334,708 matches
-
oglinzi, castele de nisip. Simbolul poate decripta ceva, poate sugera o pistă de interpretare, dar poate afirma în același timp și imposibilitatea denotației. Din aceste motive, cel mai reușit labirint al lui Borges are la baza lui, ca principiu, tocmai structura psihologică umană a cititorului care nu poate crede cu nici un chip în absența sensului chiar și atunci, mai ales atunci când el nu este promis. Borges nu spune mai mult prin simboluri decât o face lăsându-ne să vedem clar de ce
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
un subiect cu semnificație deosebită, ilustra familie de intelectuali a Ciorăneștilor, propunându-și ca, prin studierea ei, să aducă o contribuție „la înțelegerea rolului elitelor în edificarea vocației europene a poporului român”, cu alte cuvinte, să pledeze pentru meritocrație, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Și într-adevăr „Dinastia Ciorăneștilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârnește interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activității umane. Cei doi autori au
Amintiri fără memorie by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13304_a_14629]
-
Pavel Șușară Mircea Bochiș Ca structură psihologică, Bochiș este un romantic tîrziu care beneficiază deopotrivă de subtilitățile simbolismului și de risipa energetică a expresionismului, dar într-o variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice, explodează în structuri irepresibile și forțează, pînă la anulare, limitele pînzei. Există în această dorință de organizare și de acoperite a suprafețelor mari, a spațiilor din tablou și de dincolo de ramele sale, o puternică tentație a posesiunii, a supunerii simbolice a realului, a
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
la Teatrul Nottara și să vedeți un spectacol pe cinste. Un spectacol pe un text aș spune mai degrabă mediocru, întors acum ca o haină pe partea cealaltă, cu accente modificate, citit într-o cheie ce-i transformă parcă și structura, și consistența ei. Un spectacol într-un spațiu divin, extraordinar de modern, în care dominanta este lemnul și tandrețea culorilor lui, un spațiu preschimbat pentru această premieră, și, din fericire, nu numai. Un spectacol în care o să-i vedeți pe
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
La săraci și la bogați// Toată-această lume goală / E-un surâs de portocală!” Răsucirea spre simbol și semnificație, din ultimele două versuri, trimite spre o filosofie a experimentului individual. Adică, de la o „biografie În sine” (Roland Barthes Îi spunea „structura unei existențe”), la o definire a comunității umane. Tot jocul limbajului se reazemă pe polimorfismul femininului lume. X X X Spre finalul volumului, scriitorul Alex Cetățeanu a adăugat câteva proze poematice de o frumusețe aparte. Sunt schițe de decor, impresii
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
un loc trăitoare de peste un mileniu. Iar al doilea stă în faptul că, într-adevăr, chestiunea trebuie mereu amintită, reluată, activată, în fine, transgresată de pe tărâmul retoricii emoționale, pasionale, pe acela al realizărilor concrete. Și aceasta pentru că puterea, „emanată” din structurile național-comuniste, cu propensiuni șovine, nu e de bună-credință și nu depășește nivelul discursului demagogic, ba mai și provoacă periodic sau încurajează tacit anacronice puseuri naționaliste. În același timp, opoziția democrată, câtă e realmente democrată, evită să abordeze chestiunea într-un
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
ca în paratrăsnet, după fr. paratonnerre -, iar în franceză provine din italiană (din compuse cu verbul parare - „a para”). Para- familiar, fără corespondent în limbile care nu au suferit o influență neogrecească directă, e un prefix expresiv, mai ales în structuri bazate pe repetiție, indicînd atitudinea negativă a vorbitorului față de ceea ce consideră a fi un exces. L-a descris Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944), cu multe exemple de limbă vorbită (colocvială), de tipul: „mișună ministerele de directori și paradirectori
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
exemple erau aduse de același autor în Limba română actuală (ed. a II-a, 1948): „examene și paraexamene, legi și paralegi, ordine și paraordine, rapoarte și pararapoarte, regulamente și pararegulamente, statistici și parastatistici, taxe și parataxe, vizite și paravizite etc.”. Structura expresivă familiară este încă în uz și îi putem găsi ușor atestări jurnalistice recente: “Nu s-au lăsat nici morți. Procese și paraprocese la care alții ar fi renunțat” (EZ 2308, 2000, 1); “Au început procese și paraprocese, care de
