1,726 matches
-
păpușile de parcă număra oi, începu cu bufonii și îi numără pe toți, apoi trecu la măscărici și reuși să-i numere și pe ei până la capăt, cincizeci din ăia, cincizeci din ăștia, de cei care prisoseau, cei din provizia pentru stricăciuni, nu se interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
confuzie, că e nu știu ce - mă! cum te cheamă - o ia, vai de mama lui. Dacă era copilul meu? așa zice hoțul. Între un mesevist și un pedofil e mai rău de pedofil, că zice, dă-o dracului, a murit o stricăciune, sau două stricăciuni, dar tu, de ce strici, bă, copilul? Când îl omori e altă treabă. Ce e o crimă? Sute în lume, e obișnuit creierul uman cu așa ceva. Cu pedofilie nu e. Sau cu din ăștia, ca americanul ăla cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
nu știu ce - mă! cum te cheamă - o ia, vai de mama lui. Dacă era copilul meu? așa zice hoțul. Între un mesevist și un pedofil e mai rău de pedofil, că zice, dă-o dracului, a murit o stricăciune, sau două stricăciuni, dar tu, de ce strici, bă, copilul? Când îl omori e altă treabă. Ce e o crimă? Sute în lume, e obișnuit creierul uman cu așa ceva. Cu pedofilie nu e. Sau cu din ăștia, ca americanul ăla cu luneta care omora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și, după vreo două-trei luni, am fugărit-o de-acasă. Și-am rămas cu toate alea, mașină... și-am găsit alta. Și aia mi-o pus capăt. Am vândut tot. Nu eram greu de păcălit de-o femeie. Era o stricăciune. Dar așa m-o prostit, de tot ce-aveam... Deci în ’92 am cumpărat eu astea și-n ’93, în ianuarie, am început să le vând. M-o-mbătat pe mine de două ori. (Râde.) Nu bag mâna-n foc nici dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care, nu mi-e rușine s-o spun, am luat-o la goană cu torța în mână, fără să le mai sting pe celelalte. Nu de groază sau de teamă față de acel loc, ci din cauza durerii pricinuite de o asemenea stricăciune a trupului nostru. Am dorit să pun aceste triste lucruri la începutul cronicii de-acum sfârșite, și nu la urmă, unde ar trebui să stea în respectul cronologiei, încât cititorul să judece întâmplările vieții regelui Rotari și ale vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asupra curții o ploaie în cascade, amestecată cu grindină, părând că vrea să smulgă ușile, să ia pe sus acoperișul. A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
m-a iritat. - Dar tu n-ai de gând să te-ntorci la Aquileia? l-am întrebat. Garibaldo și-a desfăcut brațele spre a-și dezvălui parcă și mai mult fragilitatea. - Uită-te la mine, eu sunt asemenea acestui oraș. Stricăciunea trupului meu este egală cu cea a Bizanțului. Deși nu prea îmi convenea, am acceptat să-i îndeplinesc însărcinarea. A fost ultima oară când l-am văzut pe Garibaldo, și acum sufletul său se odihnește la sânul Celui de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de orașul Tuscolo, unde trebuia să primim hărțile de liberă trecere pentru Roma, am văzut că pagubele cutremurului erau mult mai grave, populația mult mai deznădăjduită și gropile comune mult mai mari. La Roma, lovită și de o înspăimântătoare inundație, stricăciunile erau imense, și mulți oameni își pierduseră viața îngropați sub dărâmături sau înecați. Pe colina romană Celio ne-am întâlnit cu Adeodato, care ne aștepta. Nu aveam de gând să mai zăbovesc în orașul acela care nu mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În vălul Însîngerat. Christian vorbise de hazard. Vreun ștrengar omorîse un pescăruș cu praștia. Un văl se afla În fața unei ferestre deschise. O biată viețuitoare venise să moară acolo. Nimic altceva. Jeanne se grăbise să plece cu vălul ca să repare stricăciunea, spunînd că a doua zi nu se va mai vedea nimic. Hazardul. Marie se agățase de varianta asta. Era mai ușor, mai liniștitor, la fel ca nevoia de a nu da atenție coșmarului care revenise s-o hărțuiască. Ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la cîrmă se vedea silueta lui Lucas... Respiră adînc, Încercînd să-și potolească bătăile inimii, și pentru a menține atenția lui Stéphane În altă direcție, izbi violent o stîncă de la suprafața apei. - Hei, fii atentă! Stéphane se aplecă să constate stricăciunea. Marie apăsă atunci pînă la capăt maneta de viteză, brusca accelerare Îl dezechilibră pe Stéphane. Cu o lovitură de picior, Îl dezarmă. Turbat de furie, Morineau se repezi spre ea. Fersen Înțelesese imediat ce Încerca ea să facă și se năpusti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu era vin organic. Era, totuși, un Bordeaux de primă clasă, care ar fi fost păcat să fie stricat cu ierburi de vin fiert. Dar încântarea ușor răutăcioasă de a-i privi pe toți bând acel vin avea să compenseze stricăciunea. În plus, ea putea să se bucure de un pahar sau două din licoarea originală în timp ce restul se încălzea. Când a auzit pe cineva bătând în ușa de la intrare, Alice s-a întrebat cine erau ceilalți oaspeți. Spera ca nou-veniții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rugați-vă fără murmure și fără îndoieli ca să fiți fără cusur și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără vină în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, în care străluciți ca niște luminători în lume, ținând sus Cuvântul vieții’ ” A scăpa de stricăciunea care este prin pofta cărnii și pofta ochilor și trufia vieții... Eu sunt Alfa și Omega, Spune Domnul, Dumnezeu, care este și care era și care vine, Cel Atotputernic... Cuvintele sacre din Sfânta Carte l-au liniștit... și, nici n-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus În mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat BĂtrân, am spus eu, clipind În cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună pe hol și ne-am aprins țigări
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
al lui GĂlățanu. Ajunsese, ca de obicei, În ultimul moment. Am ieșit Împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e nou ? Întrebă el. — Nimic nou. De când m- am mutat la București n-am făcut nimic. — Cum așa, Stricăciune mică ? spuse GĂlățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fărĂ coadă. — Nu-mi găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Nu-mi găsesc locul. la mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătĂrie, Însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — o, biata Stricăciune, mă compătimi GĂlățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă Ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți Închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se pare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vestea cu o indiferență amestecată cu satisfacție, fărĂ să Înțeleg prea bine cuvântul „transfer“. De când cu Ștefan, lumea se vedea printr-o perdea de ceață. l-am sunat totuși pe GĂlățanu - colacul meu de salvare dintotdeauna. — Nu-ți fă griji, Stricăciune mică, mă liniști el ca de obicei. Ăștia de la noi vor să facă o nouă revistă la care o să plece Grasu’. o să vorbesc cu Grasu’ să te ia la ei. Peste câteva zile m-a sunat Grasu’. — revista o să fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de oboseală de la redacție. Trenul a șuierat și s-a pus în mișcare, smulgându-mă din contemplație. — Aha, aici erai, Stricăciune mică ! — A, salut, Stricat Bătrân, am spus eu, clipind în cele din urmă și mutându-mi privirea spre capul zbârlit al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de obicei, în ultimul moment. Am ieșit împreună pe hol și ne-am aprins țigări
