1,497 matches
-
ai simțit cu adevărat îndreptățit să ceri protecția la care rangul și valoarea activității tale îți dau dreptul, sunt sigur că vei fi fericit să auzi că statul este pregătit să asigure protecția materialului pe care l-ai recuperat din subteranele zeilor și din alte surse antice. Locul cel mai sigur pentru tot acest material se află la reședința ta din Linn. În consecință, voi asigura fonduri pentru a transporta în oraș orice asemenea echipamente de care dispui, de pe proprietatea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de pași, dar Gosseyn avu impresia că hruba se prelungește mult dincolo de trunchiul arborelui. Închise ușa respectivă și, ducându-se într-una din camere, se dezbrăcă și făcu un duș în sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
subtilizarea de către Olrik a unei bijuterii fără de preț, Mortimer și Blake sunt absorbiți în vârtejul universului ficțional populat de umbrele unor Rocambole, Fantomas și Arsène Lupin. Căutarea „colierului” (obiect mitic convocând strălucirea grațioasă a Vechiului Regim și monarhia franceză) expune subteranele unui Paris ce îl atrăgeau și pe Jean Valjean în pântecele sale. Ca și iluștrii săi înaintași în ale crimei, Olrik se ascunde în acest labirint ce este corespondentul unui regat al întunericului. Ritualul căutării colierului devine parcursul inițiatic al
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
către speranță, dozaj fără de care umanitatea nu ar fi decât o schiță unidimensională. Sclavia nu este, în această Argentină aflată pe drumul genezei, un atribut rezervat doar populației africane, ci și semnul condiției feminine degradate a fetelor irlandeze ce populează subteranele marinei engleze, spre a procura plăceri ieftine și erotism încărcat cu miasme de alcool. Din aceste bolgii engleze se naște și asocierea unor destine, ce aduce împreună pe cocoșatul Matthew și pe irlandeza Molly. Încă o dată, Pratt este atras de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primele locuri, se gândi olarul. Și nu doar că vor să fie pe primele locuri, dar vor și să se spună și să se observe, murmură. Cu excepția celor doi gardieni care controlau, câte unul la fiecare capăt, intrarea și ieșirea, subterana era pustie. Așa se întâmpla întotdeauna, șoferii lăsau vehiculul în rând când soseau și urcau în stradă, la cafea. Se înșală dacă își imaginează c-o să rămân aici, spuse Cipriano Algor cu glas tare. Dădu înapoi furgoneta de parcă, la urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
aici nu e garaj. Olarul spuse, Știu, porni motorul și plecă fără nici o vorbă. Gardianul notă numărul furgonetei pe o hârtie, n-ar avea nevoie s-o facă, îl știe aproape din prima zi când a devenit gardian în această subterană, totuși îl notă ostentativ pentru că nu-i plăcuse acel sec Știu, oamenii, mai ales dacă sunt gardieni, trebuie tratați cu respect și considerație, nu li se răspunde Știu așa pur și simplu, bătrânul ar fi trebuit să spună, Da, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adevărul e că gardianul, mai mult decât iritat, e deconcertat, se gândește că nici el n-ar fi trebuit să spună, Aici nu e garaj, și pe un ton disprețuitor de parcă ar fi regele lumii, când nu e nici măcar al subteranei murdare unde își petrece zilele. Tăie numărul și se întoarse la post. Cipriano Algor căută o stradă liniștită unde să-și treacă timpul până va merge să-și aștepte ginerele la poarta serviciilor de siguranță. Parcă furgoneta la un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
teama de a fi certat în public de superiorul ierarhic schimbă într-o clipă atitudinea subșefului. Mai aruncă o insolență ca să-și ascundă furia și se retrase în fundul magaziei, de unde apăru din nou numai când camionul, în sfârșit încărcat, abandonă subterana. Nici la propriu nici la figurat nu au strigat Cipriano Algor și Marçal Gacho victorie, erau prea obosiți ca să-și irosească restul de puteri cu triluri și felicitări, cel mai bătrân spuse, O să ne mănânce sufletul când vom aduce cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată când își termina somnul de dimineață în subterana Centrului, nu-l trezea pentru prima oară, amplificat și multiplicat de ecouri, bubuitul motoarelor camioanelor. Coborî din furgonetă și avansă spre ghișeu, spuse cine e, spuse că venise pentru o lămurire, voia să vorbească cu șeful, dacă se poate, Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
mai firesc din lume, Luați-o pe acest coridor, drept înainte, când veți ajunge la capătul lui, va trebui doar să urmați indicațiile, nu puteți greși, spuse. Se afla la parter, la un moment dat va trebui să coboare în subterana unde, în vremuri mai fericite, judecată pe care cu siguranță subșeful cel simpatic n-o va împărtăși, se prezenta pentru a-și descărca farfuriile și cănile. O săgeată și o scară rulantă i-au spus pe unde s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lume trei colegii rozacruceene, și ar fi adevărat, căci după al treilea nucleu mai sunt Încă trei. Dă niște indicații aproape demne de basm (unul e În India, În insulele plutitoare), dar sugerează că unul dintre colegii se află În subteranele Parisului.“ „Dumneata crezi că toate astea explică Războiul de treizeci de ani?“ Întrebă Belbo. „Fără nici o Îndoială“, am spus, „Richelieu are informații aparte de la Naudé, vrea să fie amestecat În istoria asta, dar greșește totul, intervine pe cale militară și tulbură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În craterele vulcanilor, zicea iezuitul acesta de treabă, care știa tot despre cunoscut, necunoscut și inexistent...