1,487 matches
-
stăm în bănci. O, cumpărăți caiet cu pătrățele Azi o să ne-nvețe severa rouă marele secret. Nu trebuie cu sânii sau cu guma Dac-ai greșit ceva să ștergi Doar știi că literele ce le face bruma Sunt sufletele noastre străvezii. Când o să fim curând chemați La tabla-aceea neagră cu burete roz Să explicăm, și-o să-ncercăm degeaba Iubirea ca pe-un fluture pletos. Una dintre cele mai frumoase metafore pe care le-am citit "iubirea ca un future pletos". Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
strălucirii • privire angoasată • privire speriată, temătoare, anxioasă • privire îngrijorată • privire tristă • privire furioasă, dominatoare sau în continuă mișcare Patologii ale inimii Patologii ale rinichilor Patologii ale splinei Patologii ale plămânilor Patologii ale ficatului Aspectul tenului Observații Interpretări Ten palid Ten străveziu Ten roșiatic • față în întregime roșie • pomeți roșii Ten gălbui Ten tern, gri, ca de ceară, mai mult sau mai puțin închis Vid de sânge, atac de frig, vid de Yang generale Patologie dureroasă, vânt intern Căldură-plenitudine, căldură sau focul
[Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
se anunță ca suspendare a continuității hermeneutice a subiectului cu sine însuși și cu istoria"42: "Pământ nesimțitor și rece / De ce iluziile sfermi? De ce ne-arați că adorarăm. / Un vas de lut, un sac de viermi?" Iar fața ta e străvezie). Observația lui G. Vattimo trimite către doctrina "tetradei" lumii (descompusă de Heidegger în pământ cer, muritori divini) dar și către o terestritate a Dasein-ului înțeles ca o "temporalitate trăită": "pe pământ locuiesc muritori ca muritorii" și "din pământ suntem trimiși
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Când omul risipitu-i un lut fără suflare Sufletul în afară rămâne surd și orb..." (Povestea magului...) Fără "scânteia divină" lutul e "inert" (Ce suflet trist...) și devine doar un "vas de lut, un sac de viermi" Iar fața ta e străvezie), căci partea adamică e rău alcătuită dintru început, ea conține germenii perisabilului, a prafului: "Fiindcă tina5 lumii e rea, fiindcă tină Și praf e universul întreg..." (Andrei Mureșanu) Ultima imagine a țărânii are la Eminescu conotație de cortină "grea" care
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
efemeră editată la București începând din 20 august/1 septembrie 1881, de către juristul și omul politic brăilean Christodulo J. Suliotis, viitor fruntaș politic conservator în portul dunărean, cunoscut probabil aici de familia Bacalbașa. În gazeta acestuia, Bacalbașa semnează cu pseudonimul străveziu Bacon - pe care-l va folosi mulți ani de-acum încolo - o traducere în mai multe foiletoane, la rubrica „Litere, arte, științe“, Pesimismul în fața socialismului (nr. din 2, 4 și 6 septembrie 1881), în care aflăm, printre altele și următoarea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Opere, vol. I, ediție îngrijită de Stancu Ilin, Ed. Minerva, București, 1986, pp. 467-469. 52. Bacalbașa își aduce aminte aici vag de a doua farsă a lui Hasdeu la adresa Convorbirilor literare, din februarie 1876. Hasdeu trimisese revistei ieșene, sub pseudonimul străveziu P.A. Calescu (=Păcălescu) o poezie intitulată La noi, în care, la constatarea din primul vers „La noi e putred mărul“ se răspundea prin acrostih: La Convorbiri literare. Iacob Negruzzi, redactorul responsabil al revistei, înainte de a trimite poezia la tipar, modificase
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și iscusit! 410 addenda 14. Poezia - scrisă de Constantin Cristescu (Cocris), funcționar de stat (v. Constanța Trifu, Presa umoristică de altădată, Ed. Minerva, București, 1974, p. 168) - a apărut (fără semnătură) în Ghimpele din noiembrie 1871; ca urmare a aluziilor străvezii la adresa Domnitorului, autoritățile au dispus arestarea girantului responsabil al revistei, Eftimie Ionescu. Acesta a fost judecat în martie 1872 și achitat de jurați în cadrul unui proces în care au pledat cauza apărării cunoscuții avocați liberali: Pantazi Ghica, N. Fleva, Tache
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
tălmăciri din Charles Baudelaire și Paul Verlaine. Din 1920 se profilează pe literatura de colportaj, fabricând în serie senzaționale biografii de haiduci sau reluând în prelucrări prolixe pățaniile lui Păcală și Tândală, diferite povești și basme, ale căror surse sunt străvezii (Charles Perrault, Frații Grimm, Petre Ispirescu ș.a.). Și mai puțin inspirate se dovedesc cele 7 000 de versuri din Gruia cel viteaz și tatăl său Novac. Cu posibilități literare modeste, B.-R. a realizat foarte multe traduceri - tipărite în tiraje
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
