594 matches
-
groaznic moment? Probabil), când am fost sărutat și mângâiat de roșcata care avea ochii lui Fielding. „Știi cine sunt?“ a șoptit el. „Eu sunt. Eu. Sunt producătorul tău.“ Și eu care stăteam pur și simplu și dădeam din cap, zâmbitor, stupefiat, cretinizat, zugzwangat... Și mi-am adus aminte de Martin, aici în apartamentul meu, spunând din nou și din nou într-o tăcere sugrumată și jalnică: „Îmi pare așa de rău.“ Asta tot repeta: „Îmi pare așa de rău. Îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mondenități, să uite că soseam la ea spre seară. — Nu sunt chiar așa de ramolită, mi-a replicat vioaie, numai să știi că nu vom putea vorbi. Sunt foarte răgușită și doctorița mi-a interzis să scot vreun cuvânt. Stupefiată, abia am izbutit să articulez: — Bine, dar atunci cum ne vom înțelege? Prin scris? Îmi și imaginam insolitul situației: fiecare cu o bucățică de hârtie pe genunchi, schimbând în răstimpuri bilețelele. — Vom vedea! m-a lăsat ea în cumpănă. În
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
eroic și decent de românii care se retrag în Noiembrie pe Tisa și mai apoi pe frontiera României Mari la care Ion Antonescu a ținut până la moarte ca la inima sa, crezând nelimitat în “Justitia regnorum fundamentum”. Gheorghiță Savel rămâne stupefiat cum un om inteligent și cult ca Vladimir Krasnaserschi, fost discipol al universitarului sociolog și poet Al. Claudian, amândoi cu niște ani făcuți la Canalul morții, ca socialiști democrați, a putut să scrie în Elveția într-o carte despre comunismul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
meu și plânge: — Violeta... În noaptea aceea a fost călcată de o mașină. Tăcerea devenise violentă, insuportabilă, Împotriva căreia și-au aprins țigările, Încercând să se ascundă În norul de fum care Își lăsa perdeaua peste chipurile lor contor sionate, stupefiate. „Vasile, ai Încurcat-o“, părea că ar zice privirile lor. Tovarășul Rogoz rămăsese cu gura căscată, cu ochii holbați și cu mâna dreaptă pe piept, cred că avusese intenția să se scarpine, dar acum ai fi zis că arată presimțirea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-mi dovezi. Dovezile împotriva celor trei veniră imediat, aduse de îndatoritorul Callistus. Ordinele de arestare fură date imediat. — Dar pe Silanus condamnați-l la domiciliu forțat în propria-i casă, pentru că e bătrân. Senatorii, supuși, deschiseră procesul, într-o Romă stupefiată și sfâșiată de emoții puternice. Toți însă - peste secole avea să se spună: de dreapta și de stânga - au pronosticat că pentru cei trei nu existau speranțe, căci se făceau vinovați de cea mai gravă crimă pedepsită de legile romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
metoda se practica,în mare anvergură, au sosit, cu un cortegiu de autoturisme de ultim răcnet, primul ministru și membrii comisiei sale guvernamentale. Coborând, și trecând în partea din spate a clădirii, lungi, care cuprindea o întreagă ogradă, rămaseră, cu toții, stupefiați, de imaginea care li se arăta. Pe ferestruica din dreptul fiecărei celule, câte un ditamai fund, gol, era târșit, la soarele, care,încet încet, apărea, de dincolo de marginea pământului, și, din toate cele vreo cincizeci de funduri, curgea, ce,îndeobște
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
lung. Era cea mai importantă știre din ziua aceea. Primul care află din ziar a fost un unchi, Decebal, fratele tatălui său. Pe la prânz a venit la ei acasă și îi dă fără un cuvânt să citească articolul. A rămas stupefiat și mai mult mirat, de ce gogomănii au putut scrie ziariștii. Îi povestește cum s-a întâmplat în realitate, niciodată nu l-a auzit să înjure dar atunci unchi- său a scăpat o înjurătura urâta despre ziariști. Tatăl său era în
