594 matches
-
Poruncește, măria ta! a răspuns pe dată vornicul. Peste trei zile să-mi lămurești ce-i cu locul acela pustiu de lângă Balosin despre care vorbește popa Ioil. Voi face întocmai precum a poruncit măria ta. În clipa următoare, vodă își strunește calul și pleacă înaintea suitei, în trap săltat. Boierii pornesc în urmă fără să facă prea mult zgomot. Când l-au ajuns, domnul privește la fiecare cum își ocupă locul, după rang, și zâmbește. Pe neașteptate, tună: Cine v-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
munte și fântână, și floare, și cal... La 15 ani în suflet crește o câmpie, pe câmpie îngerii culeg păpădii coapte pentru a împleti lună nouă și stele perechi... La 15 ani adormi sub un măr și te trezești Greuceanu strunind căpăstrul unui armăsar nărăvaș, ce înfulecă jeratic din podul palmei. La 15 ani, pe vreme de secetă, te trimite mama tocmai în capătul satului să aduci o găleată cu apă, iar tu, puiul mamei, o iei la deal pe firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Pufoaica mirosea a secetă. Tratamentul începea la 6. Diazepamul colora visele. O clipire de geană schimba scenariul. Porția de reverie două capsule 0,500 slobozea curelele. Cămășile de forță încorsetau pieptul haiducilor. Ultimele două șireturi pe degetele lui Dumnezeu. Păpușarul strunea funiile, deasupra cortinei, sperietoarele din cârpe mimau fericirea; păpușarul slobozea strânsoarea, închipuirile destrămau cordele de sânge multicolor. La Socola erau opt internați la "risc maxim". Ziua, imobilizați de pat cu o chingă precum gura de ham strânsă în jurul inimii; altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
leneșul, m-am dat bătut odată cu prima brumă. Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
bine, că mă aflu în bună pace și însurat cu Ilinca ce-i zicea a lui Dudău, decât care altă minune mai mare nici că se poate pomeni! Și nevasta asta a mea e din cele adevărate și vrednică să strunească ea singură o ceată de cuvioși mai mare decât a Sfântului Pafnutie. Și să știi că Ilinca are un meșteșug de face niște sarmale cam cât cele mai mici smochine de la trapeza din mijlocul Raiului, care-mi pare cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să ia seama la puterea minții, care totdeauna trebuia să fie mai presus decît aceea a trupului. Poate Antonia, Rusoaica, așa cum i se mai spunea, adusese vorba despre obîrșia nobilă a neamului, fie și Îndepărtată, numai pentru a-și mai struni, cît de cît, nepotul; Thomas fusese impresionat mai mult de faptul că strămoșul amintit fusese un Învățat. Un altul, neamț, fusese general, dar nu participase la nici un război, lucrase În administrație; un amestec de neamuri ducea cu el Thomas; cel
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vorbe Are pe Mefistofel. Și așa va și rămâne, De-un miracol nu va fi Chiar de-o cere să se-amâne, Ceasul dat spre-a se jertfi. De sămânța este bună, Nu se prinde-n galben lut; În zadar strunești o strună Când destinu-i surdo-mut. 14 martie 2004 REFLECȚII (CLIII) Am pornit adeseori Ca să caut mari comori, Nu în glie, ci în eu, Unde-i negură mereu. 26 martie 2004 Las manuscris În stil scorțos, Care e scris De-un
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și darac. Înainte de plenarele județene, când se aștepta să se lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care o făcuse. Își găsiseră nașul! Nu mai auzeam șoapte, nici ecouri. Acum, mintea lor era la dispoziția voinței mele și citeam din ele. Mă delectam. Mă căutaseră. Porniseră dintr-o altă conștiință, una mai slabă, dar care i-a strunit într-un sfârșit cu ajutorul cuiva. Se mutau din persoană în persoană pe linia unei singure familii... a mea. Mereu căutau același lucru... ce le-a fost răpit de moarte un trup. Trăiau... ca entități. Erau o combinație între memorie, amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viață. Erau doar jumătate dintr-un întreg. S-au întrunit toți membrii familiei, din toată lumea, căci erau destul de mulți. În acea mare adunare, s-a stabilit că numai unul singur va duce această povară, căci devenise o povară să-i strunești pe strămoșii tăi. Astfel a fost selectată linia ta de familie, Corvium. Împăratul a fost cel de-al doilea care a suportat prezența tuturor. Așa s-a ajuns la tine. La început, i-a fost greu să-i controleze, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
minunat locotenentul. ― Săracul Traistă, a fost martor la un zbucium de neimaginat al cailor. Parcă îl aud: „Atunci a izbucnit o pălălaie ca din gurile iadului. Caii au sărit în două picioare, nechezând ca în fața unui balaur. Până să-i strunesc eu, au pornit într-un galop nebun, unul într-o parte și altul în cealaltă a copacului trăsnit, care ardea ca un stog de paie. M-au târât și pe mine spre foc. Când am simțit arsura pe obraz, am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și rotunzi ca puiul de cerb care își privește vânătorul înainte să tragă. Ce faci aici? m-a întrebat cu un glas blajin mângâindu-mi sufletul. Era vocea unui om dârz muiată de vremurile prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin încovoiat ca la șoim, fața nerasă și brăzdată de riduri
