76,894 matches
-
de aur s-a întîlnit și s-a sărbătorit. George Constantin căuta însingurarea. În mod bizar pentru mine, atunci. Se achita perfect de îndatoririle unui sărbătorit, dar se sustrăgea discret din agitația sărbătoarei. Am hălăduit, o vreme, pe înserat, pe străzile retrase și liniștite ale orașului. Se auzea doar vocea lui George Constantin. Inconfundabilă. Puternică, grea, ludică, învăluitoare. De neuitat. Eram un simplu spectator, înghițit de întunericul nopții, la un spectacol fabulos al amintirilor sale... E iunie. Trecut de mijloc. Andrei
Zile de naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13775_a_15100]
-
inițal în "Evenimentul zilei" și strînse acum în volumul Război cu Doctor Blues prezintă o versiune sensibil diferită de ce am văzut la CNN și pe celelalte posturi de televiziune occidentale și/sau sîrbești. Radu Ciobotea, vede conflictul iugoslav de la nivelul străzii, cu perspectiva omului obișnuit. Rezultatul este o realitate incertă, în care zvonurile și cacealmalele mediatice o iau cu mult înaintea faptelor propriu-zis. Bizare și cu totul cețoase sînt, din perspectiva lui Radu Ciobotea, faptele din perioada premergătoare acțunii armate a
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
i-a obligat să treacă în rândurile Puterii. Tonicele întâlniri ale dlui Iliescu cu amnezicii celei de a treia vârste, sorcovindu-l din brațe reumatice le vor răspunde imagini ale dlui Corneliu Vadim Tudor, fugărit de dulăi înspumați, la curmătura străzii doctor Butoianu. Imaginile spitalelor în paragină și ale farmaciilor cu gratii și inscripția: „nu ținem medicamente", vor alterna cu mirifice peisaje smălțuite cu vilișoare de câte douăzeci și patru de încăperi, ale polițiștilor ce ne apără de borfași, ale judecătorilor ce-i
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
clădite prin veacul al 19-lea: rondurile și intersecțiile unde copiii se joacă și sunt mulți pomi; izul de tei în centru; caldarâmul cu viața lui - fetele la plimbare (cu aroganța lor), câinii vagabonzi, chioșcurile - totul se petrece afară în stradă. Bisericile. Magda Cârneci mi-a spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate - ca pântecele matern - este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de
Fiona Sampson by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13779_a_15104]
-
în fine, lozul cel mare. Amicii de pahar îi vor da câteva adrese, apoi va începe să pășească pe poteca „agențiilor de pază și protecție". Care agenții sunt mai dese decât școlile și mai populate decât spitalele. Aproape nu-i stradă în marile orașe unde să nu te uimească forfota unor flăcăi bine făcuți, de obicei îmbrăcați în negru, purtând insigne, pistoale și bocanci „ca-n filme", gata să te ia de guler dacă zăbovești o clipă mai mult în fața vitrinei
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
sediul unei „agenții de badigarzi" celebră pentru isprava de-acum un an, când din seiful inexpugnabil au dispărut trei miliarde de lei. În loc să-ți inspire încredere, locul te bagă în sperieți. „Firma" e plasată într-o casă obișnuită, pe-o stradă laterală. Dacă n-ar fi câinii feroci care-și arată colții prin gardurile cam dărăpănate, ai putea trece pe-acolo fără să observi nimic. Dar obligat să-ți ridici privirea, vezi geamurile nespălate, fără perdele, cu vopseaua scorojită, treptele murdare
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
îți vine să-i ocolești, deși uniforma e menită să-ți câștige încrederea. Băieții vorbesc așa cum i-a învățat mama lor, doctoriță pesemne, adică invocând varii organe și acte fiziologice. Și mai cred că au tați cântăreți de operă, pentru că strada răsună bubuitor de limbajul colorat până la nebunie al acestor români, ieri, băieți destoinci la strung, așchietoare sau doar la pilă, astăzi mardeiași cu acte în regulă. Nu generalizez, firește, dar zece-doisprezece ani de prezență a „badigarzilor" printre noi sunt suficineți
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
