744 matches
-
a manifold of ideal meanings (Bedeutungen) which, taken together, constitute a whole, sui generis". Roman Ingarden, The literary work of art, op. cit., p. 11. 14 Opera literară a fost supusă, în decursul secolului trecut, mai multor teorii (noul criticism, deconstructivismul, structuralismul) ducând la înțelesuri diferite. Pierre Audiat și Jacques Derrida identifică literatura cu actul scriitoricesc în timp ce conținutul său fie oferă o descripție a vieții autorului, fie oferă o realitate ce depășește realitatea umană. Maurice Blanchot identifică opera literară ca având o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
1987). „Coerența specifică” textului dramatic ca „literatură aparte”, cu două componente, una aflată în sfera limbajului, iar cealaltă întrupată din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări prin intermediul cărora
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
Garaudy, care din 1960, conducea Centrul de Studii și de Cercetări Marxiste, apare ca noul far al intelectualității comuniste, purtător al unui umanism contestat de antiumanismul teoretic al lui Louis Althusser. Acesta încearcă, a rândul său, să combine marxism* și structuralism într-un bricolaj paradoxal, care seduce un mare număr de tineri intelectuali ai momentului (între alții, pe Bernard-Henri Lîvy). Dacă Gauraudy este exclus în 1970, Althuser va rămâne ca un fel de semi-disident* tolerat. în Portugalia, romancierul Josî Saramago, viitor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rândul lor, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor (așa-numitul „neomachiavelism”) preferă să pună accentul pe problematica circulației elitelor, pe dihotomia guvernanți/guvernați și pe legea necruțătoare a aristocrației (sau a oligarhiei). De oriunde s-ar inspira (din funcționalism, structuralism sau interacționism), teoriile moderne ale stratificării atrag atenția asupra unui ansamblu de caracteristici legate de poziția profesională: sector de activitate, nivel de venituri, tip de calificare etc. Trei elemente, propuse de Maurice Halbwachs și discutate apoi de Raymond Aron În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
domeniului explicării textelor, inițial sub forma unei reflecții istorice asupra manualelor școlare. Conjunctura intelectuală favorizată de curentul structuralist din jurul anului 1960 a permis desprinderea studiului asupra discursului de domeniul filologic, astfel încît marxismul combinat cu tradiția epistemologică franceză și cu structuralismul au reușit, în final, să definească domeniul analizei discursului. Momentul-cheie al evoluției acestei discipline a fost constituirea Școlii franceze de analiză a discursului (Jean Dubois, Maurice Tournier, Michel Foucault), imediat după 1968. La intersecția a trei direcții de analiză: (a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
etimologic al cuvîntului cîmp clarifică parțial realitățile pentru care este folosit, încît semnificația "spațiu sau domeniu delimitat în interiorul căreia se constată un fenomen" îl face apt pentru a-l folosi în legătură cu limba sau cu discursul. Astfel se explică proliferarea în cadrul structuralismului a construcțiilor care denumesc diferite tipuri de structurări autonome cu raporturi inerente unor spații închise. În morfologie, sînt menționate cîmpurile derivaționale pentru a grupa elementele care pornesc de la aceeași bază (colț-colțos, colțuros, încolți, colțar, colțișor), iar fonetica operează cu cîmpurile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în 1992), (trad. rom. Textele. Tipuri si prototipuri, Institutul European, Iași, 2009), Genres de récit. Narrativité et généricité des textes, Academia, Louvain-la-Neuve, 2011. Marc ANGENOT (n. 1941), profesor universitar (belgian) în Quebec; se afirmă în știința comunicării, pornind de la critica structuralismului saussurean și atingînd problemele analizei discursului social prin raportare la ideologiile care generează noi construcții discursive. Una dintre temele preferate este aceea a topografiilor discursive, la care se adaugă analiza discursului utopiilor. Lucrări de referință: Topographie du socialisme français. 1889-1890
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
à la République, P.U.F., Paris, 1985; Histoire de la littérature française, P.U.F., Paris, 1991; Le colinguisme, P.U.F., Paris, 1993. Charles BALLY (1865-1947), savant elvețian, nume de referință în evoluția ideilor lingvistice, fiind unul dintre promotorii structuralismului, care au contribuit la cunoașterea teoriei semnului, fundamentate de Ferdinand de Saussure. Editarea, împreună cu A. Sechehaye, a cursului lui F. de Saussure în 1916, a însemnat schimbarea de paradigmă în cercetarea lingvistică: se deschidea drumul modernității în gîndirea lingvistică. Dar
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
University Press (sub tipar); (în colab. cu Healing, S.), Reconciling the effects of mutual visibility on gesturing. Gesture, în "Journal of Systemic Therapies", Special Section (sub tipar). Emile BENVENISTE (1902-1976), lingvist francez, elev al lui Antoine Meillet și adept al structuralismului, nume de referință în seria cercetătorilor științelor limbii datorită mai ales lucrării sale intitulate Problèmes de linguistique genérale, apărută la editura Gallimard din Paris, în două volume, în 1966 și în 1974 (trad. rom. Probleme de lingvistică generală, I-II
