4,708 matches
-
povestea pe care vrea s-o accepți ca fiind adevărată. Papagali sculptați în ipsos își trag cozile în curcubee de portocaliu și roșu. Din crăpături largi și firide dărăpănate în zidurile de ipsos, cărora li s-a dat un aer străvechi, mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea strâmb și murdar, ca un gunoi din tomberonul unei băcănii chinezești. Buzele și sânii lui Tess păreau mari-ca-la-panaramă, cu cicatricile de un roșu aprins. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la epavele care ies la iveală din valuri. În pădurea de pe deal, În timpul unei averse, au fost puși pe goană de capre sălbatice. În albia unui râu secat, au dat peste bolovanii enormi pentru care Perdo e celebră, pietrele acelea străvechi pe care sunt cioplite cu cuvinte Într-o limbă necunoscută, pe care Adam le-a copiat Într-un caiet, pentru ca puțin mai târziu să descopere că erau În spaniolă (și lipsite de orice Înțeles, cum ar fi vis ori nebun
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sunetul, apoi se potolea și o lua din nou de la cap. Lamele murdare pe margini ale ventilatorului din tavan se Învârteau leneș, abia dacă stârnea aerul. Acum vreo câțiva ani, a continuat el, un savant american a dat peste un străvechi loc de Îngropăciune pe o insulă de pe la periferia insulelor Molucce. Nu-mi amintesc pe care dintre ele, dar asta nici nu prea contează. Era doar una dintre cele douăzeci de mii de insule care formează Republica Indoneziană modernă. Numele ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cei de-acolo alertează un senator, acela contactează Departamentul de stat. Indonezianul stă de vorbă cu niște amici de-ai lui de pe-aici și, ce să vezi, aflăm imediat că sovieticii țin discursuri despre cum ne Însușim noi moștenirea străveche a lauțienilor. Ba chiar și pe insulița aceea se stârnesc revolte din pricina asta, băștinașii Îi prind pe toți occidentalii și-i Împușcă pentru că sunt niște imperialiști care profită de Indonezia. De bună seamă, mulți lauțieni spun că-i o nebunie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
supunea. Voia să fie femeie, pregătirile minuțioase pe care le făcea în timp ce-l aștepta nu i se păreau umilitoare, nu găsea neplăcut să-și pună frunze de busuioc în sutien ca să-și parfumeze sânii și să urmeze vorba unui cântec străvechi. Dar când vizitele lui Ovidiu începură să se rărească și bărbatul venea pe apucate, fie trei zile la rând, ca apoi să dispară două săptămâni lăsând-o fără nici o veste, fără nici o siguranță ca apoi, când ea își pierdea răbdarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
creatoare a artistului nu s-a istovit. El poate oricând crea altceva mai măreț: ,, Află că noi știm Oricând să zidim Altă monastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!” Manole este cel care a descoperit acest sens străvechi al chemării creatoare și de aici patosul și energia cu care își urmărește idealul. Zbuciumul lui începe odată cu surparea zidurilor și sfârșește numai în moarte. Prin moarte, artistul își câștigă nemurirea. Dar opera sa devine monumentală. El însuși devine simbolul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
desena o mică ciupercă fluidă. Se câștiga În acest fel În frumusețe dar se pierdea din Înălțime, ceea ce nu era atât de grav, având În vedere că primarului Îi plăceau ciupercile. În special cu maioneză. „... spre gloria nepieritoare a acestui străvechi loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rămas lângă ghid, sub lampadar. Decât să vorbesc, nici nu aș fi putut din pricina unui nod În gât cât o prună renglotă, preferam să strâng În pumn flaconul de Eau Sauvage care Înseamnă Apă Sălbatică și care nu cadrează cu străvechea noastră civilizație. Ghidul nu-mi lua seama. Părul Îi strălucea ca o perucă de wolfram conectată la un grup electrogen. Remușcările și părerile de rău au și ele strălucirea lor. Urma să beneficieze de o concediere măreață și lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese fusese acoperită de un covor tăcut de frunze căzute dintr-o salcie uriașă care străpunsese pavajul străvechi. Mi-am croit drum spre copac, evitând cu grijă să calc peste un șir de furnici mari și negre și ocolind multele smocuri de iarbă maronie și tufișuri joase, care răsăriseră și ele pe unde putuseră, printre pietre. Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de-a spune că a devenit o bețivă nebună și că nu i-a mai păsat nici cât o ceapă degerată de nimic pe lume. — Și care e morala poveștii? mă întrebă Clio într-o după-amiază, pe când ședeam pe un străvechi bloc de piatră și mâncam înghețată. — Nu oferi ghemul tău de lână unui soldat străin în tuneluri subpământene? Clio râse. Nu, oferă-i-l, zise ea. Dar nu te deranja după aia să mergi să-i cunoști părinții. Încă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înotă, șerpui, pe pat în sus, spre mine, nici un obstacol nu-i aținu calea. Am visat că stăteam pe o bancă lungă, de lemn, în Muzeul din Naxos. Eram înconjurat de vitrine de sticlă pline de obiecte, boluri și urne străvechi, monede de aur, bijuterii și unelte. În dulapurile mai înalte se aflau statui de marmură pe jumătate distruse, fiecare cu propria listă de răni; fețe lipsă, brațe sau picioare lipsă, înlocuite cu tije de oțel lustruit. Unele figuri erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dat seama, o pereche de boxeri mulați, de un albastru închis. Stând pe coridor în felul acela arăta... ei