985 matches
-
prânzul Împreună cu o prietenă - sau cu avocata ei. Noi doi nu aveam nici un fel de rutină domestică. Doar un soi de aranjament foarte lax - un menaj, nu un cămin al iubirii conjugale sau măcar al afecțiunii. Când proviziile alimentare se subțiau, Vela se ducea la supermarket și cumpăra un puhoi - mere, grepfruturi, carne pentru refrigerator, prăjituri, șarlote pentru desert, conserve de ton și de hering În sos tomat, ceapă, orez, cereale pentru micul dejun, banane, salată verde, cantalupi. Am Încercat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
din parcul orașului? Ai auzit cum se roagă la fiecare trecător s-o lovească odată cu piatra și ai văzut că nimeni n-are degete ca să apuce o piatră? Te-ai uitat prin găurile din ziduri, din uși și din pavajele subțiate de prea multă așteptare? Ai văzut cum atârnă piatra uriașă de cuiul uriaș? Te-ai uitat la mine? Nu vezi că nu mai am piele pe față? Nu vezi că nu mai am piele pe mâini și nici pe burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BRUNO: Acum! Acum! Rupe! GRUBI: Na! BRUNO: Ține-o! Izbește! Izbește! GRUBI: Na! Na! Na! Fir-ar a dracului! Mi se-ntorc mațele. BRUNO: Taci! Trage-aici! Trage! Strânge! Dă vârful! Unde-i vârful? GRUBI: L-am lăsat să se subțieze... BRUNO (Enervat.): Pfui! Adu vârful! (GRUBI se duce să aducă vârful; de departe, strigând.) GRUBI: Nu-i. BRUNO: Ce? Ceee? GRUBI: Nu-i. Nuuu-i. BRUNO: Cuuum? GRUBI: Nu mai e. S-a ros. BRUNO (Strigă, intrat în panică): Pfui! Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-te-te! Acum! Rupe! BRUNO: Na! (Pentru sine.) Degeaba... Asta nu-și mai dă drumu’... GRUBI: Ține-o! Izbește! Izbește! BRUNO: Na, na, blestematule! Mi se-ntorc mațele. GRUBI: Trage! Trage! Unde-i vârful! BRUNO: L-am lăsat să se subțieze. GRUBI: Cum? BRUNO: Începuse deja să intre în piele. Era mare belea. Se lăsa cu picături de sânge... GRUBI: Să le văd. BRUNO: Nu-s aici. Da’ mă duc să-l caut. De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De atâta subțiat poate c-a dispărut. (Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI (Dintr-o dată plictisit; se oprește din lucru și se așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Se ridică și-l caută.) Nu-i. Și l-am lăsat aici. GRUBI (Dintr-o dată plictisit; se oprește din lucru și se așază turcește pe marginea gropii.): Tu l-ai lăsat să se subțieze? Eu l-am lăsat să se subțieze. Nu-ți mai amintești nimic? BRUNO: Nu. GRUBI: Nu-ți mai amintești cum a-nceput, dintr-o dată... la-la-laaa... Nu? BRUNO: Nu. (Spășit.) Zău, ne pierdem vremea aici. Se așază lângă GRUBI.) (Apare OMUL CU SACAUA; se oprește, îi privește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-ți las ceva mai multă mâncare... Vreau să ai ce mânca... după ce plec... Măcar câteva zile... MACABEUS: Câte? PARASCHIV: Două, trei... MACABEUS: Dar eu n-o să pot mânca... Eu n-o să pot mânca fără tine. PARASCHIV: Atunci ai să te subțiezi și-ai să-ți dai duhul. MACABEUS: Dar eu nu vreau să-mi dau duhul. PARASCHIV: M-ai plictisit grozav. Mai bine taci. MACABEUS: Tac. (Pauză; PARASCHIV privește cum fierbe apa în cazan’; cu migală, urmărește fierberea cartofilor; e atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bătrânețe, învață să zboare, iar atunci când sunt bătrâne de tot nici nu se mai întorc în arbori, se rotesc doar prin aer și mor în aer. Aerul le poartă doar dintr-o parte în alta și încetul cu încetul! le subțiază. Mai apoi li se tocesc oasele din cauza ploii și după o vreme dispar... IOANA (Îl ascultă extaziată, fericită.): Mai spune, vreau să mai spui. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Am să te duc să vezi oceanul. Tu știi ce înseamnă oceanul? Ioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
avea o tablă de șah. Am aranjat piesele mele pe ea și am început să jucăm. Și acea gogoașă groasă, cu păr țepos, de un oliv-maroniu, pe care mi-o construisem ca o larvă, s-a ros puțin, s-a subțiat îndeajuns pentru a permite să pătrundă în interiorul ei o lumină palidă. Mi-a plăcut jocul, am reușit să vin cu destule mișcări intuitive interesante pentru a-i oferi noului meu prieten o distracție în timp ce mă bătea. După aceea, Kraft și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