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
procese și paraprocese, care de care mai șocante și soluționate mai halucinant” (EZ 27.04.2002); „după discuții și paradiscuții, același ministru socotea la sfârșitul anului 1998 că MApN are nevoie de 60 de aparate” (jurnalul.ro, 19.10.2000). Structura intensivă este echivalentă (fapt subliniat deja de Iordan) cu aceea formată cu un alt sufix popular-familiar, răs-. De fapt, para- e specializat pentru substantive, răs- pentru verbe, inclusiv pentru participii: “Și-a povestit și răspovestit munca de ocnaș” (EZ 3537
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
ro). Citatele par să sugereze că în prezent sie ar fi resimțit ca insuficient pentru a marca, de unul singur, valoarea reflexivă. Nevoia de întărire confirmă și în acest caz tendința spre redundanță și insistență ilustrată de multe forme și structuri gramaticalizate în română. Sieși apare mult mai des în texte, dublînd, cu rol emfatic, un reflexiv neaccentuat - „Își zâmbi sieși, apoi se puse pe plâns cu fața în pernă” (adevarul.kappa.ro); „este unul dintre aceia care își arată sieși
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga citește acum textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am privi-o în momente diferite, în lumini și stări diferite. Unele iau forma pioasă a unor rugăciuni, rostite cu credință, pe voci diferite, așa cum ne rugăm, întotdeauna altfel, cum mutăm accentele, cum
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Geo Vasile După Batalioane invizibile (2001, 284 p.) ni se oferă acum și volumul doi dintr-o trilogie anunțată, Rhizoma, titlul ducându-ne cu gândul la rădăcini ascunse în timp și spațiu, dar și la structuri subversive de tip reticular, tratate de romancierul Marius Tupan prin exorciste ochiuri și noduri într-o spectaculară rețea narativă. Dacă în primul volum, "craterienii" erau ținuți sub control printr-un război psihotronic de "auzenii, mirosenii și vedenii", în Rhizoma marconienii
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
Di Milia, profesor de istoria și metodologia criticii de artă la Academia de Arte Frumoase Brera din Milano și autoarea numărului 133 dedicat lui Umberto Boccioni din aceeași serie Art Dossier, își începe studiul cu două afirmații oarecum neobișnuite pentru structura și stilul academic al seriei: "Constantin Brâncuși face parte dintre acei artiști care au lăsat în urma lor amintiri puternice despre aspectul lor fizic și atelierul în care au lucrat. Aceasta se datoreaza probabil și folosirii constante de către Brâncuși a tehnicii
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
care nu implică strădanie și intenție. E posibil ca la actuala răspîndire a locuțiunilor care cuprind cuvîntul greu să fi contribuit și unele analogii cu engleza (în echivalări: "pur și simplu Ťhard workerť (care muncește din greu)", lumeam.ro), dar structura prepozițională e caracteristică limbii române și autentică. La greu intră într-un tipar de locuțiuni familiar-argotice foarte cunoscute, construite cu prepoziția la și avînd sens modal: la fix, la plesneală, la derută, la oha, la mișto etc. Formula ar putea
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
câteva efecte belea" (cheloo.ro) - și antepus - "belea descriere, meriți un 10 pt ea" (27.01. 2005, clopotel.ro) -, folosit ca nume predicativ - "m-a lăsat s-o conduc odată... e belea mașina, ce mai ..." (forum.apropo.ro), frecvent în structuri eliptice: "belea melodia" (fanclub.ro); "belea Mustangu ăsta" (computergames.ro). Se comportă uneori și adverbial: "toate au mers belea!" (esato.com). Evoluția semantică a lui belea nu este surprinzătoare: în limbajul popular-argotic sînt destul de frecvente trecerile între extreme, permise de
"De belea..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12050_a_13375]
-
critic propria viață, într-un proces de identificare capabil să ofere accesul spre calea de înțelegere din interior. Cu puțină perspicacitate, se pot observa în carte stratificările exegezei în timp, ca depunerile succesive de rocă, depistate la o investigație de structură a solului. Textul critic s-a îmbogățit progresiv, înregistrând și acumulând profitabil sedimentările. Eliberat în mare parte de obligația unui instrumentar, criticul scrie acum fără bibliografia cea mai recentă, cu unicul scop de a-l cunoaște pe Bacovia fără intermediari
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
