11,590 matches
-
astea, tot evreu e. Iar acum se-ngroașă gluma: E trecut e miezul nopții. Ceva mai devreme, seara, pe promenada de pe chei a fost o buluceală de evrei plină de voioșie și animație - evrei ce mâncau înghețată, evrei ce beau suc acidulat, evrei puși pe taifas, pe râs, care se plimbau braț la braț. Acum însă, când o pornesc spre hotel, mă trezesc singur-singurel. În capătul promenadei, dincolo de care se află hotelul meu, zăresc cinci tineri, fumează și stau la șuetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se ridice statuie, când pe stradă sunt atâtea ospețe umblătoare? Atunci, hai să mă târăsc prin viață - dacă mi-a mai rămas vreo viață! Lumea a-nceput să se-nvârtă cu mine, mi-am simțit gâtlejul năpădit de cele mai scârboase sucuri. Ah, inima! Și, când te gândești că toate astea mi se-ntâmplă în Israel! Acolo unde alți evrei își află refugiul, sanctuarul și pacea, Portnoy își găsește pieirea! Acolo unde alți evrei prosperă, mie îmi este scris să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doare-n cur! Iete că mi-am rupt eticheta de pe saltea... — Doi. Dar, cel puțin, atât cât am trăit, am trăit a-ntâia! Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaahhhh!!!!! Poanta ASSA [spuse doctorul]. Si acum, cred că putem să-nțepem. Da? Postfața autorului la ediția aniversară Suc ori sos? Vârsta matură - înțelegând prin asta necunoscutul imprevizibil, irațional la care ajunge naivul proiect al afirmării propriei personalități, odată încheiate pregătirile de a intra într-o lume cunoscută, rațională și previzibilă -, vârsta matură a început pentru mine, așa cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
liber la o anumită masă, de unde vedeam fața și auzeam clar glasul sicilianului mărunțel care stătea cu polonicele lângă ospătarul ce tranșa și servea carnea, și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care stătea cu polonicele lângă ospătarul ce tranșa și servea carnea, și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă încânta. Trei cuvinte. Atât avea de zis. Să-l fi deranjat, oare, asta? Să fi fost prea puțin sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nedrept, să ai o slujbă care-ți cere să recurgi la numai trei cuvinte, sau una care-ți cere trei sute de mii? Într-o seară, după ce am trecut pe la tejghea ca să-mi iau bunătățile - preferința mea se îndrepta, invariabil, către suc -, mi-am dus tava la masa unde îmi plăcea mie să stau și am găsit toate cele patru scaune libere: era un fapt neobișnuit, dar toată ziua fusese vânt și ploaie și până și eu aproape că mă hotărâsem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mi fusese criptic formulată pe-o coală prăpădită ce nu era, probabil, decât intenția cuiva de-a scrie o glumă dadaistă. Drept sau nedrept? Norocos ori nenorocos? Cu sens ori fără sens? Întâmplare sau predestinare? Întreg la minte ori nebun? Suc sau sos? Ei bine, indiferent dacă era sau nu treaba pe care o aveam de făcut, ea este de-acum terminată. De bine, de rău, la modul cel mai isteț sau mai prostesc, mi-am făcut-o Cărțile care, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei, fără s-o privească În ochi. Se gândește la cu totul altceva, Își dădu ea seama și se aplecă nerăbdătoare să-și ia bagajul, vrând să-l părăsească. El Îi zădărnici intenția cu un flux de instrucțiuni despre sedative, sucuri de fructe și haine călduroase. În străfunduri, tânăra Își dădu seama de o schimbare În atitudinea lui. Ieri căutase singurătatea, acum se agăța de orice pretext ca s-o rețină un minut În plus. — Ce voiați să spuneți când ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
O ceașcă de ceai băută În pat la ora zece, ăsta e dejunul meu. Și două felii de pâine prăjită. Și ceva suc de portocale, dacă gazda e de treabă. Și când nu ai de lucru? Ea râse. — Renunț la sucul de portocale. Suntem deja aproape de frontieră? — Foarte aproape. Myatt Își aprinse o țigară: — Fumezi? — Dimineața nu. Te las pe tine. Fata se ridică. În acel moment trenul trecu peste un macaz și ea se văzu aruncată la pieptul lui. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un moment, atunci când casierul strigase după ea, când traversa cheiul umed de la Ostende, când s-ar fi Întors bucuroasă Înapoi. Dar din acel moment se Întâmplaseră „lucruri“. Așa, s-ar Întoarce la aceeași cameră cu chirie, la pâinea prăjită și sucul de portocale de la micul dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Whittington apoi spre Highway Village. Avusese intenția clară de a merge să dreneze chistul domnului Gaston. Acesta, un profesor de franceză pensionat, locuia într-o casă cât o cutie de pantofi din Village. Zi după zi, ziua întreagă, zăcea în suc propriu pe canapea, cu trupul plin de fiere și înfășurat în tweed înconjurat de copertele galbene și îngălbenite ale volumelor de la Gallimard. Gaston avea un chist imens chiar în scobitura spatelui, cu propriul său ciclu de viață - ciclu ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ăsta e Rocky V. Hristosul lui Gibson e făcut să lase aceeași impresie ca eroicul boxer italo-american care, și lovit în figură a nu știu câta oară cu câteva potcoave de cai morți, tot se ridică și așteaptă pumnul următor. Sucul de roșii curge din belșug, un ochi al lui Iisus e făcut omletă, Fiul Omului continuă să geamă conștiincios la fiecare lovitură ca într-un film porno. Încerci un sentiment de insatisfacție în repriza a 15-a, pe Golgota, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
