2,123 matches
-
Ambrogio a greșit atunci când s-a hotărât să modifice proiectul. Priorul Își șterse buzele cu mâneca. — Care va să zică, subiectul lucrării nu fusese hotărât de comitenți și deci, În definitiv, de voi, cei din Studium? Augustino Îi adresă din nou surâsul său suav. Parcă voia să Îi ofere informațiile picătură cu picătură, spre a-și păstra un avantaj asupra lui. — Așa e. Numai că ideea noastră era inițial foarte diferită. Eu am văzut schița acestei idei, În carbon, pe perete, trasată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred că niciodată n-am fost mai recunoscător unei femei pentru providențiala apariție Într-un moment delicat al vieții mele, „delicat” fiind, se-nțelege, un eufemism pe cât de suav, pe atât de palid pentru definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
iartă nici măcar pe cea de la care lasă să se Înțeleagă că a aflat multe și prețioase informații, punându-i În seamă - nu ca o certitudine, evident, doar așa, În formă de „se zice” sau „gurile rele susțin” - o micuță și suavă tentativă de asasinare a binefăcătorului ei, cu argumentul că Marie comandase sicriul abatelui cu vreo săptămână Înainte de decesul acestuia. Ce părere aveți? Inventiv omul, nu? Se non e vero, e ben trovato, cum zice italianul. Asta În eventualitatea că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
comun. Gândește-te că În Rusia, de exemplu, Lenin ar fi adăugat credința celebrului său binom cu sovietele și electrificarea și ar fi decretat: Comunismul Înseamnă puterea sovietelor și creștinismul, plus electrificarea Întregii țări, iar tătucul Stalin dădea un ordin suav În acest sens. Este notoriu: georgianul mustăcios știa să se facă ascultat, după cum și bisericile răsăritene știau să asculte, autocefalia lor manifestându-se mai mult În raport cu bisericile-surori și mai puțin În raport cu autoritățile. Ei, ce crezi că ar fi ieșit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corect ipocrita autodeșertare de cenușă În falnica-i coafură blondă. Vorba vine falnică; era tunsă scurt și avea un cap de păpușă de porțelan, candidă și fragilă. - Nu vă plac foarte mult femeile vorbărețe, nu-i așa? Le tratați cu suavă condescendență misogină, convins că treaba asta le și intrigă, le și place. Riscândsa a fiu excomunicată din Liga feminină de luptă Împotriva bărbaților, pot să vă divulg un secret: aveți dreptate, dar să rămână Între noi... - Sunt convins și măgulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
titlul de doctor În istorie, de care era foarte mândru? Ca și de teza despre Alexandru cel Mare și democrația ateniană, pe care a susținut-o cu brio, din câte se pare. Noroc cu apucăturile lui boeme, ca să folosesc un suav eufemism, altfel nu se știe ce concurent redutabil ai fi avut Într-Însul! N-ați prea fost contemporani, e drept; el a murit În mai ’68, când Parisul era cutremurat de mișcări studențești, iar tu abia depășiseși faza cursurilor primare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mâinilor, degetele rotunde și un pic boante, din cauza obiceiului de a bate darabana când ascultă jalbele supușilor, barba îngrijită, urechile puțin depărtate de cap, gata să prindă orice zvon, pieptul cam mic, da-n care bate-o inimă curată, suava boltire a burții în care n-au pătruns decât mâncăruri de soi, picioarele scurte, vânjoase, luând oarecum forma ovală a calului pe care vremurile îl silesc să stea mereu, vorba cumpănită și degetul mare mult mai opozabil decât la altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
