872 matches
-
și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. În ordine cronologică : La Galatea „La Galatea” este primul roman al lui Cervantes, datând din 1585. Face parte din subspecia pastorală („"o eglogă în proză"”, după cum a numit-o autorul), foarte apreciată în timpul Renașterii. Precum în alte romane de acest tip (precum „"La Diana"” de Jorge de Montemayor), personajele principale sunt păstori idealizați, care își exprimă sentimentele în cadrul unui peisaj
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
inserate chiar în cadrul lui "Don Quijote", precum „"Curiosul impertinent"” sau „"Povestea deținutului"”, cu elemente autobiografice. Se face aluzie de asemenea în "Don Quijote" la nuvela „"Rinconete y Cortadillo"”. Los trabajos de Persiles y Sigismunda Aceasta este ultima operă scrisă de Cervantes. Aparține subspeciei „nuvelă bizantină”. Pe 19 aprilie 1616, cu patru zile înainte de a muri, a scris în prefața dedicată contelui de Lemos următoarele trei versuri : „"Puesto ya el pie en el estribo," "con ansias de la muerte," "gran señor, esta te escribo.”" („"Cu
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
prin consumul de semințe, dar mai ales prin roaderea scoarței lăstarilor și puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații Nu se îmblânzesc, însă se adaptează ușor la viața în captivitate. Unii autori recunosc 21 de subspecii de șoareci-scurmători-de-pădure. În România se găsește o singură subspecie: "Clethrionomys glareolus istericus" (= "Evotomys glareolus istericus") , celelalte 20 de subspecii având un areal în afara României
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
scoarței lăstarilor și puieților de specii forestiere sau fructifere, producând daune în culturi și plantații Nu se îmblânzesc, însă se adaptează ușor la viața în captivitate. Unii autori recunosc 21 de subspecii de șoareci-scurmători-de-pădure. În România se găsește o singură subspecie: "Clethrionomys glareolus istericus" (= "Evotomys glareolus istericus") , celelalte 20 de subspecii având un areal în afara României
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
daune în culturi și plantații Nu se îmblânzesc, însă se adaptează ușor la viața în captivitate. Unii autori recunosc 21 de subspecii de șoareci-scurmători-de-pădure. În România se găsește o singură subspecie: "Clethrionomys glareolus istericus" (= "Evotomys glareolus istericus") , celelalte 20 de subspecii având un areal în afara României
Șoarece scurmător () [Corola-website/Science/333702_a_335031]
-
ce se aseamănă cu capul unui berbec; sunt colorate în roz deschis, galben și foarte rar cafeniu. ul face parte din genul "Cicer" L. care cuprinde mai multe specii. Specia cultivată este "Cicer arietinum" L. care se împarte în patru subspecii (după G. Popova - 1937): După forma și culoarea semințelor se deosebesc următoarele varietăți de năut, (după G. Popova și A. Pav.) : Planta de năut este în întregime acoperită de perișori care secretă acid oxalic și acid malic. A fost introdus
Năut () [Corola-website/Science/303111_a_304440]
-
Acer platanoides"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), plop tremurător ("Populus tremula"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), salcie albă ("Salix alba"), salcie căprească ("Salix caprea"). La nivelul ierburilor diversitatea floristică este reprezentată de mai specii și subspecii de plante, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă a țării. Specii floristice semnalate în arealul parcului: garofița Pietrei Craiului ("Dianthus callizonus"), specie endematică ce crește numai pe stâncăriile și grohotișurile Pietrii Craiului, sângele voinicului ("Nigrittela
Parcul Național Piatra Craiului () [Corola-website/Science/313453_a_314782]
-
că populațiile șoarecelui subpământean sunt mici în România, el produce pagube minore prin consumul de masă verde sau zarzavaturi din culturi; iar în anii când populațiile cresc numeric, daunele produse sunt strict localizate. În România au fost identificate următoarele 5 subspecii: Mai milți cercetători pun sub semnul întrebării existența ultimilor 4 subspecii, susținând că în România există numai o singură subspecie de șoarece subpământean, "Pitymys subterraneus subterraneus".
