644 matches
-
seama că au o situație bună. îi plăcu chipul blând și puțin jenat al Oanei, mai observă dar fără surprindere asemănarea dintre Eugen și soțul ei, poate mai evidentă ca a fiicei sale, lucru care nu îi displăcu. Era înalt, subțirel, blond, ochii albaștri, cărora le lipsea seninătatea și blândețea soțului ei. După ce le servi cina doamna Neli le pregăti o cameră, făcând un foc bun, în care lemnele groase trosneau. Oana mai rămase puțin în bucătărie, povestind cu doamna Neli
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
dromomanie nevastă-sa îi strigă din urmă: Albert, Albert, nu te îndepărta. Mă tem să nu te întâlnești cu vreun animal sălbatec... Doar știi că fiarele astea ale pădurii nu sunt deloc tandre cu necunoscuții... Îl chemă insistent, cu glasu-i subțirel de fetiță, însă nu obținu nimic: nici măcar cetele de turiști și de turiste, care lărmuiau în proximitate, nu-i acordară atenție. Ea striga în continuare, dar Profesorul, fără să răspundă, fără să-și încetinească pașii ori fluturarea poalelor sau fâlfâirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gură cu batista. L-a văzut deseori cu batista la gură în cele două zile pe care și le-au petrecut împreună în Sanya. La un moment dat, a mai apărut cineva. Din întunericul casei s-a ivit un individ subțirel, plăpând, de peste cincizeci de ani. Avea o față ca de șobolan și priviri de om șiret și rău. „E Kobayashi, sigur“, gândi Gaston. Știind că acest Kobayashi fusese cândva soldat pe o insulă din Pacific, se așteptase să vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în dreptul ușii, câteva străchini și pungi cu lături pentru javrele aciuate. Oamenii muncii gustă și ei ceva și fluieră din rărunchi după studente. Unele-s indignate și grăbesc pasul, câteva chirăie și mai adastă pe-acolo. O blonduță destul de serafică, subțirică, în taior roz, se-ntoarce și-i înjură, bătându-se peste coapse: - ...nespălaților! V-ar plăcea, ai? Nu pupați voi așa ceva... ne... Patrupedele se înviorează puțin, dar nu găsesc de cuviință să latre și-atunci vin să mă miroasă. - Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sufletului lor, căci, spune cuvântul Bibliei, mai ușor va trece cămila prin gaura acului decât cel bogat cu averile sale în ceruri. Cel puțin în privința asta, eu n-am nici o grijă - trec iute ca fulgerul, și printr-un ac mai subțirel, din ăla încovoiat, de cusut tăieturile de cuțit, numai cu hainele de pe mine, mai rămâne loc și pe-alături. - Fum și părere sunt toate... mă opresc pentru efect. Umbre și tristețe... altă pauză. Câte se nasc toate pier, câte răsar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru a evita atacurile posibile, va fi ușor să scoată de la ea tot ce știa. Sesiză senzația nervoasă care semnala apropierea unei ființe umane. O secundă mai târziu, pe ușa deschisă în partea dinainte a navei, dădu buzna un om subțirel, cu păr sur. Alergă la Leej și îngenunche. - Draga mea! zise. Te-ai întors. O sărută pătimaș. Gosseyn, la fereastră, nu-i băgă în seamă pe amanți. Privea fascinat spectacolul de sub el. O insulă verde, montată ca un smarald într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-n tablouri vechi, și cu zulufi de floare la urechi, cum, astăzi, nicăieri nu se mai poartă. F4: Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii, și-a răsfirat crenguțele ca spinii de frică să nu-i cadă la picioare, din creștet, vălul subțirel de floare. Că s-a trezit așa de dimineață, cu ramuri albe, și se poate spune că-i pentru-ntâia oară în viață când i se-ntâmplă-asemenea minune. B1: Departe, în azurul dintre nori, s-arată bifurcat pe cer un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
