28,923 matches
-
punct de pe glob în care am și patria mică pe hărțile cerului dinspre Marea Albă, pe gheața subțire a căreia-i pianul la care vântul studiază și,-n atâta miracol că sunetul există, în atâta agonie și în atâta splendoare, strig până-n nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
și în atâta splendoare, strig până-n nordul îndepărtat de pe pământul de sub ninsoare și-ți scriu că întinderi fără matematice margini sunt singura formă de labirinth în care te pierzi orbit de lumina de la amiaza mare Kha! sunt pasărea Khaya își strigă numele Kha! între amiază și asfințit mereu pasărea Khaya cu ochii deschiși doarme pasărea Khaya în ample navigații, pe mările etherului cu ochii închiși; bea apă multă numai dacă plouă de nouă ori pasărea Khaya dar în zborul extatic una
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
Cristian Bădiliță Micul dejun Bună dimineața, tristă dimineață, cu ploaie și vînt la mic dejun cu strigoi abia despăturiți din ceață cu piețari în strai de Moș Crăciun. Bună dimineața strig îngerilor gării legați de felinar cu tricolor bună dimineața, stea a iertării din care păcătoșii la braț cobor. Fruntea mi-o deschid și trag oblonul peste cărțile de care-s sastisit, smulg din tîmpla stîngă telefonul și pe buze scapăr
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
nu știe nici cum, nici cînd, nici unde. El știe numai stoluri de cuvinte să-ngrozească Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu, în care ți-ai înfipt misterele ca spinii. Nu-i vina ta că nu te mai vezi. Te-am îmbrăcat numai în ultraviolete, Doar ca să știu că te bronzezi
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
vechi nu-i șiroiește aurită pe tîmple dar numai noi vedem aur în carnea macră a zidurilor din piter și dăm apă la moară sub puntea pe care trec înfrățiții cu dracul tocmai de-aceea te-a adus la piter strigă liova călare pe leu și sparge într-o beție grozavă toate ferestrele casei pușkin - șapte sute treizeci de pași pînă să cadă satîrul spaima din literaturile mari ne zvîcnește aurită sub tîmple - nouă ne dau locuri de veci direct în istorie
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
zbura și el se-ntorcea prin negru întunerici, prin sfinte biserici. Sus, pe rămurele, cântau păsărele: Unde s-a văzut și s-a pomenit Ducă-și mort pe viu?! Sfetil Constantin ajunse la muma, acasă. în pragul porții apucă să strige: , - Maică, maica mea, deschide ușa și na-ți pe Voica, fecioreaua ta, surioara mea, ți-a rupt inima!" Vase de sticlă ciobite, cupe cu picior, căni La Tčne, cești, cratițe, boluri de lut, urne, urne, urne, urne, urne, urne, urne
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
gît , un glonț, o lamă de ras, o punguliță aparent inutilă, de păstrat smirnă zăpăcitoare, levănțică răcoritoare... Podeaua era zguduită din timp în timp, intra în vibrație cu tramvaiele trecînd huruitor pe stradă... Atunci te speriai, te agățai de mine, strigai că-i cutremur, că ne prăbușim... trebuie să ne salvăm, să ne salvăm neaparat, e nevoie... și cădeam îmbrățișați pe covoare... Și-auzeam întrebarea ta șireată, prefăcut naivă: știi cum miaună mașina lui Schumacher? Uite-așa: miiiiiiiiiaaaaaaauuuuuuu!!! Sau gemeai glumeț
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
amețeala. Într-o transă și Tintoreto, la reușita Urcării Calvarului cu tâlharii împinși din spate și Cristos întors în spre noi cu crucea, ori Dinaintea lui Pilat, încât să-și facă un loc în scena Răstignirii, eh... Ecce homo! să strigi, ieșind, în lung de canaluri. *numele ambarcației somptuoase de pe care dogele arunca inelul de aur în valuri, actul simbolic, ritualic, cunoscut, în semn de stăpânire perpetuă
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
mi-e dor de zogu al albaniei și am deodată opt ani ușa bucătăriei scîrțîie vica prăjește cartofi pe plita de fontă botul negru ce-i asta? în cîte-o noapte doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani și eu ca melcul îmi înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o mamă uitată în stație printre mucuri și bilete perforate la prima vedere spuneam așa-i cînd vine pisica