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
GENETTE (n. 1930), specialist francez în teoria literaturii, reprezentant al "noii critici" (alături de R. Barthes), cel mai important naratolog al secolului al XX-lea. Prin intermediul naratologiei, care a revoluționat teoria literară, Genette a valorificat eficient instrumentele de cercetare oferite de structuralism, investigînd genurile literare, tipurile de discurs, dar și transtextualitatea și alte fenomene descoperite în mecanismele de funcționare a limbajului. Studiile sale au impus concepte novatoare, de care beneficiază și analiza discursului ("diegeză", "transtextualitate", "palimpsest", "paratext" și altele). Lucrări de referință
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care s-au alăturat de-a lungul celor patru decenii de funcționare și alți colaboratori. Lucrările elaborate de membrii acestui grup, încă activ, reprezintă valoroase studii interdisciplinare (de semiotică, de retorică, de poetică și de artă vizuală) ce rafinează sugestiile structuralismului lingvistic. Titluri importante: Rhétorique générale, Librairie Larousse, Paris, 1970 (trad. rom. Retorică generală, Editura Univers, București, 1974); Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Éditions Complexe, Bruxelles, 1977; Collages, număr special al "Revue d'Esthétique", 3-4, U.G.E., col. 10
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Factors, vol. 3, Wiley Blackwell, Oxford, 2010. Jacques LACAN (1901-1981), psihiatru francez, specialist în psihanaliză, unde interpretează coerent și original teooria freudiană, propunînd noi direcții de cercetare, reconoscute mai tîrziu prin ideile novatoare, proprii unui curent specific, lacanismul. Influențat de structuralism, este preocupat și de relația dintre limbaj și inconștient, relație relevantă și pentru analiza discursului. Lucrări de referință: De la psychose paranoïaque dans ses rapports avec la personnalité, Le Seuil, Paris, 1975; Écrits, Le Seuil, Paris, 1966; seria Le Séminaire, Le
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la realitatea adevărului, în Leibniz, G. W., Opere filozofice, I, Editura Științifică, București, 1972, pp. 9-24). Idei despre limbă sau cu aplicabilitate la studiul limbii există și în alte lucrări. Claude LEVI-STRAUSS (1908-2009), antropolog francez, nume de referință în structuralismul european, a cărui operă a înrîurit studiile culturale și teoria comunicării din a doua jumătate a secolului al XX-lea. Principalele studii: La Vie familiale et sociale des Indiens Nambikwara, Société des américanistes, Paris, 1948; Les Structures élémentaires de la parenté
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Discourse Analysis Vol. 6: Collected Works of J R Martin, Shanghai Jiao Tong University Press, Shanghai, 2012; Systemic Functional Grammar: A Next Step into the Theory - Axial Relations, Higher Education Press, Beijing, 2013. André MARTINET (1908-1999), lingvist francez, exponent al structuralismului, fondator al direcției funcționaliste în sintaxă. Teoria limbii îi datorează lui Martinet concepte ca "dublă articulare", "morfem", "lexem". Lucrări de referință: La gémination consonantique d'origine expressive dans les langues germaniques, Munksgaard, Copenhague, 1937; La phonologie du mot en danois
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dezvoltarea umanismului european a fost Utopia, apărută în 1515, al cărei titlu (un nume propriu inventat de Morus) va face carieră și ca nume comun (utopii, "categorii de discursuri despre lumi (im)posibile"). Charles MULLER (1909-2015), romanist francez, exponent al structuralismului, inițiatorul metodei statisticii lexicale (lingvisticii cantitative), cu aplicații la discursul teatral, cu precădere. Lucrări de referință: Essai de statistique lexicale. L'illusion comique de P. Corneille, Klincksieck, Paris, 1964; Initiation à la statistique linguistique, Larousse, Paris, 1968; Étude de statistique
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
științele cognitive. Este director emerit al Institutului Jean-Nicod (CNRS) și profesor la Central European University din Budapesta. Contribuția sa cea mai importantă constă în formularea teoriei pertinenței, teorie elaborată în colaborare cu lingvista britanică Deirdre Wilson. Lucrări de referință : Le structuralisme en anthropologie, Seuil, Paris, 1968; Le Symbolisme en général, Hermann, Paris, 1974; (în colab. cu Wilson, Deirdre) La Pertinence. Communication et Cognition, Minuit, Paris, 1989; (în colab. cu Wilson, Deirdre) Meaning and Relevance, Cambridge University Press, Cambridge, 2012. Alfred TARSKI
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Théorie de la littérature, textes des formalistes russes, Seuil, Paris, 1965; Littérature et signification, Larousse, Paris, 1967; Grammaire du "Décaméron", Mouton, Paris, 1969; Introduction à la littérature fantastique, Seuil, Paris, 1970; Poétique de la prose, Seuil, Paris, 1971; Qu'est-ce que le structuralisme? Poétique, Seuil, Paris, 1977; Théories du symbole, Seuil, Paris, 1977; Symbolisme et interprétation, Seuil, Paris, 1972; Les genres du discours, Seuil, Paris, 1978; (în colab. cu Ducrot, Oswald) Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Seuil, Paris, 1979 ; La vie commune