luni în cartierul Crihala pentru viața din Drumul Taberei): a’. împreună cu spiridușul meu (al cărui nume nu-l divulg, nu fiindcă a fost unul și n-au fost doi, ca Știm și Ștam, ci pentru că prea seamănă cu marca unui suc din zilele noastre) și urmărit din umbră de îngerul meu păzitor (al cărui nume nu vi-l spun pentru că eu însumi nu l-am aflat niciodată), am încins un foc în camera mare, pe-un preș de iută, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din care degustam periodic, un dulap întunecos plin de bunătăți, dulceață și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
părul ? Cum arată mașina ? Cum te simți pe bancheta ei ? CÎt costă un plin ? Au și o carte cu ei ? Cu ce sînt sandvișurile pe care le au la ei ? În ce sînt Împachetate ? Ce țigări fumează ? Ce fel de suc beau ? Ce fel de pasăre e aia care se aude cîntînd ? Dar copacul În care se ascunde ? Toate astea ar fi o temă foarte simplă pentru mine acum. Mi-am croit drum În visurile mele pînă hăt departe, În China
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei fete, stînd la soare lîngă un teren de crichet, bînd suc și ascultînd Îndrăgostit, cu capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau ore de culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
1990), și e greu de crezut că Puterea va risca un nou scandal internațional... A doua tactică ar putea fi definită cu o expresie cam vulgară, dar care a făcut carieră în folclorul politic recent: este aceea a «fierberii în suc propriu». Ea are, pentru Putere, avantajul că dă iluzia toleranței; și dezavantajul că pretinde răbdare. A treia tactică îmi amintește acea seară din ianuarie 1990, când, sub presiunea manifestanților strânși în fața palatului Victoria, Iliescu a acceptat scoaterea partidului comunist în afara
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Prin valea asta circulă oameni ciudați: agenți literari, așteptând noul meu roman, pentru care au încasat deja avansurile de la editori din lumea întreagă; agenți publicitari, care vor ca personajele mele să poarte diferite obiecte de îmbrăcăminte și să bea anumite sucuri de fructe; programatori electronici, care pretind că pot termina la computer romanele mele neterminate. Încerc să ies cât mai puțin posibil; evit satul; dacă vreau să mă plimb, o iau pe cărările muntelui. Astăzi am întâlnit un grup de copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți coajă pisată, colocasia cu mustul ei... să nu mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe val, n-au decât s-o ambaleze ei! - Pro... - E-o carte ca un poem-fluviu-urlet, adică pentru marginalitate, împotriva falocentrismului, mă-nțelegi? Ea-El scoate la vedere ce-i sub piele, visează că-și scrijelește carnea cu lama și curg sucuri diverse, își simte sexul ca un vulcan, își smulge părul și înghite prafuri... - Bun, dar nu-s prea multe mațe la vedere în ultima vreme? Întreb și eu... Mai ține? - Anul ăsta ține sigur, m-am interesat. Merge și chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că-ți ziceai, decât să fii acolo, voiai să treci neobservat, dar când ai întins mâna să iei apă, ai răsturnat sticlele în mijlocul mesei, cu zgomot... - De asta? am râs. - Da, erai așa de pierdut, de năuc! A, și pentru că sucul s-a prelins pe documentele caraghiosului ăluia, peste vedeta care crede că le știe pe toate, mai ales că boul îmi și făcuse avansuri în pauză, își uitase mâinile în părul meu și căuta breteaua rochiei... Ai reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
palatală și de pe măsele aluatul gustos ca o plastilină cu mărar. Responsabila cu buna mea ședere în Dorohoi nu mă slăbește din ochi, așa încât n-am cum să scuip sub masă delicatesa. Zâmbesc. Stomacul își aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu buzele ușor întredeschise, a surpriză. - ... - E îngrozitor, nici nu vă puteți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deja efecte secundare asupra ochilor săi, i-au adâncit curbura corneană, așa încât nu-și poate purta lentilele de contact fără să-i sară afară. Asta trebuie să fie din vina estrogenelor conjugate pe care le ia în fiecare dimineață în sucul de portocale. Nu se poate face că nu vede toate astea. Ăsta trebuie să fie Androcurul din ceaiul său cu gheață de la prânz, dar de asta n-o să se prindă niciodată. N-o să mă prindă niciodată. Brandy Alexander, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]