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mașina se Îndepărta Într-un nor de praf. * * * - De data asta, ai mers prea departe, jigodie! Ziarul, aruncat pe terenul de golf, chiar alături de suportul pentru mingi, Îl opri pe bărbatul lansat În plină mișcare de balans. Pierre-Marie de Kersaint, stupefiat, lăsă să-i cadă de-a lungul corpului brațul Înarmat cu o crosă din fier de calibru 7 și, cu mîna Înmănușată În piele, culese de pe jos exemplarul din Télégramme de Brest pe care ea i-l aruncase la picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întrerupse, dîndu-și seama că erau uzi și că veșmintele lor erau pe alocuri sfîșiate. - De unde ați ieșit? - Din grotă, zise Lucas strecurîndu-i un zîmbet Mariei, pe drumul Jefuitorilor de corăbii. Se Întoarse spre Stéphane care se uita la ei stupefiat. - Ei, care e vestea, Morineau? Bună sau rea? - Bună. Jandarmul Îi Întinse un mic dosar. - Legistul e categoric, Loïc Kermeur n-a fost asasinat: s-a sinucis. Abia cînd o văzu pe tînăra polițistă devenind lividă pricepu ce gafă făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas privi ecranul mobilului, care afișa doar un nume: Gwen. - Doamnă Le Bihan? exclamă el, stupefiat. Gwen? Dumneata ești?Alo? Telefonul rămase mut. - Gwen! Răspunde-mi! - Ajutor... Marie... Ajutor... - Unde ești? Răspunde-mi, Dumnezeule! - Plaja... din Argoz... Glasul nu mai era decît un suflu abia auzit. - Repede... repede... - Rezistă, Gwen, sosesc! Continuă să vorbești! Continuă! - Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
definitiv. Lucas și Marie simțiseră la unison aceeași mîncărime, dovadă a excitației care pusese stăpînire pe ei, semn că se aflau pe o pistă interesantă. Comandantul continuă foarte repede. - Care erau legăturile familiei dumneavoastră cu Patrick Ryan? Bătrînul păru sincer stupefiat. Îl puse să repete Întrebarea căreia nu-i vedea nici un rost, Ryan venise să ia cina de două ori la castel, invitat de Armelle, curioasă să-l cunoască pe scriitor... - Totuși, el a săpat În zidul celulei de Închisoare blazonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi capul? exclamă Armelle, depășită de evenimente. Marie Îi lansă lui Lucas o privire pe cît de stupefiată, pe atît de ipocrită. - În fine, domnule comandant, doar nu Îți Închipui că Pierre-Marie... Dădu din cap. - Nu, e cu neputință, În noaptea crimelor era alături de soția sa. Armelle n-ar risca zece ani de Închisoare pentru mărturie falsă. Strecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
picioarele din față în timp ce bătea tactul din coada sa rigidă ca într-o baterie. Spune-mi numele! Spune-mi numele! Și animalul se învârtea ca o sfârlează, bătând cu coada pământul într-un ritm nebun și urla din răsputeri. Privea stupefiată la animalul ce se zbătea în iarbă și într-un efort sublim de concentrare o lumină albă se așeza încet pe fața ei, în timp ce gându-i zbura la Damiel, la datul în cărți, la visele ei. Și dacă am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lipit de geamul ușii. Ca și cum casa ei s-ar fi terminat aici, în spatele acestei uși. Atunci a înaintat rapid către fereastră, căci mersul ei era foarte ușor, ca și cum ar fi călcat pe nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tînărul lup, înțeleptul încremeni. Lupino? Ai spus Lupino? Copil orfan, găsit rătăcind? Dar tu ești fiul meu, Lupino! Cerule, m-ai auzit, mi-ai răspuns! Fiul meu, pierdut... și regăsit, în sfîrșit! ...Tată?! Tînărul lup se retrase doi pași, măsurîndu-și stupefiat interlocutorul. Și, pînă spre asfințit, trupurile celor doi lupi, răscolite de gemetele furtunii, au continuat să înfrunte, neclintite, ploaia nepăsătoare... CAPITOLUL 14 Pa[i mici C um au reacționat, tată și fiu despărțiți de atîta vreme, plecați unul în căutarea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Acum pricepea, era totul limpede. — Îl cunoști? Întrebă Veniero pe un ton ironic. Credeam că doar Angiolieri este expert În aceste locuri. Dintr-o dată poetul se reînsuflețise, ca și când ar fi conceput o nouă idee. O rupse la fugă, lăsându-și stupefiat Însoțitorul, care după o clipă se zori să Îl ajungă din urmă. Îl apucă ușor de cot, abătându-i mersul către o străduță laterală. — De ce Încolo? Întrebă Dante, care continua să se simtă dezorientat. Pentru Paradis trebuie să mergem În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
