1,856 matches
-
Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte discipline. În acest context, înțelegerea relațiilor de putere din interiorul și dintre comunități, a practicilor de subzistență, a relațiilor sociale care formează țesutul social al comunităților-țintă sunt esențiale pentru practica dezvoltării participative. Antropologii se află prinși într-o dublă dilemă. Pe de o parte, una dintre axiomele cercetării antropologice - neintervenția în comunitățile studiate - este în contradicție directă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
statul-națiune) și economice naționale și internaționale (piețe). O soluție intermediară este rolul de broker în numele comunității locale și lumea industriei de dezvoltare sau a birocrațiilor statului. Pe de altă parte, sugestia ca proiectele de dezvoltare să nu amenințe activitatea de subzistență și să nu suprainoveze sugerează că antropologii se identifică cu comunitățile pe care le studiază și le dezvoltă: ei doresc să beneficieze de oportunitățile extracomunitare atunci când există și să se replieze în interior atunci când acestea dispar. Bibliografie Appadurai, Arjun, 1986
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
frontiera punctată nu am dispus de date) Modernitatea târzie prin care trec țările nord-vestice își pune mai accentuat amprenta asupra modului în care relațiile sociale sunt concepute și desfășurate. Mobilitatea spațială mai ridicată, afirmarea și acceptarea diferențelor identitare, rezolvarea problemelor subzistenței pentru majoritatea membrilor societății, diversificarea formelor și timpului alocat petrecerii timpului liber au contribuit la și au fost stimulate de dezvoltarea unui model al unei vieți sociale active și intense, al unei semnificații crescute a prietenilor și cunoștințelor, aflate mai
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
se selectează din rândul următoarelor segmente: persoane neîncadrate pe piața formală a muncii, liber profesioniști, familiile sărace din mediul urban neacoperite de ajutorul social, familiile (sărace) din mediul rural (o mare parte a țăranilor care obțin venituri din agricultura de subzistență) și o parte a populației de romi. Populația neasigurată se ridică, după estimările CNAS, doar la 5-10% din totalul populației Un număr mare de persoane, deși sunt asigurate, au acces limitat la asistența medicală pe fondul bugetului foarte redus al
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
catalogate ca injustiție socială, ceea ce ne spune că, la nivelul experienței comune, cel puțin la anumite categorii de actori sociali, contractul comunist nu trebuie să cuprindă doar egalitatea, ci și „bunăstarea”. Ghilimelele apar fiindcă subiecții se referă la bunurile de subzistență, trebuințele primare. Ceea ce ne spune că, în condiții de penurie severă, nu numai inegalitatea distribuției bunurilor, ci și lipsurile sunt considerate imorale, adică prevăzute în contractul ideologic, dar nerespectate de regim. Altfel s-ar putea spune că nu numai structura
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de învățare; - persoane care abuzează de consumul de droguri și alcool; - persoane infectate cu virusul HIV (seropozitive) sau bolnave de SIDA; - persoane care au în îngrijire alte persoane aflate în situațiile descrise mai sus; - persoane care nu au surse de subzistență, șomeri sau persoane aflate în situații de risc (persoane abandonate, copiii străzii, copii care nu beneficiază de un confort familial suficient, victime ale traficului de ființe umane etc.). Elementele fundamentale care orientează și susțin activitățile din domeniul serviciilor sociale sunt
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sociale a persoanelor care prezintă o serie de deficiențe de natură intelectuală, senzorială, fizică, psihică, tulburări de limbaj, carențe comportamentale și de relaționare, precum și a persoanelor aflate în situații de risc din cauza mediului în care trăiesc, a resurselor insuficiente de subzistență sau prezenței unor boli cronice ori a unor fenomene degenerative care afectează integritatea lor biologică, fiziologică sau psihologică (vezi Gherguț, Neamțu, 2000). 1. Se dorește și se recomandă cu insistență ca unii termeni, cum ar fi: invalid, irecuperabil, needucabil, inapt
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
rusești în România, soția și copiii pleacă în SUA, dar P. are dificultăți, reușind să părăsească țara în 1946. În drum spre America, este nevoit să se oprească un timp în Belgia, unde lucrează ca docher pentru a-și asigura subzistența. De-abia în 1947 primește viza de intrare în SUA, alăturându-se, în fine, familiei. O vreme își câștigă existența ca funcționar de bancă, apoi lucrează ca administrator al unei ferme. La începutul anului 1950 se afla în Guatemala, ca
PETRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288773_a_290102]
-
