicată tuturor (cum menționam, «conducerea», «nomenclatura» în genere ocupau vile luate cu japca și aveau la dispoziție toate camerele; nu puțini invadau casele altora, care erau strămutați la marginea orașului sau în vreun subsol insalubru - în cazul în care nu fuseseră de-a dreptul arestați). Nici nu era o conviețuire acceptată - adesea, pentru a câștiga bani în plus, ca, de pildă, prin „subînchiriere”; iar cel care intra
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
auzeau un radio urlând. După un timp, mai ales către mijlocul anilor ’60, începuse să se atenueze urgia traiului cu «colocatari»: se construiseră noile blocuri (în mare parte „economice”, neconfortabile, dar cel puțin ofereau un adăpost populației crescânde și îndeosebi strămutate de la sate întru amplificarea «clasei muncitoare», adică din fabricile mereu în expansiune, după programul dorit de Dictator). De asemenea, unele persoane căpătaseră un statut politic sau social care „legitima” căpătarea unei locuințe libere de conviețuire cu alții, străini de familie
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
NAUM RÂMNICEANU, (27.XI.1764, Corbi, j. Argeș - c. 1838, Cernica, j. Ilfov), cronicar, autor de versuri și traducător. Este unul dintre copiii protopopului Bucur, a cărui familie de ascendență ardeleană se strămutase în Muscel. Pentru învățătură, în limbile română și greacă, este trimis la București. Luat pe lângă sine în 1776 de arhimandritul mitropolitan Filaret, în 1780 îl însoțește pe acesta la Episcopia Râmnicului, ca diacon. În 1784 va îmbrăca rasa monahală la
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]