1,099 matches
-
descumpănite. Războinicul cel vârstnic își aduse calul în față câțiva pași, fixându-l cu atenție și cu evidentă neliniște, apoi i se adresă direct, vorbindu-i în limba sa pe un ton interogativ. Tânărul răspunse fără întârziere, căci Mabertus îi sucea un braț la spate, dar Hippolita, deși nu înțelegea ce spuneau, observă că vocea sa era frântă, de teamă sau mai degrabă de rușine. Cei doi schimbară câteva cuvinte pe un ton aprins: căpetenia barbară părea mâniată, băiatul părea evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu aibă întreg efectul pe care teoretic tocmai voiam să i-l dau (afirmarea independenței și libertății mele față de ea!), am stricat ceea ce construiam în momentul când construiam. Dimineața era clară. Drumul aproape neumblat. Badea Vasile mâna încet. Când își sucea țigara, lăsa caii la pas. Mișcările ca și rarele lui cuvinte late erau în acord cu liniștea din natură. La stânga străluceau munții, aduși mai aproape de limpezimea rece a dimineții. Îndoituri, depresiuni, pete de altă culoare decât a bradului, de obicei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbați străini!? De ce râdea În hohote și Își dădea mereu, ca o cocotă, ochii peste cap!? Ba pe deasupra purta poșetă și mănuși și pufăia dintr-o țigară... Cu ce greșise oare față de bunul Dumnezeu? În nopțile de insomnie, când se sucea Încoace și Încolo, negăsindu-și locul pe cuptor, bătrâna se gândea În fel și chip cum să se descotorosească de cutie. Dacă ar fi făcut-o bucăți, n-ar fi fost nici o scofală. Iadul dinăuntru s-ar fi revărsat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce se rotesc seara deasupra unui câmp proaspăt arat. Oare cine o inspira să vorbească astfel? Nu cumva oaspetele străin, care sforăia acum pe canapea? Gândurile ei nu cumva erau gândurile pe care i le insufla el, tocmai ca să-i sucească mințile și s-o Împingă spre necredință? De ce astfel gânduri n-o frământaseră pe Mașa până acum? În Întrebările pe care și le punea, erau cuvinte și sensuri pe care nu le Înțelegea? De unde Îi veneau ele? Nu cumva dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tăia lemne și dădea tain la animale, iar Nicanor citea, hohotind ca un nebun. Babulea stătea și ea ciuntită pe cuptor, ascultându-l ca vrăjită și bodogănind din timp În timp: „S-au Înmulțit buchile ca păduchile.Nu le mai suci copiilor capul cu povești, mai bine du-te și rânește la porci. A crescut gunoiul până la tavan și Ivan zace pe divan...“. Micuța Mașa abia aștepta să vină Crăciunul, ca să meargă cu colindul. Făceau o echipă aleasă pe sprânceană. Tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Unchiule Sammler, atunci ce să fac? Sunt sărit de șaizeci de ani. Apoi Bruch Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul atunci. — Toată viața mea a fost așa. — Îmi pare rău pentru tine, Walter. — Sunt dependent. Mă rog, n-ai făcut rău nimănui. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în etichetele pe care le aveam puse pe haine ca dungile pe zeghe și simțeam în acele momente că am totuși o șansă să mă arăt lumii așa cum sunt, fără prea multe cuvinte, fără prea multe țoale cu care să sucesc gâturi, fără prea mulți centimetri care să mă releve a fi un tip... înălțător.“ Un tip de treabă”... poate că eram, dar uitasem de mine. Ușile dubei se deschiseră și lumina intră peste noi cu brutalitate. Am coborât toți cu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de dispreț. O femeie de-a lor fără văl este tratată mult mai rău ca o curviștină de duzină de la noi, o curviștină care se exhibă la prețuri mici. Nici ele nu mai știu pe ce lume trăiesc. Le-a sucit istoria în atâtea direcții. Comuniștii le-au trimis la școală, mujahedinii au bombardat-o, talibanii le-au interzis-o. Comuniștii le-au dat slujbe, mujahedinii le-au speriat de gloanțe să stea acasă, talibanii le-au trimis să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câteva minute - fuseserăm zăriți de mai înainte de-a lungul drumului comunal - doamna Agripina, soția învățătorului, Ana și sora ei; cât despre tânărul învățător, viitorul soț al Anei se afla la ora aceea la școală. Nu știam