enunț de covariație: variația lui C este însoțită de variația lui E. Covariația poate fi discretă: diferitele stări distincte ale lui C sunt însoțite de stări distincte ale lui E. Este cazul legii productivitate/stratificare socială: productivității la nivelul de subzistență îi corespunde o societate egalitară; rarității, o societate inegală; abundenței, o societate egalitară. Covariația poate fi și continuă, cantitativă: „Cu cât este mai mare C, cu atât este mai mare E”. Legea ierarhie/diferențiere a satisfacției muncii este de acest
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corporal, securitate, mișcare, sănătate - și nevoi derivate - producție, organizarea activităților colective, elaborarea și asigurarea respectării regulilor de acțiune, transmiterea zestrei culturale. Abraham Maslow (1968) este autorul unei celebre clasificări a necesităților ființei umane. El distinge cinci mari categorii de necesități: subzistență, securitate, dragoste și apartenență, statut social și stimă și, în fine, autoactualizare. Alfred R. Radcliffe-Brown (1965), în polemica sa cu Malinowski, propune o înțelegere de tip particularist a cerințelor funcționale. Însuși termenul de necesitate (nevoie) prezintă în opinia sa dezavantajul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
asemenea caz. În teoria motivației, el consideră, după cum am văzut mai înainte, cinci clase de necesități care pun în mișcare (motivează) comportamentul. Aceste clase de necesități nu sunt egale ca importanță pentru ființa umană, ci formează o ierarhie: necesitățile de subzistență sunt cele mai importante, urmate de cele de securitate, apartenență și dragoste, stimă și statut social și, în fine, autoactualizare. Teza centrală a teoriei sale este următoarea: manifeste vor fi necesitățile din prima clasă de necesități nesatisfăcute a ierarhiei; necesitățile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specificul fărâmițat al producției agricole. Tributul este treptat înlocuit cu proprietatea feudală de tip european. În relația cauzală dintre productivitatea muncii și stratificarea socială, productivitatea pare să fie un factor de tipul P. Ea afectează posibilul acțional: sub nivelul asigurării subzistenței, neexistând nici un plusprodus, nu există nici un obiect al exploatării. Apariția plusprodusului determină stratificarea societății (Engels, 1967, și verificarea acestei ipoteze de către Sahlin, 1958). Teoria lui Luis Coser (1969) asupra cauzelor violenței ne oferă un alt caz foarte clar. Atunci când obiectivele
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
din Borneo și Acona Pueblo se află la același nivel de evoluție (figura 15.1). Figura 15.1. Profilurile culturale ale societăților Kayan din Borneo și Acona Pueblo În ordine, domeniile din care au fost determinate trăsăturile culturale sunt următoarele: subzistență, economie, organizare socială, legi, război, religie. Din acest exemplu, cititorul își poate face o imagine nu numai asupra procedurii propriu-zise utilizate, dar și asupra a ceea ce se poate sau nu obține printr-o asemenea metodă. Cert este că o asemenea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comune cu Suedia, transformarea lumii rurale Înregistra evidente elemente pozitive, În timp ce În Bulgaria și Rusia situația nu părea deloc diferită de cea de la noi (cu menționarea unor deteriorări și chiar distrugeri deliberate ale infrastructurii agrare, cantonarea Într-o agricultură de subzistență ș.a.m.d.), reprezentările fotografice comparative fiind, de pildă, de-a dreptul șocante În sugestiile lor. Problematica antreprenoriatului rural a fost abordată de Ikka Alanen, de la Universitatea Jzvaskyla, Finlanda, Jouko Nikula și Leo Granberg, Universitatea din Helsinki, În comunicarea Rural
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de pornire o scriere a economistului rus Alexandr Ceaianov (1923) asupra gospodăriei din Rusia de dinaintea colectivizării. Autorul observă mai Întâi că teza lui Ceaianov - ,,țăranii ruși sunt cei care decid când și cât să muncească”, cu rezultatul unei economii de subzistență - ignoră valorizarea religioasă diferită a ,,muncii ca povară” În Rusia (un ritualism costisitor al țăranilor față de ,,bogata Biserică Ortodoxă”) În raport cu ascetismul protestant bazat pe ,,bucuria de a muncii” din Occident. În al doilea rând, Ceaianov nu ține seama - potrivit lui Streck
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
unei inadaptări la schimbări prea rapide sau prea numeroase, ca efect al autoapărării, unii indivizi se retrag în propriul univers departe de lumea dezlănțuită. Migrează de la oraș la sat, se pensionează de timpuriu, își cultivă propria grădină sau gospodărie de subzistență, nu participă la evenimente sociale sau politice, citesc literatură clasică, nu deschid televizorul decât pentru a vedea telenovele sau emisiuni culturale liniștite, își explorează propria interioritate subiectivă fără altă intenție decât pentru a se prospecta, se identifică adesea cu credința
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
