1,419 matches
-
-se către regele Duncan (act I, scena VI): "Acest oaspe, Al verilor, de temple găzduit, Lăstunul, cu-al său gingaș cuib ne-arată Că răsuflarea cerului își lasă De drag mireasma ei pe-aceste locuri. Că nu-i ungher, nici streașină, nici boltă, Să nu-și atârne-această zburătoare Culcușul ei și leagănul cel spornic. Am luat aminte că acolo unde Și-alege așezarea și-i priește E aerul mai molcom”. (Traducere de Ion Vinea)[ - Preluare de pe internet.] This guest of
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
atât cât a fost nevoie pentru a „cânta” trăirile-i sufletești, ea se dezlănțuie și curge nezăgăzuită în a treia parte, denumită generic, „PRIMĂVARA AMINTIRILOR”. „În primăveri brodate cu vise colorate” tânăra poetă este fascinată de „Rândunelele îndrăgostite” de „Sub streșini aburite” urmărindu-le cu admirație și încântare și observându-le fiecare mișcare, conchizând: „Crâmpeie de visare în șoapte dulci coboară / Căci ele-ndrăgostirea gustau întâia oară...” Ne-ntâmpină apoi cu o avalanșă de poezie sensibilă din care „plouă” cu „Flori de
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
plete am stropi de roua, Stau în prag pe lună nouă. Stau la umbră când e soare. Mă scald în mărgăritare. Dimineață prin grădină, ‘not în lanul de sulfina. Noaptea cerul mi-e cupola, Stelele îmi sunt busola. Stau sub streașina când plouă. Și de ce v-ar pasă vouă?! Cei crescuți în vârf de bloc Nu știți nici ce-i un boboc. Voi credeți că rata-mpunge. Nu știți cum vacă se mulge. Nici când canta-n prag cocosu’, Nici de ce
IN PLETE AM STROPI DE ROUA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353700_a_355029]
-
dezmorțească din greaua încremenire din timpul iernii. Iată, începură zile calde, bucuria mieilor care zburdau prin preajmă în livadă. Parcă vorbite, sosiră din pribegie lungă și păsările călătoare de multe soiuri, și, de cum veniră, începură să-și deretice cuiburile de sub streșinile casei și din scorburile pomilor. Moșul Costan, la fel și baba sa, Costaneha, erau cât se poate de voioși de învierea primăverii. În același timp, se făceau pregătiri pentru sfintele sărbători de Paște. Veni ajunul Paștelui, dar toate erau pregătite
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
fluture a-nhățat! Brotăcelul Oac-oac-oac si oac-oac-oac Plânge-ntruna un brotac, S-a pierdut de mama lui C-a pornit prin lac hai-hui. Fii cuminte brotăcel, Intră-n mâl tu ușurel Totdeauna-i bună paza, Uite ce-aproape-i barza! Rândunica Sus, sub streașina bunicii, Este cuibul rândunicii! Cip-cirip se-aude-n zori, Plâng de foame, puișori. Rândunica-i pe tarlale Să caute de mâncare, Fluturi sau o gâză mică, Pentru puii care țipă. Gata,-i liniște în cuib, Gâze-s vara din belșug. O să creșteti
BUBURUZA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354199_a_355528]
-
surprinzătoare. O pădurice devine divină, ceva de basm adevărat, ceva de vis. Iar noaptea, când luna patinează pe luciul apei înghețate, dantelele se-ntrec în falduri și sclipiri, de parca mii de licurici au năvălit să lumineze cărarea Crăiesei Zăpezilor... Și streșini se-mpodobesc în noapte și ne surprind, spre dimineață, cu-a lor dantelărie plină de vii sclipiri într-o feerică lumină. Îmi plac dantelele clădirii ce-n evul mediu a fost clădită, dar și arabescul oriental, mai ales dacă e
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354666_a_355995]
-
ca o mare liniștită. Deasupra celor doi singuratici din inima câmpului își înălța și își cobora pe rând trilurile o ciocârlie. Un punct negru ce fixa mijlocul clopotului de argint al cerului. Dedesubt, bătrânul era parcă limba clopotului. Cu palma streașină la ochi, începu a urmări lacom cântăreața înaripată a câmpului, ca și cum uitase că văzuse minunea de atâtea ori ... De mult mai multe ori decât o s-o mai vadă. Și ca să-și alunge tristețea acestei socoteli nemiloase, întoarse din nou privirea
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
gospodării și animale. Mărțișorul, de această dată, n-a mai fost iluminat de soarele crud al debutului de primăvară. În schimb, s-au găsit din belșug, mărtișoare de gheață, fie pe Dunăre, fie pe râuri, fie pe case sau sub streșini. Steluțele de nea au ținut locul floricelelor de pe glie, brândușelor, ghioceilor, violetelor și brebeneilor, dar mai cu seamă narciselor și toporașilor. Cum să mai răzbească aceste firave flori de primăvară, stratului de câțiva metri de zăpadă înghețată? Flori de zăpadă
