3,148 matches
-
nainte-mi Murit-au din potecă, prin hăuri nimerind. Urlă plângândă noaptea pe crunta vijelie Crengi vii si frunze moarte spre mine azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
azvârlind Și fără tihnă pasu-mi cu greu acum pășește Dorind în van limanul, și soarele visând. Ci inima-mi străpunsă în crunta bătălie, De paloșele vieții și-a limbii sabie rea, Izbea în chin disprețul, iar țepii de mânie Îmi străpungeau nădejdea ce-n suflet pribegea. De unde-mi vine plânsul, de unde disperarea? Coșmaruri curg doar celor cu pleoapele în sus? Sau poate dacă ruga mi-ar lumina cărarea, Susurul blând al Șoaptei l-aș auzi supus... SE DUC BĂTRÂNII In Memoriam
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
îi pasă, acum? Mă jelesc în zadar, când te duc spre mormânt. Ai murit, am pierdut, asta e... și speranțele mele s-au dus. Mulți au zis că erai un nebun de legat - Râsul lor m-a tăiat, m-a străpuns. Să mă ierți că întreb, dar ce ce n-ai făcut vreo minune, să-i seceri de vii? Ai căzut fără har, ai cedat fără luptă, unei groaznice, mari mârșăvii. O! Și ce mult păreai că tu ești cel dorit
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și tarabe. Sharon se servește, gustă, îmi dă și mie să gust. Un pește în oceanul său. Ascultă, mă indemna: ascultă zgomotul aglomerației, corul în surdină al vocilor, ascultă, mă instiga Sharon un murmur milenar nedeslușit din când în când străpuns de strigătele negustorilor arabi care instiga la cumpărături în ebraică. Doar douăzeci de shekeli kilogramul Rak esrim skalim le kilo! Hai, reducere pentru tine, ia-l cu optsprezece domnule, doar optsprezece. Bishvilha ! Yalla ! Câh oto im smoneesre adoni, rac smoneesre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
asta? Băiețașii de 7-8 ani, promovați la rangul de “flăcău”! Ne-a înflorit vitejia în piept, care crescuse cât o bălărie, de nu-i mai ajungeau în vârf nici cu prăjina. Și bălăria asta ne-a umflat piepturile, ne-a străpuns și a crescut în jur buruiană stufoasă și țepoasă,lăsându-i pe toți cu gura căscată: Uite cât de viteaz este “flăcăul”! Văzându-ne așa de îmburuienați, “domnul” Dode a continuat: - Flăcăi, voi știți că țara noastră este la ananghie
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Iar Steaua Lui, eternul vis, crea noi universuri, Din neant, în zile lumina prin nopți fară reversuri, Și-n spațiul cel nemărginit amurguri, mii, firide, Și negrul hău, banal un punct, un cer abia divide. Lumina-i spațiul care arde, străpunge și-ncălzește Și viața-i e cuprinsul zării, prin inimi făurește, Sădind grădini de vis, speranțe curg prin stele, Și-n moartea lor, aurul scurs e dor topit, nu piere... E un adânc tăcut și blând, nu știe ce-i
GENIUL VIEȚII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383184_a_384513]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CANDOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea s-o vadă Roșind sub noua ei pocladă Și-ar hohoti de ea natura
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu există un copil care să nu-și fi ucis, măcar o dată, părintele dominator sau profesorul, adversarul de la jocul cu bile. Puberul cel pur străpunge, într-un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Își mișcase capul, lăsându-și privirea să alunece peste chipurile bărbaților aflați la masă. Cel din urmă Îl fixă pe Dante, care, dimpotrivă, se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tabloul său indicii indubitabile precum că Sfântul Potir, Graalul, nu este obiectul din care Isus bea vin la ultima cină luată Împreună cu cei doisprezece apostoli Înaintea răstignirii și nici vasul În care Iosif din Arimateea strânge sângele Fiului lui Dumnezeu străpuns de cuiele care l-au fixat pe crucea Golgotei, ci Maria Magdalena simbolizată, printr-o simplă exhibiție lingvistică (Sangreal, despărțit voluntarist În două cuvinte: nu san greal sau san graal, ci sang real), În sintagma „sânge regal”. De aici până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea sa ulterioară devine o chestiune formală. Devastat de o sălbatică spaimă, Demiurgul a creat el Însuși o infinitate de asemenea imagini imperfecte, schematice, umbre palide cum zice Platon - ale Dumnezeirii, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fluidul dulce-otrăvit al alcoolului Împingându-l câteodată la gesturi necugetate: la o petrecere stropită din belșug cu vin tare, dintr-o vorbă aruncată de bunul său camarad Kleitos cel Negru, sângele i s-a urcat În cap și și-a străpuns prietenul cu lancea. Alexandru a poruncit să fie adus mesagerul și, spre mirarea celor aflați de față, a băut o cupă de vin În cinstea lui, numindu-l binefăcător al lumii și invitându-l să-i stea alături până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-se poarta spre vise. De visat, visez mereu, dar de această dată a fost ceva mirific. Eram undeva la mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o barcă care plutea în derivă, era aproape aproape dimineață și acolo soarele răsărea, lumina parcă străpungea întunericul cu fiecare secundă trecută. Am văzut în apă ceva strălucitor, părea a fi de aur. M-am uitat mai atent și mi-am dat seama că era un peștișor auriu. El era singur ca și mine, doar că acel
