639 matches
-
fi mai goală Căci ușoară-i ș-arătoasă. Și albastre fine torturi - Străveziile mătăsuri - Cât cu-a ta privire fină Umbra tu abia le măsuri. Oh, cum este de ciudată, Lingușită, desmierdată. Nici prea mare, nici prea mică, Dar crescută subțirică, Nimeni n-ar putea să zică Că nu-i coz de frumușică. Are haine-alesățele Și podoabe de inele, Multe fie, puțintele, Tot îi stă bine cu ele. {EminescuOpIV 524} Dulce mîngîiere-mi fuse Dar la rău mă mai aduse. Blestemat să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nicolae Alexandru Mavrocordat spune: “M-am milostivit și am miluit cu o bucată de locu din hotarul domnescu a tîrgului... cu pomeți, și cu paragini de vii, și cu loc de grădini, și cu pădure și cu tot venitul”. Cam subțirică dania, vere. Cred că or fi fost multe vânzări și cumpărări de vii, dar ultima despre care avem știre este cea din 31 ianuarie 1763 (7271)... Și cine crezi că întocmește zapisul de vânzare? Nu-i pot da cu presupusul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
stăpânire pe el. Dar să încerc să vi-l descriu... e un prieten, așa că doar părțile bune le recunosc, deși acele diviziuni din fiecare om fac diferențele și se întrevăd de când suntem copii. Laur este un tânăr de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îi spuse că poate să plece liniștită, dar ea insistă să mai rămână puțin. Era în jurul orelor nouăsprezece. După ce a fost pus sub perfuzii, tânăra rămasă singură cu el, abia acum l-a putut privi nestingherită. Era de statură mijlocie, subțirel, avea părul castaniu, buclat, fața ovală cu trăsături regulate. Era foarte palid și din când în când își deschidea ochii căprui. Ea îi așeză o buclă rebelă căzută pe frunte, acoperindu- i pleoapa ochiului drept. În mila ce o cuprinse
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
seama că au o situație bună. îi plăcu chipul blând și puțin jenat al Oanei, mai observă dar fără surprindere asemănarea dintre Eugen și soțul ei, poate mai evidentă ca a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
uzul lingvistic normal, de fapt greșeli cu mare potențial comic. Astfel, dintre "metaplasme" sunt frecvente metatezele ("levorverul", "Galibardi" etc.), dintre metataxe, anacolutul ("N-ai fost tu [...] în strada Pacienții numărul 13; la madam Popescu, madam Lefter Popescu, o damă naltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele ale verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr dasupra sprâncenii din stânga și se poartă la cap cu roșu?"127) și hipalaga, iar dintre "metasememe", oximoronul ("diavolul de popă", "curat murdar"). În concluzie, putem considera opera
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bunicul o supăra... atunci ea își lungea buzele roși ca piersica răscoaptă, și albăstrimea ochilor ei se întuneca. ...Anuca se dezvolta și creștea văzând cu ochii... Era o fetiță de șapte ani, și arăta mai mult de zece... bălaie, înăltuță, subțirică, cu tenul auriu, cu pomeții ușor trandafirii, cu obrajii plinuți, cu năsucul puțin în vânt, gura frumos tăiată, ochii liniștiți, ușor surăzători, visători, fruntea boltită, încadrată de păr lung și mătăsos. Seara, din ceardac, îi plăcea să se uite pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care văzuse multe în viața lui de pădurar și vânător, netezindu-l ușor pe spinarea sură-cenușie. Puiul de fiară, de-o săptămână, cel mult două, ca drept răspuns la mângâierile bătrânului, scoase un scâncet subțirel, arătându-și agresiv colțișorii ca acele și limba roșie. „-Măi, măi da‟ rău mai ești... cu tini nu-i di glumă, măi!, se miră din nou, bătrânul. * ...Fata a crescut puiul de lup, neînțărcat... până la peste un an de zile
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