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354767_a_356096]
-
încercat să-l învăț să nu intre În troacă, Și tot ce am reușit A fost să învăț să grohăi eu - Colonelul mai avea câteva luni pâna la pensionare Bea whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin, șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi chemase la raport pe locotenenții majori Lichi și Brânză - Colonelul stătea sub streașină - Ploua Și colonelul întreba calm una-alta Să trăiți! Permiteți să raportez! Răspundeau subordonații, Cu gura plină de apă - O oră întreagă A plouat peste gradele inferioare, Apa li se prelingea pe chipie Pe față, Pe uniformă, Și ei În
LECŢIA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347051_a_348380]
-
fără tine mi-e greu... Și mi-e ușor Să te adun din mine, ca pe o notă vie Dintr-un solfegiu tainic, dospit în flori de gând. Hai, cântă-mă sub ploaie! Ce dragă simfonie Mi te găsesc sub streșini, cu toamnele plângând... Referință Bibliografică: Din flori de gând te-adun / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIN FLORI DE GÂND TE-ADUN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347064_a_348393]
-
catastrofale, căci un necaz nu vine singur. „Aici a fost casa unei bătrâne pe care au luat-o apele cu bătrână cu tot” - arăta un om la televizor un loc rămas neted. În unele locuri, casele zăceau în apă până la streșini; au fost și oameni duși de ape, unii cu mașini cu tot. Un proverb zice că: „apa trece, pietrele rămân” numai că pietre prea grele rămân legate de gâtul bieților oameni. O vină aparține și populației care s-a lăsat
ROMANIA ANULUI 2010 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357042_a_358371]
-
prezența lui Fane, care se uita după un băț prin curte înjurând ca un nebun, o ciuguleau de la spate. Mă uitam la mîinile mele zgâriate și nu îndrăzneam să spun nimic. Cocoșii puși pe fugă de Fane se refugiaseră sub streașina grajdului și obosiți de atâta luptă, nu mai aveau forță nici să cotcodăcească și nici să-și legene crestele trufașe. -Ce faceți, bre, țață Susano, cu dulăii ăștia? a întrebat Fane obosit, după ce a scuipat în mai multe rânduri printre
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
încă, Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul : Nu este departe. Presimt că ne apropiem de el. Dacă vom fi uniți pe această insulă plutitoare în caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face să atingem idealul nostru. Dreptaciul: (punând mâna streașina deasupra ochilor și privind în zare). Nu se vede țărmul. Abia aștept să ajungem. Întreaga mea familie numai despre această clipă vorbește. Speranța este mare. Dacă acest Tărâm ne v-a dezamăgi? Stângaciul: Nu vom fi înșelați în speranțele noastre
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
de comandă. Trebuie să pregătim vasul pentru a rezista la o furtună anunțată”) Dreptaciul: Mă duc să dau o mână de ajutor. Stângaciul: Poți să te duci... (Dreptaciul iese din scenă) *** Scenă 4. (Rămas singur Stângaciul își pune mâna stângă streașina la ochi și privește în depărtare. Se aud valurile oceanului) Stângaciul: Nu se vede niciun țărm. Oceanul a început să se agite. Apă această imensă este că marea masă de oameni... ce duce pe umerii ei: „Răbdam nevoi, răbdam poveri
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
cu ... coadă... de acest lucru. Eu sunt ateu! Punct! Cred în materialismul dialectic și în evoluția speciilor a lui Darwin. Biblia mea este „Capitalul” lui Marx, iar Noul Testament îmi este „Manifestul communist” (După o pauză de tăcere își pune palmă streașina la ochi. Privește în zare prin hublou) Nu se vede încă Tărâmul Făgăduinței. Doar imensitatea oceanului. Acolo societatea nouă, evoluția la care am visat toată viața, s-a înfăptuit „prin mase, nu prin indivizi” așa cum spune Titulescu. Căderea socialismului multilateral
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
nostru. Se lasă liniștea). Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copiii ... Când vom ajunge la destinație îi voi ajuta ... Își pune mâna streașina la ochi și privește în zare peste întinsul oceanului) Încă nu se vede Tărâmul Făgăduinței, încă nu se vede ... Trebuie să avem răbdare. Sper că stafia Stângaciului să nu ne tulbure speranța că acolo vom găsi societatea mult-visată de noi
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