de eșapament. Nu am cursuri la universitate, așa că trebuie să fie cam unsprezece și jumătate dimineața, ora la care mă îndrept spre redacție. De când Timișoara a devenit o Hiroshimă a sistematizării (se schimbă țevile de canalizare și apă, se „reabilitează" străzi, se modernizează linii de tramvai, se scot și se plantează copaci, se seamănă iarbă), adică de vreo doi ani, zona în care locuiesc, mai norocoasă, a fost dotată cu un troleibuz („firobuz", în limbajul local, sau, pe scurt, „fir"), pentru
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
inevitabil în cazul meu dinspre expozițiile de artă, acolo unde, călinescian, doar impresia primă are șansa definitivului, restul aparținînd de-acum eșafodajului. Nu e lipsit de interes apetitul aparte pe care l-am întreținut, cu oarecare consecvență, în a bate străzile și a constata că nervozitatea deambulărilor a determinat, compensativ, scurtarea pe cît posibil a ivitelor vizite. Și, evident, din motive de civilitate dar și din structurală impaciență. De unde avantajul de a recurge la sugestia călinesciană și de a rămîne, în
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
nerv, în zvâcniri scurte, incerte, până la urmă insuficiente, abandonate precoce. Versuri obosite, rezolvate adolescentin, creând frustrări cititorului care are nostalgia freneziei din În așteptarea cometei, să zicem: „Singurătății i se făcuse dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul pipăiau străzile / cu bastoanele albe..." (Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa: / vânătoarea de vulpi a început într-o dimineață de
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
pentru o clipă în lumea noastră, cu chipul, vocea și spiritul lor care într-o vreme ne erau atît de familiare. Evocarea primei întîlniri cu Petre Țuțea debutează în cea mai bună tradiție balzaciană cu descrierea amănunțită a locului: „Din strada Brezoianu pleacă perpendicular pe grădina Cișmigiului patru sau cinci „intrări", a doua dintre ele numindu-se chiar Intrarea Brezoianu. Pe stînga acesteia se înșiră doar cîteva clădiri, toate blocuri elegante și trainice, construite în perioada interbelică. Ultimul are două scări
Călătorii în lumea de ieri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13865_a_15190]
-
primul rând cel cu vărul meu Rafaël redat aproape exact în filmul Farmecul discret al burgheziei. Este un vis macabru, destul de melancolic și duios. Vărul meu Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc, mă trezesc într-o casă întunecată și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
insolite sunt o specialitate a lui Șerban Foarță. Și asta nu de ieri de azi. Cîteva exemple dintre foarte multele care se pot da oferă poemul 1901, a.m.: "Pe Bulivar, la Eforie,/ la ’901 fix,/ vieața-i o euforie/și nici o stradă nu-i un Styx.// O calfă traversează timpul,/ în timp ce domnii beau la Brofft;/ să treci în alt eon e simplu,/ pot pentru ca să zic: un moft." (Caragialeta p. 74). Prin cuvinte, forme poetice și citate din literatura începutului de secol XX
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
ei. De cînd stau la casă, stilul mi s-a schimbat. Mă plimb, pe jos, prin cartier. Traiul acesta implică altfel de relații. Cu tine și cu ceilalți. Pe orizontală. Adică, orice fel de comunicare se realizează cu vecinii de pe stradă, cu măcelarul din colț, cu aprozariștii din capătul străzii care n-au copii și îl îndrăgesc pe al tău, cu patronii sau vînzătorii - mai mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
a schimbat. Mă plimb, pe jos, prin cartier. Traiul acesta implică altfel de relații. Cu tine și cu ceilalți. Pe orizontală. Adică, orice fel de comunicare se realizează cu vecinii de pe stradă, cu măcelarul din colț, cu aprozariștii din capătul străzii care n-au copii și îl îndrăgesc pe al tău, cu patronii sau vînzătorii - mai mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un păienjeniș cu zeci de drumuri și ramificații pe orizontală
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
film. Văzusem Pianistul. Era cald, sufocant, mi-era sete, tot corpul mi-era însetat, prizonierul a tot felul de senzații și al imaginilor din orașul de cenușă al lui Polanski. Mi-am lăsat mașina în fața porții și am plecat pe străzi. Străbăteam traseele binecunoscute, iar ele păreau că se intersectează cu unele stranii, dintr-o Polonie răvășită, dintr-o Varșovie în care nu există, paradoxal, decît un singur om, un pianist evreu și tulburătorul lui destin. El și eu, tîrziu, după