copii, zace de-o săptămână la pat. Cât ar fi vrut s-o ajute... cât!... Anuca se transforma de la o zi la alta, uimitor de repede. Copilăria ei creștea, spre viață, ca zborul ciocârliei spre soare. Frumoasă la chip, înăltuță, subțirică, purtând o rochiță, cusută de doamna învățătoare pentru ea anume, albă înflorată, cu o fundiță roșie la mânecuțe și la piept... Cu buzele vii și obrajii fragezi și rumeni, când mergea în sat, atrăgea toate privirile asupra ei. Surprinzător, dar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de puțin să fie tot ceea ce-mi doresc mai mult și nimic altceva?! Printre foile mele albe, schița după Ioan Gură de Aur din altar, pictat de meșterul Luca, m-a pus meșterul să-l copiez, scund foarte și subțirel, Ioan Gură de Aur, mare la cap, cu nasul plecat și nările, meșterul Luca mi-l descrie conform tradiției iconografice pe Ioan Gură de Aur, o descriere atât de amănunțită încât e absolut imposibil să nu-l reconstitui din acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșterului, a luat mistria și mărunt, mărunt, a îndepărtat stratul de culoare, l-a dat jos, pentru că nu semăna cu al meșterului, pentru că meșterul Luca nu l-a recunoscut după cum l-a învățat pe el tradiția iconografică, scund foarte și subțirel, mare la cap, cu nasul plecat și nările late, galben cam albineț, melcii ochilor găvănați și ochii mari beșicați, mare la frunte și golaș, cu multe zbârcituri și cu urechile mari, barba mică și rară, părul plăviț și cărunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îmi petrec o mare parte din timp, deoarece fac parte din grupul copiilor de la programul after-school. Aici îmi fac temele, învăț mereu lucruri noi, stau cu colegii, ne jucăm prin livadă și uneori mai facem pozne. Sunt o fată drăguță, subțirică, de înălțime medie, cu părul auriu ca spicele verii, nasul mic și ochii verzi ca smaraldul. Cochetă și preocupată de înfățișarea mea, reușesc să fac o impresie bună privind ținuta vetimentară, mereu asortată și adecvată. Sunt o fire deschisă și
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să le corecteze. Asta încerc să fac și eu. Oare voi reuși??? Mă numesc Ilinca Foia și sunt elevă în clasa a IV-a. Am împlinit 10 ani pe 14 februarie. Deși nu sunt foarte înaltă și sunt mai degrabă subțirică, sunt totuși puternică și rezistentă (practic chiar un sport de performanță). Am părul lung și ondulat, de culoarea mierii, ochii căprui, mari și sinceri. Sunt cu adevărat o persoană sinceră și îmi place să spun mereu ceea ce gândesc. Nu îmi
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sunt un copil bun, respectuos, cuminte și sensibil, de care părinții mei sunt mândri. De aceea îi iubesc foarte mult și vreau să nu-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă. Mă consider un copil inteligent, deoarece rezolv cu ușurință, de obicei, problemele mai grele la
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
de cum am pus-o în vas, a și sărit înapoi. Am tot pus-o la loc, am tot acoperit-o cu mai mult pământ, dar tot nu stătea. Eram uluită de tot ce se întâmpla. Deodată am auzit o voce subțirică: — Hei! Hei! Mă murdărești, mă îngropi, lasă-mă să ies! — Tu poți vorbi? — Desigur ! Cum să nu?! Dar de ce sari din ghiveci? Pentru că eu vreau să rămân mică, lângă suratele mele de la magazin! — Dar rolul tău este să crești mare
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
două buburuze au adus mai multe coșuri: cu pietre albe pentru iarna, pietre verzi pentru primăvară, pietre galbene pentru vară și pietricele maro pentru toamnă. Cu fiecare vot tensiunea creștea. Când s-a pus ultima piatră, o albinuță mică și subțirică s-a dus să numere voturile. În final era egalitate. Cărăbușul anunță solemn că toate anotimpurile sunt tot la fel de frumoase. — Iarna ne aduce bucurii și zăpadă! Primăvara readuce natura la viață! Vara ne aduce căldura și flori parfumate! Toamna vine
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