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
înghițea orice înțelegere pentru pana de curent înainte de lăsarea cortinei începeau marile bătălii ei se tund toți acum pînă și țone e bine că nu mai curăț orezul cîteodată noaptea doarme unul în patul meu "lasă-mă'n pace" îmi striga tiberiu cînd avea cinci ani el seamănă cu tata el seamănă cu un cal împușcat și tot nu-mi vine să cred îți puneam suzete pe degete petrecutele ceasuri cu tine numai tu știai la baia publică hemoragii de păr
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
doarme în timpul nopților la picioarele soțului. Se încovrigă, colo șa, cum poate și cum se adună, și ațipește chinuit ca vai de lume. E loc destul întrucât picioarele soțului nu mai sunt, și s-a creat un oareșcare spațiu... "Uah"! strigă cel din Mehedinți alungând graurii din vie. După care trece imediat la faza sforăit. Am spus: fiecare cu ale lui. A doua zi sunt urcat pe masa de operație. Arterita mea își cere dreptul ei de suferință. Sunt transmutat la
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
palizi din uzine Și urcă subteranul tunet al uraganului ce vine. Spre noi Bastilii ea se-aruncă 'nainte-vă pe baricade, Printr-însa trece primul glonte și rînd pe rînd cu bravii cade. Dar renăscînd mereu prin crezul în om, vă strigă dîrz: Tăiați o poartă-n ceru-albastru, intrați trufași în cele sfinte!" (Cîntul vieții) Treaba risca să se încurce la Constituția R. P. R. (examinator: Ion Coteanu), subiectul tras la sorți fiind Statul feudal și dreptul său. Ce legătură ar fi
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
Carmen Firan Prietenilor de acasă Ai nimerit într-o zi în care avioanele zboară jos stăm în grădina din spate bem cafea lungă din căni înalte și ne strigăm unii altora cuceririle oprite la jumătate simulări reușite cu pământul scăpat de sub picioare e bine aici lumina cade în cercuri ovale peste transplanturi de viță de vie, roșii cu gust din copilărie � mândria noastră � și flori artificiale locale îți spun
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
în jocul lor amețitor. Mă rotesc cu ei și intru în copilărie. Stau uneori cu mâinile căuș și urmăresc cerul în fântână. Apa e limpede. Păsările trec gânduri, gânduri. Chipul lui mă urmărește. De acolo de departe întind mâna și strig: De ce mi-e dor? Presupusul cântec Ea cânta preludiul iubirii întinerită de-aducere aminte. El își suflecase mânecile și ștergea de pe mânerul ușii amprentele lăsate pe durere. Deobicei altădată ea dormea neîntoarsă deoarece a doua zi știa că va muri
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
ascuns pagina cu ciupercile colorate, le am și acum într-un album. Ani a bănuit că eu i-am furat ciupercile și a început să mănînce singură din gunoaie. A fost una din tristețile copilăriei mele. Înainte venea să mă strige, "Băiatule!", și mergeam amîndoi să devorăm resturi. Acum stam părăsit și mă trăgeam într-un scrînciob, citeam Călătoriile lui Gulliver, o cărticică de cîteva pagini de carton, cu poze intens colorate, frumoase"
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
ridic îmi sprijin ochi și tâmplă în ghimpe/spine/spic, cu mâinile tăcerii mă ții de subțiori și mâinile sunt aripi cu pași pierduți mă zbori deasupra pătimirii. Tăciuni vrăjiți ne țin înveșnicind durerea polenul plânge-n crin. Plângând te strigă Mame prin cântăreții-fii în țara ca o harfă � și leagăn și mormânt ne leagănă pământul cerești tipografii pământul izgonindu-l din mine prin cuvânt să ar în el cu plugul un basm sădit demult să-vie pom și leșuri grâu încolțit
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
am corectat, înainte de "90, un articol despre dînsa... tot zbieram că, domn"e!, nu i-a ajuns Eminescu?, nu s-a săturat cu geniul?... ce-i mai trebuia ei și armata?... armata e cu noi, nu?... țineți minte cum tot strigau ăia că armata e cu noi?... uite că a fost și cu Veronica!... numai că lu" Negru, securistul care se ocupa cu oamenii de artă, de le spunea bancuri cu securiști, nostim tipul... mi se pare că a murit... nu