zece minute ca să-ți dau niște idei pentru săptămâna viitoare. Bea își încrucișează brațele și se holbează la ea. Arată de parc-ar fi pe punctul s-o măcelărească pe Vivian membru cu membru. Mama și Lucille reapar în cadrul ușii, stupefiate. Tupeul lui Vivian a reușit s-o amuțească până și pe bătrâna Luce. — Vivian, rostesc eu foarte rar, eu mă mărit într-o oră. Mi-am amânat luna de miere ca să nu-mi abandonez responsabilitățile de la serviciu. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ploaie de huiduieli se abătu „de la cucurigu“ asupra creștetului lipsit de apărare. — Huo! Huo! Huo! Se mai auzeau șuierături, zbierete și fluierături, dar cascada de sunete era dominată de cele două vocale prelungite: uuooooo. — Huo! Huo! James avea o Înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să Înțeleagă ce se Întâmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat Înainte În gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală puse În evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a tuturor acestor dezamăgiri s-a dovedit a fi prea mare pentru el. În starea de depresie neagră menționată deja, a făcut primul foc de tabără În grădina de la Lamb House, alimentându-l cu scrisori, sub ochii slujitorilor Îngroziți și stupefiați. Era, În esență, un act de răzbunare față de lumea literară nepăsătoare și rece, care Îi batjocorise sau Îi ignorase opera. Dacă nu-i doreau romanele, avea să facă tot ce-i stătea În puteri să nu le lase pe mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-un colț al camerei, îmi astup urechile și nu știu ce face el. Ridică-te, hai, și stai ca lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe fereastră, mă privește trist și pleacă. Următoarea dată când ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-i era prezentată. Am comandat calcan Dover. —Cum am zis, a rostit chelnerița cu aroganță. Pește. Apoi fata a așezat farfuria în fața Juliei și s-a întors pe călcăie îndreptându-se înapoi, către bucătărie. Susan s-a uitat după ea stupefiată, după care a revenit cu fața către masă. —Fiona, la tine cum stau lucrurile? —Eiiii, asta da întrebare, a exclamat Fiona făcând o ușoară grimasă. De fapt, nu am așa de multe de raportat, decât că Jake aproape c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar, indiferent care a e motivul, viața noastră s-a îmbunătățit teribil de tare. Duminică, Jake ne-a pregătit și micul dejun. —Și David nu se întreabă de ce tu și Jake ați devenit cei mai buni prieteni? a întrebat Alison stupefiată. —Nu pare să fie curios. Și dacă e, atunci n-a spus nimic în sensul ăsta. Eu cred că e doar ușurat că nu mai trebuie să facă pe mediatorul în certurile noastre. —Excelent! a exclamat Susan și-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct pe stofa impecabilă a costumului. A fost un moment electrizant, În care l-am privit cu toții, stupefiați, pe Iulian. Lam văzut ajungând dintr-un salt lângă Blănos și aruncându se asupra lui cu pumnii și picioarele, răcnind ca un apucat. A fost o luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
până la noi. Unele aveau pe frunte bijuterii împletite în ghirlandă, iar pe cap, bonete înalte și înguste ca niște tuburi. E de ajuns uneori un spectacol neobișnuit pentru ca să se dezvăluie o dramă. Marinarii veniră către mine în alai, cu mutre stupefiate și palmele înălțate spre cer. O lungă tăcere. Apoi, de pe buzele celui mai vârstnic, un cuvânt ieși parcă târându-se: — Ciuma! ANUL OCHIULUI AUGUST 919 de la hegira (9 martie 1513 25 februarie 1514) Epidemia se declarase încă de la începutul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
bucată de pâine cade de sus.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind, șoptit.): Ai auzit? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: A căzut ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trec păsări. (Pauză. Alte câteva bucăți de pâine cad peste ei.) BĂRBATUL CU BASTON (Stupefiat.): Da’ mi-a căzut pe față! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: Pâine! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Visezi. BĂRBATUL CU BASTON: Pâine albă. Pâine! Dumnezeule, cade pâine. (Tot măi multe bucăți de pâine cad de sus.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]