adusese plină de mândrie la cunoștință că era autoarea unui documentar despre uciderea În masă, prin anii șaizeci, a câini- lor husky, cei mai buni tovarăși ai inuiților, de către adminis- trația Québecului, sub pretextul că hrana necesară câinilor Șaman 207 subțiază considerabil rezervele de hrană ale populației inuite. Din acel moment și până la introducerea motoneige-ului s-au scurs vreo zece ani, timp În care eschimoșii au rămas fărĂ mijloace de deplasare. — Se poate și asta, fu de părere Tukalaq, evitând cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
din seara precedentă ne adusese plină de mândrie la cunoștință că era autoarea unui documentar despre uciderea în masă, prin anii șaizeci, a câinilor husky, cei mai buni tovarăși ai inuiților, de către administrația Québecului, sub pretextul că hrana necesară câinilor subțiază considerabil rezervele de hrană ale populației inuite. Din acel moment și până la introducerea motoneige-ului s-au scurs vreo zece ani, timp în care eschimoșii au rămas fără mijloace de deplasare. — Se poate și asta, fu de părere Tukalaq, evitând cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se asocie și ea, conciliantă: - Dar vino jos, Otilio, ce stai acolo?! Otilia făcu un semn de adio lui Felix, care intră în odaia lui și se culcă. Târziu de tot, când se trezi o clipă din somn, întunericul se subția crepuscular și un cocoș cânta. Lui Felix i se păru că aude trosnitura ușii gotice de la intrare și, puțin după aceea, rostogolirea roților unei trăsuri. G. Călinescu III În ziua următoare, Felix nu merse în casa Aglaei, fiindcă Marina aduse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui: aplicând metoda unei supraalimentații raționale, își întărise tot organismul. Acum avea o forță herculeană, colosală, și simțise cum pârâie scaunul și dușumelele. Casa și solul erau în primejdie. De aceea se plimba, ca să-și consume energiile și să-și subțieze până la normal mușchiulatura. - De unde Dumnezeu ai mai scos și teoriile astea?! ziseAglae supărată, dar luîndu-l în serios, nu vezi că ești ca o umbră? O să chem un doctor să te vadă! G. Călinescu Stănică aduse un alt prieten al lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cristal, cu coadă, asemeni unor bombe, tăiate în flori și grătare, aducând aminte de fructul ananasului, părând mai degrabă operă de bijutier decât de sticlar. Cele mai frumoase ședeau pe o bază masivă de cristal, tăiat în ovule clasice, se subțiau apoi și se redeschideau ca un crin. Rozete de cristal pecetluiau cele opt zone. Apoi, desene fine roșii poleiau tot paharul, conturând tăieturile și desfășurând festoane de trandafiri caligrafici. Stănică nu se mulțumi numai cu cântărirea paharelor, ci le și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și zise cu taină lui Toader: - Mă Toderiță, ce nu mai aruncați și voi rugina? Tot moară, tot moșie, tot fabrică de zahăr. Numai avere și avere. Mai sunt pe lume și alte bunuri, morale, mă-nțelegi. Lumea evoluează, se subțiază. Să dai tu perlă de fată pe mâna unuia care stă în tărîțe! Mă, am un băiat unic, un giuvaer, rușinos ca o fată mare, deștept, de viitor, băiat de familie bună, băiatul, mă rog ție, al doctorului Sima. Cine
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala de Spectacole a Universului, scârțâiau ușa de la intrarea în clădire grupuri din ce în ce mai subțiate de invitați întîrziați, desfășurîndu-se din fularele albe de mătase, cu capete prelungi și transparente ca sticla, refrișîndu-și florile de la butoniere, căpătând gaj, în schimbul pardesiilor lepădate, cîte-un jeton de culoarea tapetului parterului sau a celor două balcoane către care rulau deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