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
minore prin consumul de masă verde sau zarzavaturi din culturi; iar în anii când populațiile cresc numeric, daunele produse sunt strict localizate. În România au fost identificate următoarele 5 subspecii: Mai milți cercetători pun sub semnul întrebării existența ultimilor 4 subspecii, susținând că în România există numai o singură subspecie de șoarece subpământean, "Pitymys subterraneus subterraneus".
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
culturi; iar în anii când populațiile cresc numeric, daunele produse sunt strict localizate. În România au fost identificate următoarele 5 subspecii: Mai milți cercetători pun sub semnul întrebării existența ultimilor 4 subspecii, susținând că în România există numai o singură subspecie de șoarece subpământean, "Pitymys subterraneus subterraneus".
Șoarece subpământean () [Corola-website/Science/333747_a_335076]
-
regiuni uscate, zone deschise de câmpie cu copaci izolați, livezi, dealuri. Familia upupidelor ("Upupidae") include un singur gen "Upupa" și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include 9 subspecii, care sunt distribuite după cum urmează: Hrana pupezei constă din insecte și larvele lor, viermi (viermi de pământ etc.), păianjeni, melci, limacși, miriapode, pe care le capturează la suprafața solului cu ciocul lor lung sau de sub crusta pământului prin bătăi repezi
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
de taxoni sub gradul de specii. Aceste nume au trei părți. Utilizarea este diferită în zoologie și botanică. Pentru animale, denumirile științifice sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru alge, ciuperci, plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
trei părți. Utilizarea este diferită în zoologie și botanică. Pentru animale, denumirile științifice sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru alge, ciuperci, plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii sunt soiul și forma, precum se pot face și
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii sunt soiul și forma, precum se pot face și mai multe ranguri prin utilizarea prefixului „sub” pentru a face subspecii, subvarietăți, subforme. Nu toate aceste ranguri trebuie să fie specificate, de exemplu, unii autori preferă să împartă speciile de plante în subspecii, în timp ce alții preferă să folosească soiuri. Aceste ranguri sunt componente ale unei clasificări biologice, de exemplu "Corylopsis sinensis
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
soiul și forma, precum se pot face și mai multe ranguri prin utilizarea prefixului „sub” pentru a face subspecii, subvarietăți, subforme. Nu toate aceste ranguri trebuie să fie specificate, de exemplu, unii autori preferă să împartă speciile de plante în subspecii, în timp ce alții preferă să folosească soiuri. Aceste ranguri sunt componente ale unei clasificări biologice, de exemplu "Corylopsis sinensis var. calvescens f. veitchiana" este o plantă ornamentală de gradină. Cu toate acestea, un nume nu este la fel ca o clasificare
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
cu pieptul negru) este o specie de pasăre din familia Anatidae care se întâlnește din partea sudică a Statelor Unite și a Americii Centrală până în America de Sud (în partea centrală și sudică). În Statele Unite, este întâlnită tot anul în sudul Texasului. Există două subspecii: Această specie nu este considerată amenințată cu dispariția de către IUCN și Național Audubon Society; se estimează că populația globală este de 1.100000-2.000000 de pasari.