astea s-au pierdut. Și se vede. După '90, lucrurile și-au căutat aici diferite forme și substanțe, ca peste tot în societate. Au fost anii euforici ai începutului, cu Victor Rebengiuc rector, au fost anii de redefinire ai unei structuri și mentalități, poate din ce în ce mai diferite. Au fost serii și serii cu enorm de mulți absolvenți, realitate de două ori bizară. Pe de o parte, este extrem de dificil să lucrezi eficient la orele migăloase de actorie, de pildă, cu zeci de
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
și mai discutabile. Coordonatorul nu dă prea multe explicații, decât că, față de anterioarele dicționare Echinox, inserate în revistă (1978, 1988, 1994), unele nume au fost eliminate (ca de pildă Horia Bădescu și Nicolae Prelipceanu, pentru că nu au fost regăsite în structurile redacționale), iar altele au fost introduse (Mariana Bojan, Antonela Pogăcean și multe altele din cele mai recente promoții). Apar controverse pe care nu le pot purta aici. Erau de ajuns precizările despre participarea unora sau altora la cenaclu sau în
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
Rateș, Anneli Ute Gabanyi etc. Harababura este totală și, pentru a face puțină ordine în tot acest torent de interpretări, trebuie definit termenul "revoluție". În zona politică, Le Petit Larousse creditează acest termen cu sensul: "schimbare bruscă și violentă în structura politică și socială a unui stat care se produce atunci cînd un grup se revoltă împotriva autorităților în funcție și preia puterea"; tot aici apare însă și "revoluție de palat" care înseamnă: "acțiune ce aduce la putere noi responsabili ca
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
aduce la putere noi responsabili ca urmare a intrigilor din sfera guvernamentală". Este limpede că în decembrie 1989 s-a produs o acțiune bruscă și violentă de dislocare a fostei puteri, dar nu este la fel de limpede dacă aceasta urmărea înlocuirea structurii politice și sociale existente sau doar reformarea sistemului. Din momentul instaurării noii puteri s-a mers preponderent spre a doua variantă. Ne amintim încă de primele apariții televizate ale noilor conducători, cînd Ion Iliescu deplîngea întinarea valorilor comunismului de către Nicolae
Revoluție și/sau conspirație? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12062_a_13387]
-
ni l'offre ni la demande ne sont plus possibles". Se degajă de aci o decepție față de natura umană cu atît mai acuzată cu cît pleacă mai din afund, adică dintr-un mediu de complexe ale vîrstei fragede, configurînd o structură stabilă a frustrării: "Complexul de inferioritate a celui care în copilărie nu a patinat, în adolescență nu a schiat, în tinerețe nu a jucat tenis, de înotat nu știe să înoate, jocul de bridge nu îl cunoaște, permis de conducere
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
și să-și afirme explicit prezența . Accesul în expoziție, indiferent cu ce se începe, se suprapune cu privirea de ansamblu și cu vizitarea fragmentată a Cetății, cu descoperirea și cu asumarea acesteia de către vizitator. De la percepția detaliului, cum ar fi structura și textura zidurilor, la concentrarea asupra unui element definit (fîntîna, de pildă) și pînă la îmbrățișarea globală, totul funcționează pentru că totul este semnalat. Spre a o indentifica și, mai apoi, introduce în procesul de comunicare, artiștii au folosit Cetatea în
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
Pavel Șușară 1. Pentru că, în mod real, nu poate exista un muzeu de artă contemporană. Muzeul este o instituție de conservare, ea însăși olecuță conservatoare, cu structuri stabile și cu un patrimoniu istoricizat, în vreme ce arta contemporană este un fenomen diversificat, în plină dinamică, altfel spus, instabil, în proiectul căruia intră mai degrabă revolta față de mesajul care și-a identificat limbajul decît nostalgia galantarului și aspirația către tihna
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
o rudă apropiată emigrase în Occident, ceea ce-l făcea incompatibil cu statutul de ofițer al statului comunist român. Oricum ar fi fost ele, e inadmisibil ca o persoană devenită vulnerabilă din cauza Securității să fie numită în poziția de șef al structurii succesive a acesteia. Nu e vorba doar de inevitabilele sechele psihologice ale oricui a avut de-a face cu Securitatea (și se înțelege că dl. Timofte a avut), ci și din cauza unei posibile agende ascunse în raport cu sinistra instituție. Presupunând, prin
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]