cum să-mi sucesc privirea pentru a o ocoli pe aceea a Anei și, după ce urcarăm cele câteva trepte ale cerdacului, mă îmbrățișai - pe jumătate afectuos, pe jumătate studiat, neutru - cu fiecare în parte, dar trebuie să recunosc - ceea ce nu ieșea la suprafață - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plecarea noastră s-au desființat și robele. Mulțimile vor crede că totul s-a schimbat, când în realitate totul va rămâne la fel ca acum, mai cu seamă principiile. Așa presupun. Măcar în aparență. Niciodată Codul Civil nu se va suci, sunt unii care acuză Codul Napoleon, uitându-se că e rodul unei revoluții pe care pentru denigrare o vor numi «burgheză» adică dușmănoasă, dar îl vor aplica în continuare; vor spune au și început să spună că e codul «creditorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
suntem acum nu numai la distanță de spațiu dar și de timp. Patru decenii de când ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gândesc de multe ori când singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă câmpul, vara e o frumusețe, dar tu ești departe. Simt deseori nevoia comunicării cu tine; absența ta e o rană. Acum tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele. Însă harul n-a trecut ca fumul și ca miresmele. Noaptea a înrâurit asupra zilei; revoluția a sucit și a întors datinile; sultanul și-a scos la vedere favorita și a făcut-o soție legiuită a sa. Astfel Veneția, biruită pe mări și în insule, câștiga în altă parte o victorie cu atât mai serioasă, cu cât era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încearcă o strângere de inimă, chiar și astăzi, deși am cunoscut de atunci ținuturile cele mai ciudate și locurile cele mai inaccesibile. Visasem dintotdeauna să cunosc Constantinopolul și, aflând că unchiul meu Khâli se va duce acolo, tropăiam de nerăbdare. Suceam și învârteam pe toate fețele problema asta în minte, tot întrebându-mă dacă puteam cumva trage nădejde că, la zece ani cât aveam atunci, aș putea lua și eu parte la călătorie. Fără să mă amăgesc de unul singur, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să amintesc niciodată de numele ei în treaba asta. Aveam nevoie de această nouă mărturie pentru a-l putea înfrunta pe tata, fără ca vreo urmă de îndoială să-mi treacă prin minte. În pofida acestei precauții, am petrecut o noapte întreagă sucind și răsucind în minte cele ce aveam să-i spun, mai întâi pentru a aduce vorba despre subiect, apoi pentru a ține piept înfruntărilor și în sfârșit, dacă Cel-de-Sus se arăta înțelegător față de mine, pentru a avea câștig de cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pontifului, care mă apostrofa: — Iar tu, fiule al Nostru mult-iubit, tu, Giovanni-Leone, pe care Providența te-a desemnat între toți oamenii... Giovanni-Leone! Yohannes-Leo! Niciodată nimeni din familia mea nu se mai numise vreodată astfel! Multă vreme după sfârșitul ceremoniei, tot suceam și răsuceam litere și silabe în cap, în gură, când în latină, când în italiană. Leo. Leone. Ciudat obicei au oamenii de a-și lua numele fiarelor care-i înspăimântă, rareori pe cele ale animalelor care le sunt devotate. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
alta, în spatele său, glasuri, tropotul cailor care aveau să-i ajungă din urmă pe el și pe gladiator. Se întorcea mereu, privind în spate. Nu era nimeni pe drum, nu-l urmărea nimeni. Dar îngrijorarea lui creștea. „Or să-mi sucească gâtul ca la pui“, gândi el, oftând. Dacă ar fi știut să lupte, să se apere, să țină o armă în mână... — Se spune că în păduri sunt bande de celți - bărbatul se împiedică, dar se ridică imediat, sprijinindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Rubellius Glaucus... Nu trebuia să se lase luat prin surprindere. Singura zonă de aprovizionare pe care quazii nu au devastat-o e tocmai ieslea găinilor. Ne atrag acolo, pentru că știu că de acolo ne aprovizionăm. Ne așteaptă acolo ca să ne sucească gâtul, ca la găini. Au fost uciși toți centurionii, signifer-ul și ajutoarele de la care - Errius își frecă bărbia, așa cum făcea ori de câte ori era emoționat. Din cinci sute de soldați s-au întors doar patruzeci și cinci, iar tribunul Rubellius a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