Dendrocygna autumnalis () [Corola-website/Science/332859_a_334188]
-
mult mai mari decât cei asiatici, regatele africane nu i-au folosit în aceeași măsură în războaie sau ceremonii, deoarece elefantul african se lasă mai greu dresat. Unele regate africane au folosit într-adevar elefanți africani, dar este vorba de subspecia dispărută "Loxodonta (africana) pharaoensis". Utilizarea elefanților dresați era astfel limitată la regiunile lumii unde poate fi găsit elefantul asiatic. În timpul Evului Mediu, în mai multe imperii/dinastii din Asia de vest, de exemplu în cel bizantin, în cel sasanid, în
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
etc. Construiesc cuiburi căptușite cu material moale, pe sub stoguri, în magazii, hambare, depozite, cămări, poduri etc. Șoarecele de casă este răspândit pe toate continentele și urcă la altitudine până la 2700 m acolo unde există construcții umane. În România se întâlnește subspecia "Mus musculus musculus" răspândită în toată țara pe lângă locuințe, de la câmpie până în golul de munte. Vara o parte dintre șoareci migrează în câmpuri deschise, cultivate sau înțelenite, fără a ierna aici. Are o lungime de 7-10 cm (cap + trunchi) și
Șoarece de casă () [Corola-website/Science/332199_a_333528]
-
și cormorani cu gât negru, iar în provinciile Chubut și Santa Cruz pinguini Magellan. Cel mai reprezentativ mamifer terestru este guanaco (o rudă a lamei domesticite din Patagonia), răspândit peste tot. Alte mamifere rumegătoare sunt huemul andin, o cornută cu subspecii nordice și vestice, și "pudú", o căprioară pitică. Tapirul subtropical, înrudit cu calul, se întâlnește în zona nordică (subtropicală). Cel mai mare carnivor din Argentina este puma, care trăiește doar în pădurile subtropicale. Alte mamifere notabile sunt maimuța capucin, maimuța
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
("Capra pyrenaica pyrenaica"), denumirea comună "Bucardo", a fost una dintre cele patru subspecii ale ibexului spaniol, o specie care este endemică în Peninsula Iberică. era întâlnit frecvent în Munții Cantabrici, sudul Franței și în nordul Munților Pirinei. Aceasta specie a fost comuna în timpul Holocenului și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
și al Pleistocenului. În ianuarie 2000, Ibexul din Pirinei a dispărut complet, dar oamenii de știință au încercat să-l cloneze folosind ADN de la una dintre ultimele femele; o astfel de clonă a murit la șapte minute după naștere. Alte subspecii au supraviețuit: Ibexul spaniol de vest, sau Ibexul "Gredos" și Ibexul din sud-estul Spaniei, în timp ce Ibexul portughez a dispărut deja. Ultimul Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
subspecii au supraviețuit: Ibexul spaniol de vest, sau Ibexul "Gredos" și Ibexul din sud-estul Spaniei, în timp ce Ibexul portughez a dispărut deja. Ultimul Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii fiind controversată. Există mai multe teorii cu privire la evoluția și migrarea istorică a C. pyrenaica în Peninsula Iberică, precum și relația dintre diferitele subspecii. O posibilitate este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Ibex din Pirinei a dispărut înainte ca oamenii de știință să îl analizeze în mod corespunzător, taxonomia acestei subspecii fiind controversată. Există mai multe teorii cu privire la evoluția și migrarea istorică a C. pyrenaica în Peninsula Iberică, precum și relația dintre diferitele subspecii. O posibilitate este că C. Pyrenaica a evoluat de evoluat de la un strămoș legat de Capra Caucaziana din orientul mijlociu la începutul ultimei perioade glaciare(120-80 km) ). C. pyrenaica probabil sa mutat de la Alpii de nord prin sudul Franței în
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
exemplu, aceasta ar însemna ca C. pyrenaica (posibil 18 km migrația) și C. ibex (300 km migrarea mai devreme) ar fi evoluat din strămoși diferiți și au morfologic mai diferit genele lor separate. Este cunoscut faptul că toate cele patru subspecii au trăit împreună în timpul Pleistocenului superior, dar oamenii de știință nu sunt siguri de cât de mult schimb genetic ar putea fi. Problema cu această teorie este că genetica sugerează că C. pyrenaica și C. ibex poate fi împărtășit o
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
ibex au migrat mai târziu și au evoluat în Peninsula Iberică. Este posibil ca C. pyrenaica deja să fi trăit în Peninsula Iberică, atunci când au început să migreze ibexul prin Alpi. Dovezile genetice sprijină, de asemenea teoria că mai multe subspecii de Capra au migrat în regiunea iberică la aproximativ aceeași perioadă de timp. Hibridizarea poate fi fost posibil, dar rezultatele nu sunt concludente. Ibexul din Pirinei a avut blana scurtă, care variază în funcție de anotimpuri. În timpul verii părul ei este mai
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]