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al lui Gălățanu. Ajunsese, ca de obicei, în ultimul moment. Am ieșit împreună pe hol și ne-am aprins țigări. — Ce mai e nou ? întrebă el. — Nimic nou. De când m-am mutat la București n-am făcut nimic. — Cum așa, Stricăciune mică ? spuse Gălățanu uitându-se la mine ca la o vulpe fără coadă. — Nu-mi găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Nu-mi găsesc locul. La mătușă-mea nici măcar o masă pe care să scriu n-am. Scriu pe masa din bucătărie, însă toată lumea se fâțâie pe acolo și nu-mi iese nimic. În plus, mai are și gândaci. — O, biata Stricăciune, mă compătimi Gălățanu aproape serios. Ai răbdare. După ce o să-ți facă ăștia carte de muncă o să pleci la un job mai bun și o să-ți închiriezi o garsonieră numai a ta. — Cum naiba aș putea să scriu ? mi se pare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vestea cu o indiferență amestecată cu satisfacție, fără să înțeleg prea bine cuvântul „transfer“. De când cu Ștefan, lumea se vedea printr-o perdea de ceață. L-am sunat totuși pe Gălățanu - Colacul meu de salvare dintotdeauna. — Nu-ți fă griji, Stricăciune mică, mă liniști el ca de obicei. Ăștia de la noi vor să facă o nouă revistă la care o să plece Grasu’. O să vorbesc cu Grasu’ să te ia la ei. Peste câteva zile m-a sunat Grasu’. — Revista o să fie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Între necuvîntătoare. Pentru că s-ar fi putut, vreodată, acestea să capete grai și minte și să ia lucrurile de la capăt, conștient, ceea ce l-ar fi făcut pe Domnul să pornească un alt pîrjol și acolo. Pretutindeni unde ar fi fost stricăciune. Și tot așa, astru locuibil după astru, galaxie după galaxie, Întreg universul ar fi ajuns piatră arsă, spre luare aminte, dacă ar mai fi rămas, apoi, și vreo altă memorie În afara celei celeste. Asta se mai petrecuse cîndva, știa bine
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Antoniei; aceasta spunea că Dumnezeu, cu mîna lui, avea să aducă sfîrșitul, nu ar fi lăsat El ca oamenii să tot Întindă povestea pînă ar fi trecut deșertificarea și apoi aceștia, cîteva perechi rămase, să o ia de la capăt cu stricăciunea prin cine știe ce oaze; ba, s-ar fi dovedit și mai nesătui, dornici să recupereze, nimic nu ar mai fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și nu din porniri necuviincioase, ci pentru că În sufletul său de legionar exista un spirit de camaraderie aparte ce trebuia consumat; spre Thomas s-ar fi Îndreptat un asemenea sentiment; Thomas găsea, ipotetic, potrivită o asemenea Împreunare; nici urmă de stricăciune din partea vreunuia dintre ei. Desigur, numai dacă Thomas ar fi fost pe măsura acelei nemaipomenite moluște, ca posibilități. S-a gîndit mult la omul care ar fi semănat, Într o privință, cu iepurele-de-mare. Dumnezeu dăduse acest neobișnuit dar unei nevertebrate
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar păcătoasă, a unor femei mai tinere? Dacă existența era cît o clipire, de ce viața sexuală, și mai scurtă, trebuia să fie omorîtă de o morală nepotrivită? Judecînd așa, Își face loc stricăciunea! ar fi putut ricana, cîrcotașe, ultimele Antonii rămase, nu mai aveau mult până să ajungă În raiul lor mai rău ca un iad, deposedate de orice plăcere adevărată, sex și alcool - nu fuseseră tot de Dumnezeu lăsate? Neînduplecate, o țineau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nici un iad În care, nevinovată, ar fi putut să pice Într-un cazan cu smoală. Ingrid hotărîse, pentru totdeauna, că nu are ce să caute, nici măcar pentru un singur ceas, Într-un loc socotit al pierzaniei; și așa era destulă stricăciune În jur; Ingrid era credincioasă, Dumnezeu avea grijă ca nici unul din avioanele cu care călătorea să nu se prăbușească, avea grijă și de fata ei, pictoriță naivă, să fie sănătoasă, să Învețe bine, avea o bursă În Italia, doi ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]