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să apelezi întotdeauna la o interpretare pentru a ajunge la un fapt. Pe scurt, nu exist fapte, ci numai interpretări. Această abandonare a perspectivei ontologice în favoarea celei axiologice va marca întreaga evoluție a gândirii moderne și, mai ales, postmoderne, de la structuralism la semiotică și deconstructivism. Filozoful german revine la ideea clasică a eternei reîntoarceri în Așa grăit-a Zarathustra, unde descrie fiecare moment ca pe o ușă care se deschide în ambele sensuri. În orice moment există o repetiție de momente
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
spună ceva. Vorbim pentru a spune ceva sau pentru a fi înțeleși. Deși nu se ocupă de starea subiecților situați la cele două extremități ale lanțului, semiologia structurală presupune că ambii subiecți vorbesc (aceeași limbă) și doresc să comunice ceva. Structuralismul nu îndepărtează subiectul pe cît de mult ar vrea s-o spună. El lasă în filigran subiectul, cu atributele sale clasice. Subiectul, atom avînd o conștiință, domină analiza limbajului, chiar dacă rămîne în umbră și aparent în afara cercetării. În același mod
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fragmentării, fie îl sperie prin excesele de interpretare la care au ajuns, sub pana diverșilor eminescologi, Theodor Codreanu preferă moda retro, întorcându-se cu bunăvoință la antiimpresionismul lui D. Caracostea (considerat, din exces de zel, un protocronist, în materie de structuralism), nu fără să-și propună evitarea păcatului acestuia de a fi părăsit cu ușurință tentat de himerele muzicalității principiul structurii totalizante. După cum iarăși admirație îi produce autorului nostru recenta exegeză a lui G. Munteanu, cu suportul ei integralist, prin asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ales pentru progresele pe care le face lectura sincronică, simultană, totalizantă, în conștiința critică românească actuală. Reacțiune antiistoristă, antipozitivistă, necesară, acest tip de lectură, să-i spunem "modelatoare" sau "arhetipală", reprezintă una din influențele și adaptările cele mai benefice ale structuralismului modern: opera privită ca structură unitară de interdependențe funcționale (Theodor Codreanu le spune "dialectice"). A restituit operei unitatea sa coerentă, particulară, surprinsă de la orizontul actual, acesta este postulatul metodologic de bază. În cazul lui Eminescu întreprinderea este deosebit de dificilă, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iulie 1993 Eugen TODORAN Trebuie reținută de la început originalitatea studiului lui Th. Codreanu și cuprinderea întregului orizont al poeziei lui Eminescu din perspectiva modernității, după un modernism opus prin definiție tradiționalului romantism. În acord cu metodele moderne ale studiului literar: structuralism, semiotică, psihocritică etc., analiza critică se bazează pe o informație impunătoare prin diversitatea direcțiilor gândirii contemporane, identificate în viziunea poetică a lui Eminescu, metodologic deschisă în analogie cu opera lui Dante, prin nouă cercuri dialectice. "Trăind la răscruce de ere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prozator, pe când M. Ralea e un filosof al culturii, iar Tudor Vianu unul din creatorii stilisticii românești și un remarcabil comparatist, iar la vremea aceea un asemenea punct de plecare pentru judecarea unei opere literare era totuși o noutate. Nici structuralismul promovat de Rene Wellek și Austin Waren nu pătrunsese pe piață, chiar dacă în Franța lui Rolland Barthes se trecea deja la textualism. O clasificare absolut subiectivă a criticilor e dată la paginile 125-126, pe clase. Din prima clasă fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai precare. Volumul de față se străduiește, de asemenea, să cultive o sensibilitate pentru dialogul cu cei diferiți din punct de vedere cultural, care uneori sînt chiar lîngă noi, încurajînd gîndirea critică, refuzul prejudecăților metodologice, revizitarea marilor paradigme ale cunoașterii (structuralismul, fenomenologia, interacționismul simbolic, alegerea rațională) într-o grilă de lectură care respinge absolutismele de orice fel și care pledează pentru comunicarea între diferitele gramatici ale socialului. Cartea este adresată mai multor categorii de cititori potențiali. în primul rînd, îi are
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
sale din perspectiva unor criterii și valori intrinseci, nu al unui (inexistent) referent universal, aceste noi studii sociale au preluat și metoda ei de analiză: aceea a decupajului static, care a Înlocuit tradiționala restituire a secvențialității dinamice. Astfel a apărut structuralismul. Această nouă epistemă a avut, pentru științele sociale, un rol profund regenerativ, inclusiv - sau, poate, În primul rând - pentru istorie. Efectele ei nu au fost, Însă, numai pozitive. Interesul pentru orice formă de alteritate, prestigiul particularismului și al pluralismului au
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]