într-un pârâu. Alte ape curg pe pantele muntelui de gheață și pârâul se mărește. Așa se naște fluviul Rhenus. — Ai văzut tu locul ăla? — L-am văzut și l-am trecut dintr-un salt. Acolo sus, zeul Rhenus era subțirel ca un adolescent, dar alerga printre pietre și glasul lui devenea tot mai puternic, se prefăcea într-un torent, aluneca prin codri și prăpăstii, adunând alte ape. Curând devenea cu neputință să treci prin vad: zeul adult devenea fluviu. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cine cauți maică?Ă, «Pe domnul profesor M.Ă, « Păi cine să fie ăsta, că aici nu stau decât chelneri și curve!Ă, «Păi, Îi explică ea, arată așa și pe dincoloă, «A, păi atunci e vorba despre studențașul ăla subțirel și cu capul mic de șarpe care locuiește În odaia din fundă”. Între timp, se fâțâie pe lângă mine, toc-toc, toc-toc, și continuă. „Ieri mă duc din nou până la fereastra lui, dar nu ajungeam. Atunci, am oprit un bărbat care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Însoțesc, au luat loc apoi În mașini, Îndreptându-se de la aeroport direct spre Borodubur, În apropiere de Djokdjakarta, unde se află un celebru templu budist. Tu călătorești singur. Nu te Însoțește nimeni, nu te Întâmpină nimeni. I-ai tras o subțirică lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cărămizi și ai Încărcat singur o basculantă de nisip. Fratele tău Îți pipăie mușchii și te crede. Așa se Încheie cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea săptămâni a anului școlar 1962-1963. Pentru că i-ai tras o subțirică lui Tulea și i-a căzut o cărămidă pe picior vei primi nota șapte la purtare. Ai tu baftă la Indonezia. Nimeni nu te crede că ți-a tras o castană. Nici cei care au văzut. Direcția Generală a Industriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se părea că auzise un scârțâit ușor, dar gândindu-se mai bine, nu mai era sigur: poate că până la urmă nu era vorba totuși decât de o răceală ușoară. Sau poate că tatăl fredonase, cum avea obiceiul, un ya-ba-bam hasidic subțirel. Sau era posibil să fi fost un deranjament pe linia telefonică? Toate rețelele din țara asta se prăbușeau și nimănui nu-i păsa. Și asta era o consecință a obsesiei noastre asupra Teritoriilor. Adevărul ironic era, așa cum avea să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trebuit deci să se declare satisfăcuți privindu-l pe Wahrhaftig, care era Încântat să joace rolul nașului. Fima sări de la locul său pentru a o ajuta pe Tamar, care sprijinea o adolescentă În jur de șaptesprezece ani, albă ca hârtia, subțirică de parcă era făcută din chibrituri, aflată Încă În stare de șoc și incapabilă să se țină pe picioare, mai mult târând-o spre sala de recuperare. Parcă vrând să ispășească păcatele Întregului sex masculin, Fima Începu să se agite, grăbindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al căror înțeles nu-l pricepeam, mă întreba foarte serios, dar și mirându-se în același timp, cum de nu am fost niciodată într-un grajd și n-am văzut „ce fac ăia acolo“? Dar eu îmi luam volumul cel subțirel, îl deschideam și mă cufundam în privitul pozelor cu vase, pe care nu le știa nici unul dintre băieți. Nici Felix și nici Karl nu fuseseră niciodată acolo și știau la fel de puțin despre peisajele de pe vasele și ceștile mele cât știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel, despre viața unei actrițe, inspirat chiar de o vizită făcută, Împreună cu Henry, la teatru, celebrei actrițe americane Mary Anderson. Cartea era un prim efort lăudabil și fu primită cu amabilitate, dar nu se vândură prea multe exemplare. Mary Ward Întâmpină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și azi puterea neînfrântul magnet al jucăriilor. IV Pe 9 septembrie, două doamne cernite au intrat În celula 273. Prima era blondă, cu șolduri zdravene și buze groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a adresat primeia: După reputație, trebuie să fiți văduva de Muñagorri. — Ce gaffe! a chițcăit cealaltă. Vorbiți aiurea. Cum o să fie, când a venit doar ca să-mi ție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]