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de tai chi, lansezi mândrețea ta de plută pe apele roz ale lacului și vâslești cu mânuțele și piciorușele tale, testezi din nou forța și abilitatea zeilor corpului tău, benzaiten se întrece cu bishamonten, iar ebisu cu daikokuten, tu îi strunești, să nu ajungi în derivă sau să nu te învârți pe loc, îi înveți să lucreze în echipă, soarele mare te arde, te mai scalzi din când în când și mai bei din apa dulce și rece, mai mănânci câte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic mai mult decât o ieșire în natură, iar șoimilor nu li se dădu drumul. După o scurtă odihnă, Nobunaga ordonă ca grupul să se înapoieze la Azuchi. În timp ce intrau în cetate, Nobunaga își struni calul și se întoarse spre o clădire cu aspect străin, din mijlocul unui pâlc de copaci. De la o fereastră se auzea sunet de vioară. Seniorul descălecă pe neașteptate și intră, urmat de câțiva dintre însoțitori. Doi sau trei iezuiți îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe un drum fără întoarcere. Acea intuiție generală umplea tot locul ca o negură sumbră, astfel încât cele nouă drapele cu blazonul de campanule albastre, fluturând deasupra fiecărei divizii, păreau să se agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide îi struni calul, se întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și întrebă: — Câți oameni avem în total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici de la Komaki la Gakuden. De la Gakuden la Haguro mai era o leghe și, în sfârșit, între Haguro și Inuyama, aceeași distanță. Când ajunseră în Komaki. aflară întreaga poveste. Undeva, în primele ore ale dimineții, Castelul Inuyama căzuse. Ieyasu își struni calul și privi fix spre fumul care se înălța din mai multe locuri, între Haguro și vecinătatea Castelului Inuyama. Am ajuns prea târziu, murmură el, cu amărăciune. N-ar fi trebuit să fac asemenea greșeli. Ieyasu aproape putea să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre piscul Muntelui Bodai. Și se mai gândea la sora lui Hanbei, Oyu... În aceeași clipă, văzu în umbra brazilor de pe marginea drumului, gluga albă a unei călugărițe buddhiste. Ochii călugăriței îi întâlniră, un moment, pe ai lui Hideyoshi. Își struni calul și păru gata să dea un ordin, dar femeia de sub brazi dispăruse deja. În noaptea aceea, Hideyoshi primi în tabără un platou cu turte de orez. Omul care i-l dădu spuse că fusese aduse de o călugăriță care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fost motivul fumului care se înălța. Caii pășteau iarba, în timp ce, peste câmpie, răsunau râsete. La aflarea aceleiași informații, Unitatea a Treia se opri, în mod firesc, odihnindu-și oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
seva vieții adevărate a orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cum apa, acum calmă și liniștită, pleoscăind vesel, înghite absolut totul. Toți ajung la curtea lui Aquarelin odată și odată, asta e, nu ai ce să faci, sunt din ce în ce mai conștient de gândul ăsta. Acum întorc covorul cu botul în sus, strunindu-l cu maneta de direcție, ca pe un cal nărăvaș. Pregătesc mai bine căderea care va urma. Pentru o clipă doar, încremenim în aer, covorul nechează și se cabrează sau poate doar mi se pare, ca apoi să urmeze incredibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe această potecă siderală ce făcea, vizibil, legătura dintre viață și moarte, ori dintre cer și pământ, coborau ei, zeii. Coborau veseli și cu chef de cântat, după cum se putea vedea chiar pe figura lui Sultan, cel care conducea și strunea cu indicații scurte un grup numeros de închipuite fețe cerești. Erau Hipnos, cel cu somnul și fantasmele întunecate, Eugen, zeul cuzineților, Nemesis, răzbunătoarea, Enlil, Ra, Eter, lumina veșnică, Reea, pământul, fiica Gheei, Hera, apoi Baluba, stăpânul urșilor și fiu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ani mai târziu, un alb viguros își învârte mâinile pe Broadway, în văzul tuturor. Am ginit un bar cu stipteuze Forty-Fourth. Ai intrat vreodată într-una din cârciumile astea? Întotdeauna am crezut că e vorba de o adunătură de handrălăi struniți de niște cameriste sumar îmbrăcate. Dar nu e așa. Sunt câteva gagicuțe în pantalonași, care dansează pe o scenă din spatele barului: tu stai și bei, în timp ce ele își expun țanțoșe marfa. Eu i-am dat-o înainte cu whiskyul, 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
țin neapărat să-l aducem pe calea cea dreaptă, și am venit să vă cerem sfatul, numai dumneavoastră ne puteți ajuta, cu experiența dumneavoastră... Îi arăți că ești vigilent și că ții În mână conștiința oamenilor, că știi să Îi strunești... Și tot așa. — Bă, da’ nu e prost deloc țucurelu’! a strigat Înveselit Parolică. Nevastă, adu o sticlă de Niculițel, pupa-ți-aș țâțele care i-au dat lapte! Nu-i prost deloc! Bravo, mă, Lu ciene! Așa facem! După
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
neașteptată ciocnirea dintre ei, aș fi înțeles dar nu putea să fie atât de puternică încât să-l lovească de atâtea ori. Îmi vine ușor să-i fac un rău, nu-mi stă în caracter să umblu cu reclamații, dar struniți-vă profesorii. Este vorba de prestigiul liceului. Nu cred că v-ar conveni să înceapă zvonurile că profesorii de la Mircea îi bat pe elevi! I-a plăcut discursul tatălui și nu l-a uitat multă vreme, - Nu știu ce s-a întâmplat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]