pămînt, din cauză că a mușcat vreun om. Să nu zici „șerpe“ în luna lui mart, căci toată vara îți iese în cale. Se crede că capul de rățoi și de chișcar* nu se mănîncă, avînd cap de șerpe. (La rățoi, penele străvezii, ca solzii de șerpe; la chișcar, forma de șerpe și pistruii negri de pe cap.) Cine nu ucide șerpele ce-i iese înainte mare păcat face. Primăvara, cine vede șerpe întîi să-și dea osteneala să-l ucidă, căci omorîndu-l îi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
toaie - plantă tologi (a) - a (se) tolăni tomurluci - stîlp tort - pînză de casă trăgăna (a) - a tărăgăna trepădare - diaree trier - treier, treierat triță - lumînare de la Bobotează trîntitură - vînătaie troacă - copaie tronul mortului - sicriu troscot - plantă erbacee tufă - alun tulpan - pînză străvezie tureatcă - carîmbul cizmei Ț țandură - așchie țapoș - ca de țap țarcalan - cerc țarcă - pasăre țăpoi - furcă țest - capac pus peste pîine pe vatra încinsă țevie - țeava suveicii, mosor țingălău - clopoțel țoabă - specie de țînțar mic țoșcă - traistă de vînătoare U
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care, a înlocuit modelul clasic al clarobscurului cu juxtapunerea petelor de culoare abolind în fapt noțiunea de lumină și umbră. Aceasta însemnând în ultimă instanță împăcarea legilor construcției clasice și ale ritmului universal cu cele ale culorii care fac corpurile străvezii și străbate opacitatea. Dar cel care a cercetat și experimentat cu cea mai mare pasiune legile culorilor, pe la finele veacului trecut, a fost Van Gogh. Astfel, în arta sa complexă și spontană a reprezentat lumina prin culoare, a compus subliniind
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
personal. Moore și Gibbons (desenatorul) nu mai au încredere în super-eroi, pentru că eroul este cineva plasat deasupra umanității, iar credința în eroi creează oameni care confundă interesele societății cu propriile lor viziuni politice. A avea încredere în Watchmen ("Gardieni" trimitere străvezie la exponenții "Noii Drepte" anglo-saxone în deceniul al nouălea, Reagan și Thatcher), echivalează cu declinarea responsabilității asupra propriei vieți, deoarece acești lideri pot distruge lumea în efortul de păstrare a ei. Bradford Wright, op. cit., p. 275. Tehnicile postmoderne întrebuințate la
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
o poezie, cu toate cuvintele despărțite în silabe. 4) Scrie câte două cuvinte care să înceapă cu grupurile de litere învățate. 5) Scrie cuvinte corespunzătoare pentru a forma perechi de cuvinte cu același înțeles: patrie tristă dificil a găsi eroare străveziu 6) Scrie căt mai multe cuvinte care denumesc ființe și încep cu: a) vocala “e” b) consoana “r” . Pictorița - Puteți începe, dar nu uitați ce-am discutat despre armonizarea culorilor, despre lumini și umbre, despre plasarea în pagină a elementelor
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
țârâie greierii, să orăcăie broscuțele. Spre apă se înclinau grațios sălcii pletoase, iar pe lacul neted se bucurau de lumina dimineții nuferi albi și galbeni. Se grăbeau să le admire frumusețea fluturi și albine, bondari catifelați și libelule cu aripi străvezii. Am uitat de pescuit. M-am așezat cu fața în sus, cu palmele sub cap . Pe iarba moale , sub cerul albastru , învăluit în miresme de flori și de pământ jilav, alintat de clipocitul apei și de foșnetul frunzelor, am adormit
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
totul se petrece mai degrabă în basm decât în orizont metafizic. În fond, chiar dacă are aspirația drumului spre stele, M. se compalce în terestru, uneori ascultând adâncurile. Lângă vechi ctitorii, motiv în Poveste tăinuită, lângă bolți de mănăstire în „lumină străvezie”, mișună „crapi negri prin adâncul verde”, foșnesc trestii, bubuie pușca nevăzută. Astfel de detalii senzoriale plasează lucrurile pe o axă a timpului veșnic. Ca în Mănăstirea din adânc, poem antologic, locurile sunt bântuite de duhuri diavolești și de puteri pângăritoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
pietre capătă glas și culori. Izvoarele munților și ale pădurilor dăruiesc celor ce beau din ele în noaptea aceasta, sănătate și putere și succes în faptele lor - așa spun legendele locurilor unde sărbătorim astăzi a cincisprezecea aniversare. în această noapte străvezie, germanii cred că zeii buni coboară pe pământ, binecuvântând toate desfășurările, gata a primi binecuvântarea dumnezeiască. Este noaptea zeilor cărora flăcările focurilor le vestesc pregătirea oamenilor să primească taina. Cei ce se iubesc nu se mai despart niciodată, în ciuda tuturor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