care se juca cu noi... sunetul clopotului bisericii satului ce ne vestește zilele frumoase de sărbătoare... zbieratul turmelor, când se întorceau în amurgul serii de la pășune... fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălțându-se în aer... barza de pe streașină, ce caută duios spre câmpie... și aerul, care nicăierea nu este mai dulce...” Iubirea de patrie nu înseamnă ură împotriva altor neamuri, dar nici iubirea altor popoare mai presus de poporul tău. Adevărate sunt vorbele fostului președinte al Statelor Unite, Roosevelt
A FI PATRIOT... de ION C. HIRU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357903_a_359232]
-
degrabă curioasă, șireată, ” Vine, pleacă;” ne luminează răsfoind timpul, dar ”se coboară, iarba-mi calcă”. Asta-mi place. O și văd călcând pe vârfuri, să nu-și ude tălpile cu rouă pământeană. E ,,Luceferița”întruchipată. Și... Luna își pune mâna streașină la ochi, să-i zărească bine pe îndrăgostiți. Indiscreta! Putea să schimbe mai devreme Garda cerului... Surâd. Ba... râd de-a binelea.” Înger, îngerașul meu/ Care-ți fâlfâi aripioara”. (Fără zbor) Invocația, realizată din cele două vocative, crează impresia de
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
la aerisit, dar, mai întâi, hrăneau păsările din gospodărie și pe cele ale cerului, îndeosebi vrăbiile. Deasupra grajdului exista o „fânărie” unde era depozitat nutrețul pentru hrana vitelor, iarna: mei, trifoi, paie de ovăz ș.a. Gureșele vrăbii se adăpostiseră la streașina grajdului unde aveau hrană din belșug. Cu toate acestea, obraznice cum erau, mai furau și din mâncarea găinilor și a bibilicilor. În această zi însă ... erau tolerate. Se considera că este ziua lor, ziua când păsările se „logodesc”. Și era
DRAGOBETE...SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357958_a_359287]
-
Acasă > Manuscris > Cugetări > DE N-AM FI FOST Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 540 din 23 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Parcă e pustiu de tot pământul Iarnă plânge pe la streșini fără rost, E și lipsa și nevoie și, mai este și cuvântul: Doamne, cum era De...Altfel , Am Fi Fost?... Cel de jos își face cruci și se uită la palate Singur se întreabă, să fi fost eu prost? Pentru
DE N-AM FI FOST de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358354_a_359683]
-
și irișii îmbătați de frumusețea zborului ai unei fete îndrăgostite?! Morocănos de la o vreme, Vascodagama abia de le mai dădea bună-ziua vecinilor, trecea prin văgăună ca o nălucă, se mai oprea să discute cu primarul despre vreme, își punea mîna streașină la ochi și studia formele halucinante ale norilor, ființe inexistente se lăbărțau pe cerul senin la orizont, dar nici o picătură de ploaie nu cădea, de secetă obrazul pămîntului se ridase și apa din fîntîni dispăruse de parcă se evaporase pentru totdeauna
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
făcea toți banii. Satisfacții mărunte de care nu ajungi să te bucuri îndeajuns. Când am cumpărat casa aici la țară, am vrut și eu ceva asemănător, un prepeleac în care să mă retrag vara pentru lectură, nu mai înalt decât streașina. Dar aducându-mi aminte de cuvintele: cine se înalță va fi smerit și cine se smerește va fi înălțat, m-am temut mai mult de propria mea trufie, al cărei germen îl purtăm toți pe subconștient, decât de ridicolul situației
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
gură, îmi promisese una asemănătoare, care să-mi decoreze rafturile unei modeste biblioteci, fără să aibă nici cea mai mică bănuială că aș putea-o folosi la o vârstă așa de fragedă, îndesând în ea tutunul din șirurile agățate la streașina casei, unde tatăl meu le punea, ferindu-le de soare și de ploi. Singurul titlul nobiliar al familiei noastre, ce se pierdea în negura vremurilor, era acela de mămăligari. Semănând în mod izbitor cu Winston Churchill, grăbit să nu întârzie
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
portretul de pe coperta celui ce scrisese Lumina de august (lecturile mele erau diversificate), începusem să pufăi din pipa aceea adevărată, probabil din mahon, castanie, lustruită, cu care mă ascundeam în spatele casei, printre buruienele înalte, umplând-o cu tutunul agățat la streașina casei, pus la uscat de Moromete, așa cum îl poreclisem pe tatăl meu, ce-și ducea calvarul colectivizării cu dinții scrâșnind, alături de ceilalți frați ai săi, cu originea lor sănătoasă, cărând-o în spate ca pe o malformație, transmisă din generație
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]