însă peste noapte. Ele au propria istorie, și de aceea trebuie să coborâm puțin în trecut. Familia tradițională a fost o familie extinsă, bazată pe coexistența socială a două sau chiar a mai multor generații, pe o economie autarhică de subzistență și pe o cultură comunitară închisă. Relațiile de gen erau asimetrice: bărbații dețineau pozițiile privilegiate. Cum se prezintă familia modernă a societății industriale și postindustriale? Răspunsul la această întrebare poate fi formulat astfel: dacă mai există vreo componentă a structurii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
serviciilor oferite familiilor și copiilor. În consecință, s-a produs fie o migrație dinspre mediul urban spre cel rural (circa 2-3% din populația urbană), odată cu dezangajarea din munca industrială și cu constituirea de gospodării rurale bazate pe regulile economiei de subzistență, fie o lipsă acută a serviciilor corporatiste sau de stat oferite familiilor. Acestea nu sunt însă altceva decât excepții de la regulă, un gen de „efect colateral” al tranziției economice. La noi, fenomenele au dispărut pentru a lăsa loc unei noi
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și cel din vestul Europei. Relevant este și faptul că aproximativ jumătate din gospodăriile care practică agricultura în România (dar și Bulgaria și Polonia), nu își distribuie produsele pe nici o piață, ci le utilizează exclusiv pentru consum, practicând agricultura de subzistență (Zwass, 2002; Voicu, 2005a). Implicația imediată, în plan peisagistic, este dată de prezența în ruralul românesc a găinilor ca parte a imaginii de ansamblu, a vacilor care se întorc de la păscut, a căruțelor care aduc toamna știuleții de porumb de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
cooperativelor prin restituirea proprietăților agricole, a condus la fărâmițarea fermelor în parcele minuscule, în timp ce gospodăriile erau lipsite de unelte agricole moderne și eficiente. Pe de altă parte, tranziția a adus cu sine creșterea frecvenței practicilor de a face agricultură de subzistență (Kostov și Lingard, 2002, pp. 83-94). Deteriorarea condițiilor de trai și a șanselor de angajare, absența alternativelor de ocupare nonagricolă din rural (Chaplin et al., 2004, pp. 61-77; Janowski și Bleahu, 2001), dar și lipsa deprinderilor necesare integrării în noua
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
un flux de căutare a unor condiții superioare de viață, antiurbanizarea diferă fundamental de fluxul migrațional de reîntoarcere în sat, către agricultură, manifest în unele țări în tranziție. Reîntoarcerea la agricultură este, în cele mai multe cazuri, o reîntoarcere la agricultura de subzistență, autarhică. Ea produce însă și efecte în planul urbanizării, pregătind-o cultural. Migranții de la oraș la sat contribuie la creșterea nivelului de aspirații, prin raportarea la standardele de locuire și viață urbană, adesea acționând ca și agenți ai schimbării. Migrația
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Tomșani, ci în Loloiasca și Magula. În cea ce privește sursele de venit, acestea sunt în majoritate salarii realizate din munca în regim de navetă la Ploiești și, în foarte puține cazuri, la Mizil, pensii și o activitate agricolă de subzistență. În general, o condiție minimală necesară supraviețuirii este considerată a fi cea a combinării a cel puțin două tipuri de venituri, salariu sau pensie și cel rezultat din activitatea agricolă. În anul 2002, conform datelor statistice oficiale, la nivelul întregii
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
pentru asigurarea unui trai decent - pe care le obțin din muncă sunt în general slab calificate, la oraș pare a reprezenta principalul motiv pentru care această sursă de venit este necesar a fi completată cu cea rezultată din agricultura se subzistență. Spre deosebire de multe dintre satele tradiționale, unde creșterea animalelor și/sau agricultura reprezintă activități și surse de hrană care nu pot fi ușor înlocuite prin mecanisme moderne, „urbane” de schimb, în Tomșani am întâlnit câțiva tineri care, având salarii relativ bune
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
Sibiului știu astăzi cum prețul de transport al lânii depinde de prețul petrolului fixat pe piața internațională. Această imprevizibilă dinamică economică explică foamea de „știri externe”. În era atomică, viața unui sihastru anonim din peșterile Himalayei depinde, cel puțin în privința subzistenței biologice, de tot ceea ce se poate întâmpla la celălalt capăt al globului. Chiar dacă superficial și viciat, jurnalele de televiziune contribuie la percepția globală a timpului nostru comun. În sfârșit, calendarul evenimentelor cu rezonanță mondială a ajuns să fie mai important
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
secolului al XIX-lea (care coincide cu secularizarea averilor bisericești)1. Istoria este mereu insuficientă pentru a explica un prezent absurd, dacă este „citit” în termeni strict umani. Care să fie cauzalitățile ascunse în starea de mizerie ce condamnă la subzistență atâtea milioane de oameni ai planetei albastre? Există oare rațiuni istorice pentru faptul că treizeci și cinci de mii de copii mor zilnic prin înfometare 1? Câte silogisme economico-politice sunt epuizate pentru a explica de ce primii trei oameni bogați ai lumii pot
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]