poate vedea minunea unei iviri deja posibile, ființarea inaparentă a neascunderii diafane: "Ca-n ape făr prunduri, fabuloase, reci/ arzând se văd minuni - prin lutul purpuriu 28". Ce rămâne în vedere Imaginea transparentă e deschisul inaparentului sau, altfel spus, vălul străveziu în care inaparentul se dezvăluie și prin care răzbate posibilul unui semnificabil întrupat poetal. Din perspectiva ascunsă a posibilului totul e mai întâi închidere, acoperire a sensurilor, așa cum se configurează această scenă originară în poemul Pe ape (vol. În marea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
in-diferent de facere și de prefacere, de reflectare reciprocă în marea oglindă unde toate se văd la fel, drept tot. Flacăra aprinsă în "firida unde arde cu foc nestins Divinul" iradiază prin spații redând nemărginirii fugarul ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis în infrarealitate, "sub îngânata lumină-abia născândă" (Gest), perspectiva se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iradiant. Tot ce era nevăzut se vede, iese cu lumina - ca lumină - arătând priveliști ne(pre)văzute. "Și iată: noaptea-și sparge haotica păstaie/ și leapădă, prea coapte, semințele de sus" (Herța, VIII) - semințe care "sunt lumină" (Coincidențe) - iar "sub străvezii lăuntruri de cristal" (Înserare) se străvede "misterul [ce] domnește-n orice lucru" (N-am priceput, o, Doamne)8. Nu e sensul matur, recolta roadelor împlinite, ca tot atâtea imagini ce împletesc cununa poemului 9; e numai sămânța posibilului în care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
posibilă: "Nimeni nu aude. Nimeni nu mă cheamă./ E târziu. Turnul sporește în noapte". Chemare nu mai poate veni din afară, din înnoptarea nonsensurilor aparenței; cu toate acestea, poemul nu se închide în sine. Ivoriul e membrana vibrantă, vălul alb, străveziu prin care răzbat zvonurile creației. Imaginea sporește deocamdată în noaptea rostirii, în nemanifestare și în inaparență. Ceea ce se dă vederii - prin acest peisaj evacuat și înălțat - e forma solitară a creșterii care, în sine, nu reprezintă nimic. Cum am putea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pune drept condiție necesară - învăluitoare - a luminii și își depune natura, irizată în dezvăluirea pe care a făcut-o cu putință. Căci umbra și lumina coexistă într-un raport de contrarii complementare. Claritatea pe care o dobândește umbra e albastrul străveziu, cel prin care se vede - se aduce la vedere - perspectiva adâncită a ascunsului. Dacă "bolți de întunerec se farmă și se frâng./ Ce-a fost adânc în noapte se face mai adânc" (Scrisoare)4, aceasta e în virtutea unei succesive dezvăluiri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cele mai libere posibilități, cele mai multe, cele mai stranii. El procede, ca destinul, la o continuă restituție a unității. (...) Sufletul totului, panpsyche, pare a se oglindi în aceste delicate lucrări, și pentru totdeauna, pe când el alină doar în treacăt o noapte străvezie"30. Spațiu al posibilului și, prin urmare, al absolutei libertăți de creație, ce cristalizează în imaginea unică a totului ce le cuprinde pe toate, sufletul poemului este forma care focalizează multiplele oglindiri ale tuturor celor ce, căutând să exprime esența
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
splendoarea ta", îmbibat de "geamănă (...) lăuntrica splendoare"7. Interioritate absolută a ascunsului nemanifestat în care "misterioasa carne se face duh în noi", iar "semințe tinere-n lumină sus/ Trec iar prin carnea fructului, spre nemurire"8. Prin carnea fructului, devenită străvezie, se trece, căci - expusă pe un fundal de lumină - ea se rarefiază până la transparență, străpunsă de "nevăzutul mugurilor veșnici"9 care oferă vederii un alt peisaj. Ceea ce părea să fie o simplă antinomie a exteriorității, așa cum ni se înfățișează în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu pune în vedere așa cum s-ar pune un obiect învăluit în lumină. Imaginea este lumina; prin ea "inima vede ca la-nceputuri", "prin cazna lăuntricelor zboruri"60. Ceea ce se vede e însă un insuportabil, transparența care apasă, un văl străveziu a cărui imagine e văzută ca o "diafană povară", "cereasca greutate"61. Deși apăsătoare, greutatea e diafană, căci e a cerului ce umple imaginea inimii 62. Inima e astfel înclinată spre puterea de atracție a înaltului, gravitează pe orbita unui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Lucruri care prin sensul ce li se conferă acum/ vor accede suveran la prezență și înfățișare". Imaginea nu înfățișează încă prezența ființei, căci cele ce vor fi sunt deocamdată proiecții în golul posibilului, "arhitecturi verbale ca niște păpădii de har străveziu/ spre a intercepta de pretutindenea ca într-un luminiș o rostire familiar-enigmatică/ spre a oferi prilej lumii plăpânde să se întemeieze grație unor lucruri amorfe". Semnele noului tărâm semnifică, arată imaginea desprinderii din neantul pre-originar; nu sunt însă decât alcătuiri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]