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
de zgomotul mașinilor super luxoase care opresc în trombă la kebab și de manelele care ne distrug timpanele. Băieții dau cu zarurile într-o cutie de carton ca să nu-mi întrerupă povestirea. Ghetoul din Varșovia, umilințele, crimele gratuite făcute pe stradă, muzica pianului într-o bodegă jalnică, banii rostogoliți pe masă, suspendînd pentru cîteva minute sunetul clapelor, un truc pentru a le verifica autenticitatea, trădările unor evrei, condamnarea altora, curtea ghetoului plină doar de valize fără stăpîni, salvarea Pianistului de către un
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
Cristian Teodorescu Am ajuns la mijlocul anului și Bucureștiul arată tot ca vai de străzile lui. În șase luni, dacă umblau Băsescu și primarii de sector cu roaba de asfalt și canciocul, astupau ei gropile dacă chiar le păsa cum arată orașul. S-a dus președintele Iliescu să-i calmeze din ciorovăiala lor interminabilă. Domnii
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
trece prin cap asemenea blestemății el trebuie izolat de urgență. Nici prefectul Gabriel Oprea nu mi se pare mai respectuos față de bucureșteni. Nu demult, el și-a permis să-i laude pe maimarii de sector că au astupat gropile de pe străzile care le intră în atribuții. Presat de ziariști, prefectul a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă liniștit într-o
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
demult, el și-a permis să-i laude pe maimarii de sector că au astupat gropile de pe străzile care le intră în atribuții. Presat de ziariști, prefectul a recunoscut în cele din urmă că Bucureștiul arată mizerabil, chiar și pe străzile aflate în grija primarilor din partidul său. Cînd un prefect își permite să mintă liniștit într-o chestiune evidentă și numai strîns cu ușa de presă recunoaște cum stau lucrurile, la ce te mai poți aștepta? Există însă surprize și
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
o cîrpeală de o zi. Ce-l împiedică pe Traian Băsescu să se asigure că banii bucureștenilor vor fi risipiți în reparații de mîntuială? Ce-i împiedică pe primarii de sector să facă același lucru? Și apropo de murdăria de pe străzi și de praful endemic din București: contribuabilul plătește ca să aibă un oraș curat. Primarii de toate rangurile din acest oraș chiar nu văd că toate firmele care se ocupă de curățenia Capitalei își bat joc de bucureșteni? Mașinile care ar
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
morală - în opoziție cu moda ce pretinde prozei absoluta neutralitate a perfectei plictiseli, pe orizontala infinitului și spre pocăința lectorului. Senzaționalul, ca un drept al ficțiunii, un ce detectivistic, simțul acut al mediului, ce poate transfera în exotic și o stradă bucureșteană, dacă nu în mister și te poate firesc transmuta la intrarea în Holmeskirke învăluie măruntaiele narațiunii, fac acceptabilă situația în care un român aflător în Dania o va avea de condus pe ducesa A. de B. la înmormântarea unei
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
vegheată de țevile mitralierelor promise de-atâta vreme? România Mare a invectivelor și acuzațiilor demențiale la adresa oricui gândește altfel decât în haznaua național-securistă dominată de xenofobie, antisemitism și nebunie? România Mare a amărâtului târât prin tribunale pentru c-a trecut strada prin locuri nemarcate, sau a tâlharilor posesori de imunitate? Despre felul jenant în care Adrian Păunescu își promovează propriul clan aproape că nu mai e nimic de zis. Flancat de-un fiu ce zdrăngăne afon (părerea mea) la ceva care
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Un om poate fi beat din multe motive, «beat de soare», ca personajul dintr-o parodie a lui George Topîrceanu. Ion Pachia Tatomirescu este beat de admirație față de Nichita Stănescu. Atît de beat, încît îl confundă cu oricine întîlnit pe stradă, iar în cele din urmă cu stîlpii și cu pomii pe care îi sărută zgomotos". O formă de entuziasm savant, contras în pretenții scientizante, ne întîmpină în unele "cercetări" care se apropie de marile opere cu limbajul prețioaselor ridicole: "Specialistă
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]