noi nu suntem obișnuiți cu atâta miere. Dacă așa doriți, cu plăcere - spuse Damiani, căruia-i sclipiră ochii de poftă de când văzu că-i revine un fagure dublu. Luară fiecare câte-o farfurioară și-o vreme se auzi numai clinchetul suav, cuviincios al lingurițelor. Dacă am înțeles bine, vă numiți Metodiu - spuse cardinalul Damiani, desprinzând cu dibăcie unul dintre brațele crucii duble și săltându-l în linguriță. — întocmai - răspunse Metodiu. — Este, dacă nu mă-nșel, și numele celui care alături de prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cele din urmă, mijlocul. Moartea, care arătase atât de puțin interes când totul fusese ușor, se întoarse din drum, pentru că aceea părea a fi o tragedie neobișnuită ce o amuza cu adevărat. Se așeză pe marginea puțului și ascultă fâșâitul suav al nisipului care se scurgea fără grabă printre pietre. Și exact în același ritm în care se scurgea nisipul, se scurgea și viața lui Ajamuk. După puțin timp, era îngropat până la piept. Atunci deschise ochii și strigă. Sclavul veni îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu claritate acum - spațiul din somn era supus și el legilor care dominau viața. Acolo unde era un surplus de viață, acolo apărea repede și contrariul ei. Timpul trece fără să se clintească. Nu m-am obișnuit niciodată cu zorii suavi, plini de cruzime. Mă așez în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
el. „...atunci mi-am scos pula”, scria copilul, „și considerând că era exact lucrul de care avea nevoie cu ardoare tânăra din fața mea, mi-am introdus-o într-însa. Ea n-a avut nimic de obiectat. Ci, dimpotrivă, a gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
introdus-o într-însa. Ea n-a avut nimic de obiectat. Ci, dimpotrivă, a gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților și a gemut de plăcere, spunând în același timp o poezie de Bacovia.” Genial, recunoscu în sinea lui Mircea. „A gângurit suav precum șoaptele îndrăgostiților pentru că și-a băgat-o în ea și a spus și-o poezie de Bacovia.” Genial. Simplu, adevărat, fără ocolișuri, nu cu înfloriturile lui nenorocite pe care le deprinsese în facultatea care îi promisese, chipurile, că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dușmanul de clasă și al orânduirii, nu, ei urau omul, iar dacă omul se întâmpla să fie intelectual, cu atât mai rău pentru om. Din volumul de versuri publicat târziu, în 1996, intitulat „Ștergar cu suflet de copil” răzbate parfumul suav al copilăriei și tinereții, regretul după un timp de mult apus. O parte din poeziile de tinerețe, dar și de la deplina maturitate au fost adunate în volumul „în grădina visurilor” prin grija fiului său, profesor universitar George (Gelu) Vraciu și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Închis ușa și, cînd m-am Întors, mai că-mi stătu inima În loc cînd Întrezării o duzină de ochi albaștri și stacojii Înaintînd dinspre fundul coridorului. Pisicile Bernardei mă cunoșteau prea bine și Îmi tolerau prezența. M-au Înconjurat, mieunînd suav, iar cînd și-au dat seama că hainele mele Îmbibate de ploaie nu degajau căldura dorită, m-au abandonat indiferente. Camera Clarei era situată În celălalt capăt al apartamentului, lîngă bibliotecă și sala de muzică. Pașii invizibili ai pisicilor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
glas de confesional situat cu două rînduri mai În spate. Ia te uită, cîtă nerușinare. Ce țară de porci. — Mai bine vorbești În șoaptă, Fermín, l-am sfătuit eu. Fermín Romero de Torres nu mă mai auzea. Era pierdut În suava legănare a acelui decolteu miraculos, cu zîmbetul răpit și cu ochii fermecați de tehnicolor. Mai tîrziu, În timp ce ne Întorceam pe jos pe Paseo de Gracia, am observat că detectivul nostru bibliografic rămăsese În transă. — Cred că dumitale va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceea de care tocmai am luat cunoștință în acest moment și care constă nu numai în faptul că se află acolo spionii, cu figură de distrați, ascultând și înregistrând pe ascuns ce se spune, dar există și automobile care alunecă suav de-a lungul cozii părând că umblă în căutarea unui loc unde să parcheze, dar care au înăuntru, ascunse privirilor, camere video de înaltă performanță și microfoane de ultimă generație capabile să transfere pe un suport grafic emoțiile care aparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
