1,264 matches
-
se împotrivesc reînființării Institutului de Semantică Generală și, mai pe urmă, a Mașinii Jocurilor. - Dar ce ai de gând să le faci? Tonul era foarte insistent. - Să-i ucizi? - Nu, am să mă descotorosesc de ei așa cum am făcut cu subalternii tăi înarmați, de aici. Tăcere prelungită. În cele din urmă, fără nici un chef zise - Ei, bine, trebuie să admit că poți să manevrezi un echipament de produs dispariții destul de grozav. Apoi curiozitatea învinse: Unde-i o să-i trimiți? - Am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
corpurile Gosseyn nu foloseau zahăr la cafea; și cuburile rămaseră la locul lor. Era un alt exemplu că autonumilul Troog studiase necesitățile umane, ajungând până și la cafea. Era vorba de acel tip de conștiinciozitate care îl asigura că nici un subaltern Troog nu avea să-i preia comanda. Probabil din același motiv fusese adus tânărul la bord. Pentru a-i ajuta să nu scape nici un detaliu. În aceste probleme mărunte și în relație cu știința, sistemul avea meritele lui. Dar altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în care Leej se ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
enorma cavernă de metal era mult mai mare decât cea a Celui Mai Mare Imperiu de pe Venus. Își îndreptă atenția către căpitanul Free. Acesta dădea instrucțiuni prin videofon. Veni la Gosseyn în momentul în care Leej se ridica. Spuse: - Un subaltern al comandantului portului va urca la bord peste aproximativ o jumătate de oră. Între timp am dat ordin să se transporte la bord echipamentul necesar. Ca simplă rutină. Gosseyn încuviință, dar, observându-l pe ofițer, rămase îngândurat. Nu-l preocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Oamenii aceștia erau speriați și nervoși. Pentru a-i liniști, trebuia să li se dea certitudinea că vor fi luate toate măsurile necesare. Tocmai în astfel de momente unii conducători de expediții și alți responsabili își pierduseră pentru totdeauna încrederea subalternilor lor. Grosvenor avu impresia că la o asemenea eventualitate se gândea și Morton, căci își cântări cu grijă cuvintele când vorbi din nou: - Am prevăzut o astfel de posibilitate. Doctorul Eggert și asistenții săi vor supune întreg personalul unui examen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
încerce prin toate mijloacele să-i convingă pe cei în drept de justețea acestei soluții. Deocamdată, însă, îi lipseau unele informații. De aceea, caută să le afle cât mai grabnic, adresându-se prin videocomunicator diferitelor secții. Îi răspunseră mai ales subalternii acestor secții. Dar faptul că se recomanda ca șef de secție avea asupra lor un efect considerabil, determinându-i, pe mai toți, să-i dea o mână de ajutor. Unii, însă, se arătară ceva mai reticenți, recurgând la formulă: "Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai târziu, după ce monstrul va fi omorât. Una dintre ultimele secții cu care luă legătura fu cea a chimiștilor; Grosvenor ceru să vorbească direct cu Kent, fiind sigur - și sperând - că acesta va refuza. Tocmai se pregătea să-i spună subalternului lui Kent că s-ar mulțumi cu informațiile sale, când - spre uimirea și dezamăgirea lui - capătă legătura cu Kent. Șeful secției de chimie îl ascultă cu vădită nervozitate și-i răspunse tăios: - Poți obține pe căile obișnuite informațiile de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-i raportez domnului Kent despre acțiunile dumitale. Cred că n-ar putea avea nimic împotriva ca oamenii lui să învețe mai multă chimie. Grosvenor tăcu. Știa bine ca domnul Kent nu va fi tocmai fericit când va vedea ca niște subalterni de-ai lui vor ajunge, curând, să posede la fel de multe cunoștințe ca și dânsul în propria-i specialitate. Când Siedel ieși pe coridor, Grosvenor îl urmări cu privirea, spunându-și, cam mâhnit, că va trebui să-și schimbe planul, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