Magia există. In: ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
cum se sparge în mii și mii de cioburi care la rândul lor se sparg. Îmi doresc să merg acolo sus la ea, în casa ei, să pot admira izvorul infinit al luminii din care ies sulițe de lumină ce străpung mereu și mereu ochii mei. Atât de pură și nevinovată, cum apare ea pe nevăzute, cum o văd și cum o simt eu așa să izvorască din mine dorința de a o privi neîncetat, nopți și nopți de-a rândul
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
cu piedica trasă. Îl mai despărțeau doar ceva mai puțin de doisprezece metri de obiectiv, când, din spatele unei stânci aflate la vreo patru sute de metri în fața lui, țâșni o flacără și, înainte să reacționeze, un glonț de calibru mare îi străpunse inima. Ce-a fost asta? întrebă de îndată Mecanicul. Numărul doi, ce s-a întâmplat? Numărul doi, răspunde! Dar nici de data asta nu primi vreun răspuns. În schimb, la puțin timp, se auzi un glas vădit nervos și nemulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
am afla În plin carnaval, un carnaval straniu ca un pustiu cu dune egale, uniforme, așteptînd simunul Într-o Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
privit de la fereastră bolta cerească fecundată de deasupra lor. Aceștia nu era neștiutori, ci niște oameni care știau totul altfel. Care-și găseau consolarea în faptul că și așa era lună nouă și că era înconjurară de nori imposibil de străpuns. — Rătăceam prin nava spațială - a povestit el - din cabină în cabină, de la un aparat la altul și patruzeci de zile n-am închis ochii. Mi s-a umplut fața de riduri. Mă uitam cum plângeam pe ecran, mă durea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
deja e vorba de ceva atât de delicat, poți avea încredere în el. Ceea ce urmează nu e penibil, ci mă doare. Cu toate că ustensilele sunt perfecte. Aproape de nemăsurat cu etaloanele pământești. Cu o glugă albă, sterilă pe cap. Ochii lui mă străpung din fanta măștii ca o lamă de bisturiu. Mă măsoară din dosul ei, dar, dacă l-aș privi, aș ști și eu totul despre el. — Înțeleg perfect situația în care sunteți, doamnă. Veți avea dureri trupești și sufletești. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Aud zeci de Bogdani, răi, robotici, strigând din țevi. Pe Allah, nu e bine. Îmi iau inima în dinți și mă pregătesc să ascult cât mai calm monologul acestui infinit și iubit războinic, care acum privește prin mine, departe. Mă străpunge. Este doar el și lumea, nimeni altcineva. E singur. Acum e calm. Împreună vom învinge, oameni buni. - Luca, ăsta este manifestul meu geometric! Înțelegi? Voi reconstrui lumea de la zero, după reguli matematice, care nu vor da greș! Regulile naturii Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
insinuă în bietul meu suflet, lăsându-mă pradă unei presimțiri teribile... doar nu cumva?... Doamne, doar nu cumva?... Ba da, o, Dumnezeule, ba da... Cum, cum să descriu groaza și nenorocirea care mă cuprinse brusc și săgeata infernală care îmi străpunse inima văzând chipul și privirea, mai ales privirea de neasemuit a îngerului căzut care își întoarse fața spre mine? Nici un cuvânt nu poate descrie incomensurabilitatea finalității acestei intruziuni a mea în povestea lumii... Deodată... ca și cum nici măcar n-aș fi știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele noastre căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș, se vedea în întregime, de parcă ar fi străpuns cu flacăra lui de la un capăt la altul podul casei vecine. — Permiteți-mi să vă torn puțin lichior, Sofia Petrovna, spuse Iag, poftindu-ne să ne așezăm și umplând păhăruțele roșii, în timp ce tropăia de zor pe tabla cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării cu valul de aer care mă străpunge. Și doar un drăcușor hâtru, aflat undeva într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge nici în uraganul cel mai cumplit al patimilor, numai acest drăcușor hâtru îmi spune că trebuie să mă liniștesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici dacă s-ar fi ridicat pe vârfuri, tot n-ar fi ajuns la gâtul lui Boris. Făcu doi pași înapoi, străpungându-l cu privirea: Da, spuse el, mai calm acum, m-am gândit bine, nu există altă soluție. Calistrat, ăsta, nu trebuie să mai stea în calea planurilor noastre. Din moment ce nu ești în stare să-l împiedici altcumva, nu mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se mai gândească la camera de filmat. Nu era mare pagubă, avea tot timpul din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]