biciclete încercând să mai arunce o ultimă privire pântecului aceluia care se profila neverosimil în fața ei, ca o excrescență uriașă pe un copac plăpând. Ochii îi erau atât de întunecați, de negri și de vehemenți, că oamenii aceștia care-și suceau capetele ca să se holbeze în urma ei se întorceau rapid, neliniștiți, nemaifiind în largul lor dintr-un motiv necunoscut. Trecea printre ei fără să-i observe, de parcă nici nu erau acolo. Datorită felului în care își ținea gura și bărbia, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
expirat cu dezamăgire și necaz dacă nu. La început, Sampath stătea liniștit în burtă la Kulfi, de parcă nici nu era acolo. Apoi, parcă entuziasmat de ceva, deveni din ce în ce mai îndrăzneț și plin de viață, până ajunse să lovească și să se sucească și chiar să sară. Kulfi se plimba în sus și-n jos, și iar în sus și iar în jos, cu mâinile pe burtă, și se gândea că ar putea să înceapă să urle cât de curând și că, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
alte păsări sălbatice. Acestea trăiau în pădure, dar se hrăneau din recoltele de grâne, astfel că erau pe cât de grase și delicioase pot fi păsările sălbatice. Când vedea vreuna în capcană, se arunca asupra ei și, fără să clipească, îi sucea gâtul cu o mână de fier. Profunzimea verdeții și a spațiului o entuziasmau peste măsură. Și, în ciuda faptului că îi redusese fiul la o stare de fericire stupefiată, stârnise în ea o frenezie a explorării. Croindu-și drum către partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ivi sub cea încruntată pe care se străduia să o afișeze. Când plecară, toate îndoielile îi reveniră în minte și, în noaptea de dinaintea dimineții în care ar fi trebuit să se întâlnească cu Pinky, nu puse geană pe geană. Se suci și se învârti până când cearceafurile îi înfășurară strâns picioarele. Gândurile îi săreau și se rostogoleau, întrerupându-se unele pe celelalte și încurcându-se între ele. Pe de o parte, își dăduse cuvântul că se va întâlni cu Pinky în dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
șefu’“ și „Care pe care, amice“. Curând însă, prietenul meu de joacă a obosit și s-a tolănit pe dâra lui din raze de soare, căscând cu un oftat. Am dat drumul la televizor. M-am jucat cu butoanele. Am sucit selectorul de canale în toate direcțiile. N-am reușit să obțin decât aceeași transmisiune tăcută, fâsâită, a Jocului banilor - același animator cu o mutră ca o brioșă glazurată, aceeași trupă numeroasă de concurenți. O vreme m-am uitat pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe oameni să se simtă jenați cu nasurile lor normale, cu vagi neregularități. Fundul lui lăsat atârna într-o poziție de slab echilibru în aer, un picior complet în afară. Aș fi putut doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la urechea lui. A sărit ca un iepure speriat. Din instinct, l-am apucat de spatele jachetei ca să-l trag înapoi. La naiba, m-ai speriat! a spus războinic. I-am zâmbit dulce. — Am urcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avut grijă să le ascundă bine. Ca să fiu sinceră, nu prea am încredere în capacitatea unor polițiști analfabeți încălțați cu cizme date de la serviciu să găsească ceva pe care Charles a vrut să-l țină ascuns. Gura i s-a sucit într-un zâmbet subtil și a scos un sunet care presupun că denota amuzament. Îi atinsesem coarda sensibilă. Mă rugam numai ca Hawkins să nu afle de această convorbire. —Trebuie să recunosc că în legătură cu acest subiect sunt de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apariții. Locvacitatea lui se reduse la un geamăt Înăbușit. Între timp, cei doi bătăuși, despre care am presupus că nu erau altceva decît doi agenți din Brigada Criminală, ne Înșfăcaseră de ceafă și de Încheietura mîinii drepte, gata să ne sucească brațul la cea mai mică Încercare de a ne mișca. Cum văd, după fața surprinsă pe care o faci, credeai că ți-am pierdut urma de mult, nu? Doar n-ai crezut, presupun, că un căcat uscat ca tine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]