revărsările sonore... În tărășenie e amestecată și ibovnica cooperatorului... Care, știindu-l pe cooperator zburdalnic la amor și lingușitor după fuste, s-a uneltit cu șeful de post... Ea să-i presare, în tutun, cooperatorului, magiun drăcesc și să-i subție din energia Kundalini. ...Șeful de post să-i dreseze cooperatorului proces verbal și să-l înfunde în pușcărie, pe motiv că și-ar fi ciopârțit singur vaca, fără aprobarea Sfatului Popular... Și așa, să se înstăpînească și peste casa și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vă răspund... Și se aruncă încălzit, cu palmele pe masă, îi privi pe rând pe meseni, drept în luminile ochilor, zvî4ind vorbă după vorbă, din ce în ce mai repede, încîntat tot mai mult de sine. Când termină cu Lina, reteză cu degetele strânse, subțiindu-și o clipă gura: - Pe fată o cunoașteți, dar ginerele? Mai sorbi repede din paharul cu vin și, mirîndu-se parcă el însuși, aruncă aceste vorbe: - Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți lași libertatea, să te dai legat... Gheorghe își simțea mațele subțiate de foame. Ca să mai uite, se amestecă și el: - Așa e, dar mi se face sufletul criță când mă gândesc câți bani mi-au trecut prin mână și nu m-am ales cu nimic. Sandu-Mînă-mică scuipă într-o parte: - Bă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atunci băteau finii la ușile nașilor cu plocoanele. Muierile țineau prosoapele lucrate în arnici, portocalele și lămâile învelite în foițe, iar bărbații, ploștile și gâștele gătite. Ce de petreceri! Prin februarie se ardeau gunoaiele și se reparau gardurile. Cerul se subția. Primăvara venea neștiută. Sub garduri încolțeau mărăcinii. Râpile galbene se umpleau de câini. Erau o ceată: al lui Gogu, al lui Chirică, ai mecanicului, ai lui Stere și d-ăi fără căpătu, ai gunoierilor. Javrele, cât vițeii, nu te-apropiai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te urnește! Erau îmbrăcați subțire, cu niște paltoane jerpelite, de căpătat. Pe Dumitru îl țineau arsuri sub ochi și nu putea să se miște. Zgîrîia din când în când coardele țambalului cu cozile bețișoarelor. Albise tot și parcă se mai subțiase, ca și când i s-ar fi tras tot sângele din trup. - Nu ne lăsați, fraților! se târa la picioarele lor starostele. Nu ne lăsați, nu mai pot nici eu, nici Dumitru... - Cântă, nene Mitică, ceva, să te mai încălzești, îl îndemnă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
arăta mama pământului, a de-o 344 seamă cu timpul, Marghioala. Mai albise, te uitai prin ea: obrazul, cum e pergamentul. Nu mai vedea, dar de auzit, tot auzea. Punea palma descărnată la ochi, să n-o dovedească lumina, își subția genele ca o buză și se uita lung pe câmp. - Care ești? > - Eu, Chirița. - Ei, bată-te să te bată! Intră... Musafira se uita peste ulucile putrede în curtea largă, fără buruiană. - Cuni mai ai, Marghioală? - Cum zici? - Cuni mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ecourile echivoce ale clipei în care viața - surpriză a indiferenței inițiale - străpuns-a liniștea neantului. Dumnezeu este încercarea ultimă de a ne îndestula dorința de somn... Astfel devine el un cuib de câte ori cresc aripi oboselii noastre. Dezlipirea muzicală de lume subțiază obiectele în fantome; nimic nu se mai întîmplă în preajma ta și ochii nu mai sânt în slujba ființelor. Ce să mai vezi, când totul se întîmplă departe? Tristețea - deficiență optică a percepției... Fiece clipă este o groapă, neîndestulător de adâncă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Din zarea lumii, Dumnezeu e tot atât de departe ca și neantul. Acea năpădire vastă și copleșitoare a anumitor dimineți, când pari a te trezi în știința ultimelor taine, într-o înfrigurare istovitoare de cunoaștere și de vedenie finală - sau acele nopți subțiate într-un violet tremurător, care ni se oferă moleșitoare și perfecte ca niște grădini ale spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stăvilar. Ce să mai fac cu atât eu? Bach e un decadent în sens ceresc. Numai așa se explică descompunerea solemnă de care nu te poți feri de câte ori te întîlnești cu lumea creată de el. Pe măsură ce plictiseala îngroașă timpul, ea subțiază lucrurile în calități străvezii. Materia nu rezistă desfigurării ei necruțătoare. A-ți fi urât înseamnă a vedea prin obiecte, a volatiliza firea. Până și stâncile se dizolvă în fum când răul lucid se deschide spre ele. Nu-mi știu vreo
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]