minute dacă există vreo propunere vrednică de a fi luată în seamă. Grosvenor, care nu avea pe nimeni în subordinea lui, îi ceru voie căpitanului să-i pună câteva întrebări lui Korita, în timp ce ceilalți șefi de secții se consultau cu subalternii lor. Căpitanul Leeth îi permise, așa că Grosvenor i se adresa arheologului: - Domnule Korita, îmi acorzi câteva minute? - Cine întreabă? - Grosvenor. - A, da, domnule Grosvenor, acum îți recunosc vocea. Poftim! - Ne-ai vorbit de tenacitatea cu care ființa aceasta se agață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care ți-a dat-o, vreau s-o văd! — Acasă, spuse Nicu, abținându-se să ducă mâna la buzunar. Dădu din umeri a regret, ca să-și întărească spusele. Costache se întrebă tare și cu bruscă mânie ce fel de subalterni are și cum făcuseră percheziția străinului. Cine știe ce le mai scăpase, până și cutia-safe dispăruse. Nicu îl lăsă să se descarce, era obișnuit cu nervii, de la maică-sa, dar reținu noutățile. — Desenează-mi aici ce ți-a dat. Îi întinse lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
da, trei sferturi cu Iertare..., poate cu alt prilej. Vizita lui Costache îi făcea însă bine, îl îndrăgise de când, ca Prefect de Poliție, acum șapte-opt ani, destul de stânjenit de ideea de a lucra într-un birou, își căuta doar un subaltern corect și găsise în loc un prieten. Se măsurară din priviri, ca prima dată, când între ei se produsese acel fluid care, se spune, apare numai între anumiți oameni, și se bucurară să constate că amândoi erau aceiași și că fluidul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
apoi, spre disperarea lui, c-a murit. Fiindcă numai Rareș Ochiu-Zănoagă putea confirma că el e nevinovat. — Și cum ai rezolvat șarada? întrebă Generalul cu un ton care lui Costache îi amintea de momentele când Algiu știa mai multe decât subalternii săi și-i punea la încercare. Așa că, simțind o capcană, se gândi bine până să spună: — Cu excepția cuvântului Popescu, poate nici nu era Popescu, poate era popă?, restul, stele, lumină, Maica Precistă și sar sau dar sunt limpezi: Rareș fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știe ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), cu trimiteri spre control (Dumnezeu este stăpânul absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) mai ale către subaltern (Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam este subalternă bărbatului). - în mână se ascund semne ale destinului omului în stat: Mișcările corpului se fac simțite și într-un dialog cu publicul (judecător) ori în ascultare (mișcarea mâinilor
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
dintre Dumnezeu, care știe ce este binele și răul și Adam și Eva care doar stau în Paradis), la control (Dumnezeu este Stăpânul Absolut, poate controla cunoașterea oamenilor și îi poate alunga pe Adam și Eva din Paradis) și la subaltern (Adam este subaltern divinității, Eva, creată din coasta lui Adam, este subalternă bărbatului). Gesturile mâinii, de deschidere și de închidere, pot fi substitute ale limbajului verbal, depinzând de tehnici tradiționale în viață, în somn, în veghe, în mișcare, în consum
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Mi-e teamă că v-am reținut prea mult. Vina e însă a dumneavoastră. Astăzi chiar comentam cu locotenentul Azimioară ce atmosferă desăvârșită și tonică degajați, cât de instructivă e pentru mine fiecare întîlnire. ― Sîntem amabil. Apropo, ce mai face subalternul dumneavoastră? Băiatul acela voinic și simpatic. Îmi pare rău că nu l-am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în pătucul de fecioară cu îngerași și bile de bronz. ― Desigur, domnule Matei! o auzi. V-ați gândit foarte bine. Avem nevoie de un pahar. O picătură de apă e suficient. Tânărul o servea prompt, grăbit, cu zelul caracteristic al subalternilor față de superiorii pe care-i admiră. Grigore Popa se așeză pe un scaun. ― Din câte îmi dau seama, pregătiți paharul din care Panaitescu și-a sorbit fericirea. Cum faceți rost de cianură? ― M-am gândit și la asta, replică, zglobie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochi șoferul și sculptorul tăcu. Getaxul demară. Bătrâna se întoarse cu cel mai fermecător surâs spre Cristescu și Azimioară, rămași pe trotuar, și flutură în dreptul buzelor grațios degetele înmănușate. ― Ce oameni încîntători! Continuă să zâmbească mult timp după ce maiorul și subalternul său nu se mai zăriră. * Cristescu se îndreptă spre cuier și începu să se îmbrace. Întâi fularul, apoi raglanul larg din stofă moale, pălăria cu boruri scurte, mănușile. Azimioară îi urmărea mișcările, silueta suplă menținută fără eforturi la un număr