stângaci. Tatăl era feroviar. Când era liber, îl vedeai totdeauna șezând într-un colț lângă fereastră cu mâinile lui enorme rășchirate pe pulpe, gânditor, privind mișcarea de pe stradă. Mama se ocupa totdeauna de gospodărie, Jeanne o ajuta. Era atât de subțirică încât Grand nu putea s-o vadă traversând o stradă fără să fie neliniștit. Vehiculele i se păreau atunci nemăsurat de mari. Într-o zi, în fața unei prăvălii aranjate de Crăciun, Jeanne, care se uita pierdută la vitrină, se răsucise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mafiote. Ei vegheau la norocul nostru. Erau cu atât mai indispensabili, cu cât supraviețuirea cu mijloace legale devenea mai imposibilă. Tovarășa T. știa însă că de astă dată o să aibă probleme pe traseu. Încă din Gara de Nord mi-a scanat sacoșa subțirică și m-a privit strâmb: - Ascultă, Mihaela, să nu-mi faci probleme. Tu știi că eu țin la tine și nu vreau să mă pui în situații proaste. Avea dreptate femeia. I-am cam stricat toată excursia. Am făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu e deloc așa cum m-am așteptat. Mi-o imaginam ca pe un personaj drăgălaș gen Mrs. Tiggywinkle, cu părul argintiu prins în coc și ochelari cu jumătate de lentilă pe vârful nasului. Spre mirarea mea, mă întâmpină o femeie subțirică și drăguță, cu o față foarte vie. Are ochii albaștri deschiși, conturați cu un dermatograf fin. Are părul cărunt împletit în două codițe ce-i încadrează chipul, poartă un șorț peste blugi, tricou și espadrile, și frământă cu putere nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Adusese cineva o sticlă de whisky pentru tov. Teodosiu? Perfect, vezi nea Gică, sticla aia fumurie a lăsat-o un tovarăș pentru matale. A aranjat ochelaristul Tirbușon o cameră pentru nu știu ce autoritate? Perfect, la douășpe vine persoana cu o damă subțirică, în rochie de mătase roșie, perfect, nimeni nu-i deranjează, perfect, nu ne băgăm, nu vedem nu auzim nu vorbim... dar vă înnebunim cu Terențiu și cu Baronius și cu Otto al treilea, Sfântul, politicianul idealist. „Rând pe rând le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are. Capitaliști de-adevăratelea, încă de pe-atunci! Ce-o fi băgat olandeji ăia, că mușama nu-i. Asta-i clar! Aia se taie, chir de n-o porți. Dădu să-i răspundă. Apucă doar să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ceasuri au să te salte și-au să te trimită la balamuc, la doctorul Wintris. Și pe Tomnea n-ai să-l mai vezi niciodată! Se răsuci iar spre liniile și zig-zagurile lui. Își reluă scrijelitul dalelor cu bastonul acela subțirel. Bodogănea doar, supărat: „Niciodată! Niciodată!“ Popa Băncilă îl urmărea curios, neîncrezător, ușor amuzat, nedumerit. Aproape îi pierise foamea. Mai mușcă totuși din șnițel și înghiți și trei felioare de gogoșar. Mai mult mecanic. Studia fața aceluia, așa cum o prindea dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pregătit de plecare. Din zidul foșnitor al stufărișului, nu departe de sălcii, începură să iasă, rând pe rând, vâslașii. Salutând și ei, cu reverențe adânci, ca într-un dans bine învățat, treceau rând pe rând la locurile lor. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, se așeză la primul rând de rame. La celelalte strapazane își făcu loc un lungan într-un pardesiu gri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tatei să aranjeze terenul de cricket și să dea cu insecticid, ca să scape de gângăniile alea care mișunau peste tot. Să nu uitați de costumele de baie! Ne vom distra de minune la piscină. O, Dumnezeule! Nu! Sunt eu mai subțirică decât înainte, dar nu mă pot compara cu Daisy sau cu Vanessa. Pe lângă ele, voi arăta cât un elefant. Trebuie să merg la Harvey Nicks și să găsesc o pereche de bikini care să-mi acopere burta. Barney pleacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deloc s-o conving pe Loredana s-o invite de Paște aici... dar gândurile nu i se văd, dacă ar fi proiectate pe un ecran, ar fi nenorocire, cum Dumnezeu îți vin ideile astea?, cum de ai ajuns de la romanul ăla subțirel, și nu mă refer la numărul de pagini, la viziunea dramatizării pe care o faci?, poți să faci un spectacol mare dintr-o carte proastă? — Ideile sunt în text, dacă citești atent, le vezi, le simți ascunse acolo, găsești calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casa!... Ai vrea să știi ceva despre blesteme: Cine iubește și lasă, Dumnezeu să-i dea pedeapsă,/ Târâișul șarpelui/ Și pasu’ gândacului./ Vâjâitul vântului,/ Pulberea pământului./ Că furnica, de-i furnică,/ La trup mare, la cap mică,/ Și la mijloc subțirică,/ De umblă pe sub pământ,/ Tot se ține de cuvânt!... Sau despre vânătoare: Un voinic din Satu-Mare a plecat la vânătoare, / Să vâneze căprioare... Sau despre uitare: Nu știu ce s-a întâmplat/ De mândruța m-a uitat... Unde-o fi puiu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu după mult timp, Ben și-a dat seama că s-a Îndrăgostit nebunește de făptura asta subțirică, lucru care nu intra În calculele lui sociale și morale. Echilibrul primise o lovitură ,,sub centură,, , cum ar fi spus același Antoniu. Nu mai avea somn, nu mai avea liniște. Nevasta lui, o fire pragmatică și bine pregătită pentru viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se strecoară prin mulțime, ținându-se cu mâna de nas, pe grăsana care blestemă și suduie de mama focului, pe fetița care-i cere tatălui bani ca să ți-i dea ție, pe bărbatul burtos care-o acostează brutal pe tânăra subțirică, pe cerșetorul cu buză de iepure, pe cel cu picioarele cangrenate, pe toți cei care Își apără viața, apărându-se de fapt de ea. Inutilii și dezmoșteniții. Ție, Antoniu, Dumnezeu ți-a dat ceva ce nu a dat multor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
stropi argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică, temătoare, aurită, ca o geană de lumină dispărută-ntr-o clipită. caii din copilărie vin pe înseratul vieții, în trap tandru, îmi dau ocol, răscolesc țărâna curții, de rămâne-n urma lor semnul unui tâlc ascuns ce-i înscris adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
zbuciumat și care m-a fascinat totdeauna. În acest spațiu mă simțeam liberă, libeeeeeerăăăăă și Într-o comuniune perfectă cu tainica ei chemare, mereu sedusă de misterul ce mă Înconjura. Pentru colegii mei eram o apariție stranie; minionă, 1,60, subțirică, 47 kg, blondă, cu ochi negri, senzuală, "păpușa de porțelan" , gata să se spargă În orice clipă, dar care urca hotărâtă pe tractor sau pleca cu șareta pe "moșie" pentru a veghea asupra bunei desfășurări a lucrărilor. Aici, În Tulcea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dar, de fapt, ea purta numele „ostatic“. Vreme îndelungată nici unul nu spuse nimic, apoi un bărbat din Alsacia, pe nume Krogh, întrebă: —Ei, ce ziceți, e cazul să ne oferim de bunăvoie? — Ce prostie! exclamă unul dintre funcționari, un bărbat subțirel, între două vârste, care purta pince-nez. N-o să se ofere nimeni. Trebuie să tragem la sorți. Sau poate, adăugă el, ar trebui să ținem cont de vârstă: cei mai bătrâni pleacă primii. Nu, nu, nu, protestă un bărbat. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în jurul ei. Vasilică dădu a lehamite din mână și deschise unul dintre dosarele pe care le aruncase pe birou. Auzise de atâtea ori avertismentele lui Loți încât acum nici nu le mai băga în seamă. Îi plăcea fata, blondă și subțirică, olteanului i se aprinseseră călcâiele, dar nici nu-i trecea prin cap să se însoare. Cel puțin nu deocamdată. Sus, în biroul lui Simion Pop, Cristi răsfoia un dosar gros. Rapoartele cu privire la disparițiile din Baia de Sus erau adunate toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avion de vânătoare. Inimile celor de față băteau în ritmuri accelerate. în priviri se deslușea îngrijorarea. Pe chipurile oamenilor, copii mai ales, se putea citi emoția. O emoție ce vibra cu încordare. Tăcerea adâncă a fost spartă de o voce subțirică și cristalină, ca de clopoțel de argint: - Oprește-te, că te lovești de pământ! Ca și cum ar fi înțeles îndemnul, pasărea- săgeată s-a oprit din cădere. Și-a desfăcut larg aripile și, cu o mișcare bruscă, s-a redresat. A
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
deschide. Urc scările repede, nerăbdătoare, să o văd. Mă așteaptă În pragul ușii, surâzătoare. - Ai venit! - Da, mamă, am venit! Ne uitam fix, una la alta. În fața mea am o femeie parcă mai măruntă decât o știam eu; firavă și subțirică. Nu am mai văzut-o de la sfârșitul lunii ianuarie. Parcă era alta, atunci. De ziua ei nu am putut veni ca În anii precedenți, i-am dat telefon s-o felicit. Apoi au fost evenimentele din familia fiului meu - nașterea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]