continuat să vibreze, să facă mici trăsături, ca și cum ar fi fost ondulații provocate de o piatră aruncată în apă. Femeia se uita la ele, nu la bărbatul legat, și apoi, da, întorcându-și ochii spre el, întrebă pe un ton suav, aproape blând, Spuneți-mi, vă rog, ați votat în alb, Nu, n-am votat în alb, niciodată în viața mea nu voi vota în alb, răspunse cu vehemență bărbatul. Mișcările acelor au fost rapide, precipitate, violente. Altă pauză. Ei, întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
fie trei dimineața, când doar cei care suferă de insomnie gravă se răsucesc în pat și fac promisiuni zeului hipnos, fiul nopții și frate geamăn al lui thanatos, ca să-i ajute în suferința lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mod obișnuit drept albicioși. E important să avem în vedere că multe dintre aceste familii îngrijorate locuiesc în clădiri unde trăiesc și chiriași din cealaltă margine politică, care, într-o atitudine deplorabil de revanșardă, ar putea, ca să folosim un termen suav, să îngreuneze plecarea celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască, aproape fără zgomot ușa se deschise. Comisarul o împinse cu spatele, aprinse lumina și acum va străbate toate dependințele, va deschide toate dulapurile unde ar putea să încapă cineva, se va uita pe sub paturi, va da la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cea omenească. Dacă, Într-adevăr, al-Jazari realizase această minunăție, atunci faima sa era pe drept cuvânt meritată, ca și condamnarea sa pentru blasfemie. Dar era ceva nou În statuie, observă el cu o tresărire. Ceva cu adevărat de necrezut. Linia suavă a sânului vibra, ca și când niște foale nevăzute apăsau sub coastele ascunse, ridicând pieptul. Fecioara părea cu adevărat să respire anevoie, creând senzația că ar fi preluat câte ceva din nerăbdarea și neliniștea celor prezenți. - De prea multă vreme pământul sfânt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nopții, putea auzi răsuflarea ființei lungite În culcușul acela improvizat, acoperită cu un văl subțire de organza. Formele ei... În acea clipă, femeia, respirând mai adânc, se foi prin somn, Întorcându-se pe o parte și arătându-și spatele. Linia suavă a șirei spinării apăru În toată splendoarea ei. Părea În puterea unui vis. Mâinile, adunate peste pubis, Îl atingeau cu un gest abia perceptibil, plin de tandrețe. Ca și când ar fi vrut să se apere. „Psihé așteptând mâna lui Eros”, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
critica, întotdeauna preocupată să asociezea plăcerea cu supunerea imediată față de pruriturile senzuale. Edificarea hedonismului implică această artă a suferinței. Pentru a evidenția avantajele ataraxiei, Lucrețiu scrie cîteva zeci de versuri - îII, 1-61) - intrate în antologia capodoperelor istoriei ideilor la rubrica Suavi mari magno. Textul, deoarece pune în scenă plăcerea de a asista de pe uscat la tribulațiile unui echipaj luptîndu-se cu o mare dezlănțuită, a fost interpretat ca un semn al egoncentismului feroce al filosofului. Ce individ e și omul ăsta care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
avea aprinse luminile de poziție. Pe partea stângă a fuzelajului era trecută și marca: SANDA. — Aici „Bourul”, aici „Bourul”, spuse Dromiket 4 în megafon. Chem „Sanda”! Chem „Sanda”! Recepție. — Aici „Sanda”, răspunse din eter un glas atât de molatec și suav încât, brusc, cei trei roboți din „Bourul” simțiră cât de meschină e cifra de 220 de volți la care aveau dreptul. — Mai cheam-o o dată! șopti Felix S 23. — Sunt „Bourul” și chem „Sanda”, repetă emoționat Dromiket 4. — Dar ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Tine, in siguranta zilei de mâine am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Am căutat fericirea, zi de zi, ăn de an, în sentimentele cele mai pure, cu prietenia căutată de inimă, în puterea supusă destinului, sau alintul suav al copilului, am căutat fericirea, dar n-am găsit decât întrebări. Și tot cutreierând după ea, am descoperit crucea și jertfă pe data s-a făcut Lumină în beznă stă în sublimul Iubirii divine. L-am găsit pe El, îl
Fericirea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83346_a_84671]