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a scos la raportul comandantului de pluton: sublocotenent NĂSTURA EUGEN, care ne-a făcut observație că am dormit în timpul plantonului și ne-a citit din regulament că, Comandantul nu trebuie să treacă cu vederea nici cea mai mică abatere a subalternilor săi, și ne-a pedepșit. Fiind el vinovatul că a descuiat ușa și nu a lăsat-o închisă gândindumă eu în sinea mea, soldatului Afrășinei cu două schimburi de planton iar pe mine cu unul, știindu-mă probabil un soldat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și să-l ții pentru toată viața pentru a-ți veni în ajutor ori de câte ori ai nevoie. Prietenul adevărat te apără în orice moment și orice șituație. Îmi amintesc cu drag de bunul meu prieten Sandu Nechifor, că deși îmi era subaltern în timpul serviciului, el fiind subofițer, iar eu căpitan ne lega o frumoasă prietenie și eram mereu nedespărțiți purtând grijă unul de altul, fiind născuți în același an, 1924. Până la 20 de ani am avut frumoase prietenii, iar apoi sau demonstrat
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ori de câte ori o aud, dorind să-i trimit și eu cartea scrisă de mine ,, Pe urmele bandei’’. DRAMA DIN APARTAMENTUL NR. 13 Acest caz real, care s-a petrecut după ieșirea mea la penșie mi-a fost relatat de un fost subaltern și un bun criminalist, cum l-am cunoscut pe nume Col. în rezervă al M.I. , Matâu Petrică. Dar să derulăm filmul evenimentului așa cum lam perceput și cum a decurs. Într-un apartament cu nr. 13 din Focșani, la sfârșitul lunii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mai dificile. Tocmai aveam în lucru un astfel de caz: o minoră, pe nume Hronovschi Valentina, fusese violată, apoi ucisă și abandonată într-un lan de porumb. Ca de obicei, era prezent în caz și colonelul Ceacanica, însoțit de un subaltern al său, cpt. Constantin, un discipol care i-a confirmat aș teptările în ale profesiei, precum și căpitanul Jumară Grigore un tînărș capabil, venit de la Piatra Neamț. Suspectul principal, un anume Savin Ștefan, fusese reținut dar nu i se obținuse recunoaș terea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mi-a îngăduit să-ți trântesc atât de repede ușa. Am rămas încă două ore și jumătate țintuit pe scaun, cu ochii la ceas, așteptând, umilit, murdărit de impertinența cu care ți-ai permis să pretextezi "o urgență". Cred că subalternul care-ți ține locul regretă cafeaua pe care mi-a oferit-o. Întârzierea dumitale i-a demonstrat că nu merita să se deranjeze. Dealtfel, și-a schimbat, văd, atitudinea! Acum trei ore era vorbăreț, amabil și plictisitor. Acum tace. Singurul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
regimentul ce comanda era alcătuit aproape în exclusivitate din oameni care au plecat să-și pună familia la adăpost din calea invadatorului? El, colonelul ridicat în grad de la „copil de trupă”, el care cunoștea și aprecia și cu sufletul nevoile subalternilor săi, el care se simțea militar cu vocație, tocmai el să sufere un asemenea afront, o asemenea nedreptate prin pensionarea anticipată? Acest fapt l-a doborât, l-a măcinat, obligându-l să se retragă la Valea Teancului-Buzău, unde înjghebase o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
-mi rezervarea la hotel pentru Derby. Dar normele de apreciere la Levy Pants erau foarte modeste. Punctualitatea constituia un motiv suficient pentru promovare. Domnul Gonzalez devenise șef de birou și-i supraveghea pe cei câțiva angajați plictisiți care îi erau subalterni. Nu reușea niciodată să-și amintească numele acestor funcționari și dactilografi. Uneori i se părea că vin și pleacă aproape zilnic, cu excepția domnișoarei Trixie, contabila adjunctă, octogenară, care copiase incorect cifre în registrele de contabilitate ale firmei timp de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
doar să îți ofer ajutorul meu. ă Iar eu îți sunt recunoscător. Totuși... Saliatov fusese locotenent în armată. Se pare că acolo învățase să tune și să fulgere. Lui Porfiri însă îi venea greu să creadă că obținuse vreodată respectul subalternilor săi. Era slab de gură, iar firele mustății sale îngrijite nu puteau compensa pentru asta. ă Cum ne-ai mai speriat data trecută, Ilia Petrovici! Noi, prietenii tăi din departament, eram foarte îngrijorați de sănătatea ta. Nu mai văzusem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]