KorAP: Find »[drukola/base=stridie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...28 >

686 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Fiecare nume este tăiat cu o linie roșie. Ultimele vreo zece le scriu pe o bucată de hârtie. Printre nume apar întâlnirile și notele lui Helen, cu scrisul ei caligrafic, perfect, asemenea unui giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen și Mona întorcându-se în parcare. Lui Stridie îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu reușesc să citesc decât o mică parte. Mai sunt încă file care acoperă ani și ani. Și, spre sfârșitul cărții, mai sunt ani și ani de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
la mașină, Helen vorbește la telefon. Zice: — Nu, vreau acvamarinul cu tăietură tip smarald care i-a aparținut împăratului Zog. Mona se urcă în spate, zicând: — V-a fost dor de noi? Încă un descântec a ajuns în veceu. Și Stridie își strânge picioarele, zicând în telefon: — Spuneți-mi, erupția sângerează? Helen pocnește din degete spre mine, ca sa-i dau agenda. Zice la telefon: — Da, acvamarinul de două sute de carate. Sunați-l pe Drescher, la Geneva. Deschide agenda și scrie un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
zice cu voce tare, privind în oglindă: — Ce-aș coase gura peștelui! Își bagă telefonul și stiloul în poșetă. Acolo unde încă mai are pietricica cenușie de la petrecerea vrăjitorească a Monei, piatra pe care i-a dat-o conclavul. Când Stridie era în pielea goală. Cu stalactita lui de piele creață și rozalie străpunsă de cercelușul de argint. Mona, în acea seară, Coacăză, și cei doi mușchi ai spinării ei, și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
și cum se despărțeau ei în cele două jumătăți tari și albe ca laptele ale fundului, și încep să număr: 1, 2, 3... În următorul orășel, la următoarea bibliotecă, le spun lui Helen și Mona să stea în mașină cu Stridie cât mă duc înăuntru să pun mâna pe cartea de versuri. E o bibliotecă orășenească oarecare, în miezul zilei. În spatele biroului stă un bibliotecar. Ziarele cele mai recente sunt legate în mape mari, care se citesc la o masă mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
fapt că trăiești înseamnă moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu trăiesc decât din banii noștri. Îi spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
toate felurile, dar nu mișc un deget pe degeaba. Și de-aia cere pietre prețioase? — Mi se pare oribil să te ciondănești din cauza ratei de schimb, nu? zice ea. Oricum, fiecare masă pe care o iei înseamnă un animal ucis. Stridie din nou. Am impresia că va trebui să-l țin cât mai departe de Helen. Nu e același lucru, îi spun. Oamenii sunt mai presus de animale. Rostul animalelor pe lume e să-i hrănească și să-i slujească pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
niște pungi pline cu ceva moale și gălbui. Sub stratul de piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
piele moartă, în fiecare bășică se vede câte o formă solidă, închisă la culoare. Mona zice: — În ce-ai călcat? Înroșește o pensetă la bricheta de plastic a lui Stridie. Întreb care-i treaba cu anunțurile pe care le dă Stridie în ziare. Lucrează pentru o firmă de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de avocatură? Cazurile de ciuperci ale pielii și de otrăvire cu pește sunt de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se poate vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
de-adevăratelea? Spirtul îmi picură de pe picior, roz de la sângele dizolvat, pe prosopul de la motel. Așază penseta pe prosopul umed și înroșește un ac la bricheta lui Stridie. Își prinde părul la spate cu un elastic, într-o coadă groasă. — Stridie numește chestia asta „antipublicitate“, zice. Uneori, firmele, cele cu mulți bani, îl plătesc ca să retragă anunțurile. Zice că după sumele pe care le plătesc se poate vedea cât sunt de adevărate anunțurile. Piciorul nu o să-mi mai încapă în pantof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
că după sumele pe care le plătesc se poate vedea cât sunt de adevărate anunțurile. Piciorul nu o să-mi mai încapă în pantof. Astăzi, în mașină, am rugat-o pe Mona să se uite la el un pic. Helen și Stridie sunt în oraș să cumpere farduri. O să treacă și pe la un anticariat mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Mona să se uite la el un pic. Helen și Stridie sunt în oraș să cumpere farduri. O să treacă și pe la un anticariat mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mare de pe-aici, Hambarul cu cărți, ca să dezamorseze trei exemplare ale cărții de versuri. Ce face Stridie se numește șantaj, îi zic. Calomnie. Deja e aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă doar un anunț. Spațiile albe le umplu alții. Stridie zice că el nu face decât să semene îndoiala în mintea lor. Zice că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
aproape miezul nopții. Nici nu vreau să știu unde sunt de fapt Helen și Stridie. — El nu zice că e avocat, zice Mona. Nu zice că e vreun proces pe rol. Dă doar un anunț. Spațiile albe le umplu alții. Stridie zice că el nu face decât să semene îndoiala în mintea lor. Zice că e foarte corect, pentru că și publicitatea ne promite să ne facă fericiți. Așa cum stă, în genunchi, i se văd cele trei stele negre tatuate deasupra claviculei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tatuate deasupra claviculei. I se vede pe sub bluză, dincolo de covorul de lănțișoare și medalioane, și nu poartă sutien, și număr: 1, 2, 3... Mona zice: — Și alți membri ai cercului nostru de vrăjitori fac asta, dar a fost ideea lui Stridie. Zice că planul e să submineze iluzia de siguranță și comfort pe care o au oamenii. Sparge o bășică cu acul și dinăutru cade ceva. O bucățică de plastic maroniu plină de puroi împuțit și de sânge, care aterizează pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
clădire veche de cărămidă, cu trei etaje, din care curg flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
flăcările pe fiecare fereastră. Pompierii le țintesc cu furtunurile din care țâșnesc arcuri albe de apă. Un tânăr cu microfonul în mână intră în cadru și, în spatele lui, Helen și Stridie stau și privesc incendiul, cu capetele atingându-li-se. Stridie ține o sacoșă de cumpărături. Helen îl ține de mână. Ridicând sticla de spirt, Mona se uită să vadă cât a mai rămas. Zice: — Ce mi-ar plăcea să fiu bioenergetician! Doar să-i ating pe oameni, și ei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu cărți. Helen și Stridie au dispărut din spatele lui. — Știți de ce ne dorim într-o poveste polițistă ca detectivul să învingă? zice Mona. Poate că nu doar ca răzbunare sau pentru a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde prin cioburile colorate; uitându-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți-vă o molimă care se ia prin urechi. Stridie și idioțeniile lui ecologiste, cu contopirea cu natura și așa mai departe, cu speciile invadatoare și idioțeniile lui apocrife... Virusul informațiilor lui. Ceea ce înainte era pentru mine o junglă verde, adâncă și frumoasă, acum este un ocean de iederă englezească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]