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
aproximativ jumătate erau de la țară: feciori de țărani, de învățători, de preoți. Locuiau la internat sau la gazde și purtau haine de postav țesut în casă, mai călduroase și mai trainice decît cele ale orășenilor. Alte deosebiri nu erau. Ne strigam toți între noi pe numele de familie, precum catiheții lui Creangă, altminteri cu atîția Ion, Vasile sau Gheorghe nu ne-am fi putut descurca niciodată. Nu știu cum și de ce, dar prietenii mei mai apropiați s-au nimerit din rîndul sătenilor. în
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
la chimie - silicații și borul. Peste un timp ne-am certat, nu mai țin minte de ce; vina era a lui, regretul cel mare - al meu. După vacanța de Paști, drumul de la gară trecînd prin fața casei mele, Vasiliu Vasile m-a strigat de la poartă. Bucuria împăcării a fost nemaipomenită; alta mai mare nici nu cred să existe." 1) 2. La 11 februarie 1946, elevul dă teză la un obiect neprecizat (punctele de suspensie din jurnalul ebraic marchează un impas al exprimării), tema
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
deci foarte simplu: nu aveai de învățat decît cele două subiecte. în ajunul unei astfel de teze, vine la mine acasă colegul Huci Ion. Era de la Buhalnița, năstrușnic și plin de haz, iar profesorul de română, neuitatul Victor Savin, îl striga la catalog ŤHuci margineať, după o expresie din opera lui Creangă. Ce-i dăduse prin cap mehenghiului de Huci? Să-și facă tezele de acasă: una - despre Carpații Orientali; cealaltă - despre Carpații Meridionali. Profesorul, în timpul lucrării scrise, trecea de la o
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
scara părului fiecare se uită-n oglinda celei de deasupra ei * căpitanul gărzilor notarul șef și colectorul de taxe pe tot imperiul au fost decapitați azi toată lumea s-a veselit la piață femeile împărțeau turte de orez pe degeaba toți strigau e drept împăratul s-a terminat cu oamenii duri lasă-i să se bucure azi alți oameni vor veni mâine-n zori să lucreze weng li călăul satului a otrăvit fântâna s-a aruncat în ea ca măsură de siguranță
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cu carul plin de rodii și vom rînji amîndoi cu gurile însîngerate la statuile despuiate din fața Palatului Culturii, iar Aaron mă va apuca de plete și mă va tîrî printre florile de cenușă arătîndu-mă consumatorilor de semne și de litere, strigînd: stăruiți în dragostea frățească, și nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri, dar nu vă uitați cu bunătate la această femeie, cîtă vreme poartă în pieptu-i preludiul nopții acum, la
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
într-un sertar cu scrisorile de dragoste Ale tatei către mama O cutie mică, transparentă Cu o codiță cu fundă albastră Păstrat cu sfințenie de mama în adăpostul parfumat al scrinului din sufragerie Și deodată alerg la fereastră " Trece trenul" strig din toată inima și arunc socotitoarea și toți copiii mă urmează în curte dincolo de gardul de lemn al grădiniței chiar trece o linie ferată și chiar un tren adevărat ca și aici la Lewisburg, chiar prin grădina Casei Poetului iar
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
din cele două mâini la gură, dacă vei tuși cumva cu tot dinadinsul, dacă vei încerca să spui bancul cu mireasa sau pe cel cu profesorul care în loc de ou ăși fierbe ceasul, persoana va trebui să iasă afară și să strige de acolo de trei ori cucu în limba engleză... Dacă... (faptele celelalte ca și sancțiunile se lasă la libera dispoziție a jucătorilor naționali)... Supposition personnelle du copiste, supoziția personală a copistului: dacă cineva joacă desculț sau, în urma vreunei înțelegeri survenite
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]