“ „Dumneavoastră vă gândiți mereu la subterane“, am spus eu, amintindu-mi conversația noastră de la München și frazele pe care le surprinsesem cu ajutorul urechii lui Dionis. Deschise volumul la o altă pagină: acolo era o imagine a globului, care apărea ca un organ anatomic tumefiat străbătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din vreun lagăr de exterminare. Dar nu, aveam de-a face cu un bătrân nostalgic, care purta În cârcă vechi amintiri ale antisemitismului rus. „Dacă Înțeleg bine, există un conciliabul de evrei -, nu toți -, care urzește ceva. Dar de ce În subterane?“ „Mi se pare limpede! Cine complotează, complotează pe dedesubt, nu la lumina soarelui. De când lumea și pământul toți știu asta. Stăpânirea lumii Înseamnă stăpânirea a ceea ce se află dedesubt. A curenților subpământeni“. Mi-am amintit de o Întrebare pusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și albă care vrea suprafața... Voiam să alerg acasă, la Lia, să aștept Împreună cu ea apariția acelui Ceva, oră cu oră, triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea ce trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caute alte profunzimi, Piatra mea frumoasă și albă care vrea suprafața... Voiam să alerg acasă, la Lia, să aștept Împreună cu ea apariția acelui Ceva, oră cu oră, triumful suprafeței din nou cucerite. În peștera lui Salon era damf de subterane, subteranele sunt originea ce trebuie abandonată, nu ținta ce trebuie atinsă. Și totuși, Îl urmăream pe Salon și mi se Învârtejeau În cap noi idei pline de viclenie pentru Plan. În timp ce așteptam unicul Adevăr al acestei lumi sublunare, mă-ncrâncenam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de bune intuițiile lui Salon: mai mult sau mai puțin pe timpul lui Foucault, lumea industrială, creație a aripii baconiene, Începe să sape rețelele metropolitane În inima marilor orașe europene. „E adevărat“, zicea Belbo, „secolul al XIX-lea e obsedat de subterane, Jean Valjean, Fantomas și Javert, Rocambole, un Întreg du-te-vino prin galerii și canale de colectare. Doamne, dacă stau să mă gândesc, toată opera lui Jules Verne e o revelație inițiatică a misterelor subsolului! Călătorie spre centrul pământului, douăzeci de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Belbo. „Ci un anume déja vu. Sinteza faptului este că acești Înțelepți povestesc un plan pentru cucerirea lumii, iar noi discuția asta am mai auzit-o deja. Încercați să tăiați unele referiri la fapte și probleme ale secolului trecut, Înlocuiți subteranele metroului cu subteranele din Provins și de fiecare dată când e scris evrei scrieți Templieri, iar de câte ori e scris Înțelepții din Sion scrieți Treizeci și șase de Invizibili Împărțiți În șase cete... Prieteni, aceasta este Ordonanța din Provins!“ 94 Voltaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
anume déja vu. Sinteza faptului este că acești Înțelepți povestesc un plan pentru cucerirea lumii, iar noi discuția asta am mai auzit-o deja. Încercați să tăiați unele referiri la fapte și probleme ale secolului trecut, Înlocuiți subteranele metroului cu subteranele din Provins și de fiecare dată când e scris evrei scrieți Templieri, iar de câte ori e scris Înțelepții din Sion scrieți Treizeci și șase de Invizibili Împărțiți În șase cete... Prieteni, aceasta este Ordonanța din Provins!“ 94 Voltaire lui-même est mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care teoria pământului gol pe dinăuntru materializează, ca să zicem așa, intuiția hermetică milenară: ceea ce se află dedesubt este egal cu ceea ce stă deasupra! Polul mistic coincide cu Miezul Pământului, graficul secret al aștrilor nu-i altceva decât graficul secret al subteranelor Agartthei, nu mai e diferență Între cer și infern, iar Graalul, acel lapis exillis, este lapis ex coelis În sensul că e Piatra Filosofală ce se naște ca Înveliș, termen, limită, uter htonian al cerurilor! Iar când Hitler avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă asupra subteranei, portocalei mecanice și a sângelui rece. Nu vă speriați! Am mințit. Cine credeți că mă crede în stare de așa ceva? Sunt doar o aparență corectă. În aprobare nu mi s-au cerut sentimentele de la intrare sau de la ieșire. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Laforgue, evidentă. Aspecte ale mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
amîndoi, cu gîndirea, cu formele și tiparele stabilite de milenii, și vai de acela ce cade în mîinile unui Dumnezeu de biologie, viu”; „experimentul Urmuz, dacă este urmărit cu seriozitate, dacă e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor și ale sfinților; alții, mai practici, cred că, în subterane, corpul se mumifică pe cale naturală. În ceea ce mă privește, aș prefera sarcofagul, dacă voi putea să mi-l îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să fie locul onorabil. În ambele îngropăciuni, rămășițele pământești devin simple amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mine! L-am urmat, căci nu se cuvine niciodată să fii crud cu un înfrânt: îți faci un dușman de moarte. Avea sub brațul drept o pungă de piele. M-a gonit până la marginea așezării și, când am ajuns în subterană, a scos din pungă două scramasaxuri. Congestionat la față, mi-a întins unul, spunându-mi: - Tu cuvântul, iar eu spada. Nu prea mă pricepeam la arme; reușeam cu greu să mă apăr, și asta pentru scurt timp. Am făcut față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]