bine, arăta extraordinar. Albă și perfectă: perfectă-dar-nu-tocmai-perfectă, reală. Gâtul ei lung, claviculele precise, sânii mici - o sculptură în marmură din vremuri străvechi, ieșind puțin cam mult din cupele roase ale sutienului funcțional -, coastele prea pronunțate, mușchii mici, dar solizi încordându-se pe sub pielea albă-albă, mișcându-i pulpele, brațele, răsucindu-i mijlocul, boxerii mari întinzându-se pe rotunjimea șoldurilor și-n jos, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de limbi. În jurul meu sau pe sub încheieturile mâinilor mele fluturau bucăți de hârtie acoperite cu un scris pe care îl recunoșteam vag ca fiind în limbile franceză și germană, cu litere grecești și rusești greu de înțeles, cu o engleză străveche, cu f-uri alungite în loc de s-uri și pictograme chinezești sau japoneze. Mai erau și formule, numere, abrevieri matematice și complicate aranjamente vizuale. Frânturile de engleză pe care le-am văzut erau fie pasaje complexe, fie incomplete, fie fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne, Eric. Ce mama dracului e asta? am spus în șoaptă. Ce naiba încercai să faci? — Ce naiba încercai să faci? Am întors camera cu susul în jos. Am umplut aerul cu praf străvechi și patul cu tricouri, pantaloni și șosete din scrin și un teanc de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a mușcăturii, înotătoare regresive și meme dorsale ubicui. Mituri legate de ludovician: Nu e de mirare că acest mare, periculos și enigmatic prădător este subiectul multor legende și superstiții. Poate cel mai impresionant dintre miturile asociate cu aceste animale este străvechea credință amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel, reconstituite și păstrate pe veci înăuntrul lui. Tradiția orală indigenă ne vorbește despre cum marii șamani și vraci călătoreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
amerindiană că toate amintirile, întâmplările și identitățile consumate de unul dintre marii pești ai viselor vor fi, într-un fel, reconstituite și păstrate pe veci înăuntrul lui. Tradiția orală indigenă ne vorbește despre cum marii șamani și vraci călătoreau spre străvechi locuri sfinte pentru a trimite sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-a călătorit în China pentru a învăța Zenul. El era un student sârguincios în artă și istorie, și s-a dus în China mânat de aceste interese. Se spune că a petrecut mulți ani studiind caligrafia chineză din vremurile străvechi înainte să devină elevul lui Hui-Yuan, care a fost unul dintre cei mai mari învățători Zen ai vremii. Înainte să se întoarcă în Japonia, Tekisui a studiat sub îndrumarea lui Hui-Yuan vreme de paisprezece ani. La întoarcere, Tekisui a trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Mă simt doar cumva amețit. — Hmmm. Ei, mă tem că până dimineață trebuie duse la capăt două lucruri importante. Vorbind, Fidorous ridică o pensulă foarte veche din buzunarul interior. Coada de lemn era înnegrită de uzură și strălucea de cerneală străveche și de ceea ce păreau a fi secole de unsoare de pe degete și mâini. Perii erau negri și ei, dar neîncleiați și perfect drepți. — Ca a lui Tekisui, am spus. E-o pensulă de scris, nu? — Da, asta e, iar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zise Fidorous, zâmbindu-mi de jos. Acum, ce-i în punga de plastic? — Dictafoanele mele. — Excelent. Cred că o să le punem... aici. Punga de plastic intră într-o cutie de carton mai mică. — Și... da. Își netezi buzunarele, scoase pensula străveche pe care mi-o dăduse cu o seară în urmă și-o așeză cu grijă în cutia de ambalaj de lângă laptopul lui Nimeni. — Cred că așa e bine pentru moment. Da, e bine. Corect. Tu rămâi aici, eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-a cablului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și el râdea în tăcere, stră-stră-străpisica celei din prezent, o birmaneză mofluză, râdea posac, stră-stră-strătrandafirul celui de-acum se înroșise de râs, chinezoaicele râdeau subtil, chicoteau vrăbiuțele de-atunci, cele de acum sunt moarte, pufneau, încercând să se abțină, familiile străvechi din pozele de pe pereți se-necau, sughițau, mârâiau cu gura deschisă larg într-un colț sau interior, fosta rățușcă de lut ars, acum nu, fostele pisici de sticlă nebune după curățenie, acum nu, pădurea din tabloul cu pădurea, florile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de aceea din timpul lui Gheorghiu-Dej, proletcultistă. ‹ Principala caracteristică a acestui mod de a scrie o constituie fericirea obligatorie. Un poet trebuie nu să comunice cu cititorii săi, ci să cânte: „Eu cânt așa cum știu să cânte / Ciobanii-n doinele străvechi, / Cum cântă limpezimea-n munte,/ Cum apele în albii vechi. Eu cânt cum ciocârlia-n zare, / De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus, forma corectă este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
activându-le pentru a exprima idei foarte greu de exprimat. A dovedit prin această operație scepticilor că limba română are o vocație filozofică și, mai mult decât atât, că este depozitara unei concepții despre lume sau măcar a unei înțelepciuni străvechi, care nu se regăsesc în cărți, întrucât din primele etape ale etnogenezei noastre lipsește cultura scrisă. Constantin Mitră preia în mod exterior acest instrumentar lingvistic, folosindu-l parcă pentru sonoritatea lui și pentru autoritatea de care se bucură în rândul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]