40,077 matches
-
perfecționarea și mai ales răspândirea cinematografului și instalarea cenzurii partinice în țara noastră. Prins ca într-o menghină între aceste două termene istorice, cineastul este întrucâtva scuzabil pentru debilitatea producțiilor sale. Explicația de mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta, semnificativă pentru un anume fel de a scrie despre poetul național. Succint, ea a fost deja amintită: este vorba despre pierderea printre generalități și poncife și despre imprecizia tulbure, despre cuvântarea prețioasă
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
o bănuiala nu-mi da pace. Mă întreb: dacă acum, la bătrânețe, sunt atât de hapsâni și rapace, atât de ahtiați după onoruri și măriri, cum vor fi fost în tinerețe?! Nu duc gândul mai departe, pentru ca, slavă Domnului, există suficienți foști deținuți politici care se comportă admirabil. Din nefericire, nu ei ne guvernează. Ba, mai rău, așa cum s-a întâmplat cu dl Ticu Dumitrescu, au fost eliminați fără milă de către colegii săi mult prea speriați că dosarele de Securitate vor
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de ani ai săi și la cei peste șaptezeci de prezență publică, Barbu Brezianu este un contemporan strict, o conștiință activă și un
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
sau daca numesc casa mea casă ocupată înainte și după mine de către alții, dar unde eu am locuit vreme de doi ani, este numai fiindcă prefer să vorbesc la persoana întîi, si nu pentru că aș crede că facultatea memoriei e suficientă pentru că cineva să fie mai departe același în epoci diferite și în spații diferite. Cel care povestește aici nu este același om care a văzut și căruia i s-a întîmplat, și nici nu este o prelungire a sa, ori
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
antropomorfe, nu deviază către observația denotativa și psihologizanta, nu părăsesc, nici macar accidental, cîmpul pur al reveriei, ci rămîn în continuare în faza ingenua de amprente mentale care vin să certifice imensă bogăție a virtualității. Glosînd pe marginea culorii, a construcției suficientă sieși, a imaginarului ca materie primă pentru lumea reală, Vasilica Chifu își deconspira, de fapt, coordonatele unei existente morale. Desprinderea de contingent, refuzul modelului și inaderenta la ordinea perisabila sînt tot atîtea modalități de a defini o aspirație unică: spre
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
primul contact, unul de-a dreptul halucinant; un amestec grotesc de contructie neterminata și de ruină imemoriala, de structură obosită, în pragul extincției, si de grandoare absurdă, de instalație cu o functie obscură, poate chiar tainica, si de de monstru suficient sieși, scăpat de sub orice control, după ce, în prealabil, scăpase prin eroare din preaplinul unui imaginar satanic. Oricum, acest Combinat este una dintre cele mai convingătoare ipostaze ale voinței de putere, ale nevoii de a umili, ale unei eternități abuzive, fără
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
se lasă cuprins de interior. Tocmai de aceea ea se aseamănă cu opera de artă, care "din ipostazele infinit continue ale plasticității sau ale trăirii decupează un fragment, îl desprinde din legăturile lui cu lumea (. . .) și îi dă o formă suficientă și armonioasă, determinată parcă de un impuls interior". Sau, cu visul, care deși aflat în afara existenței noastre cotidiene, e un depozitar al pasiunilor și obsesiilor de peste zi. Aventură presupune o expulzare vremelnica, dar violență a sinelui din propria să viața
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
după ce interpretarea a descuiat, cu feluritele sale chei, lacătele așezate la vedere. Există în vise un impenetrabil primitor, un mister permeabil la alte sonde, lansate de la alte etaje ale percepției, o stranietate care - dacă nu e împinsă, cu aroganță și suficientă căutătorului de certitudini, în rame agresive - poate deveni, treptat, amicală. Pentru că visul, pe lîngă ceea ce spune despre ființă noastră adîncă, mi se pare a fi și un constructor. El construiește, din materiale umile adesea, lumile în care ne petrecem noaptea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
citești mai apoi ceva din dialogurile lui Platon și știi destul." Și știi destul trebuie înțeles prin prisma frazelor următoare: "Fiindcă nu știam destul de bine nici nemțește, nici franțuzește, am citit împreună mai întâi Despre rădăcina pătrată a principiului rațiunii suficiente apoi în franțuzește traducerea Dialoagelor lui Platon și din L^Orient pittoresque despre budism și confucianism." Nu trebuie să ne inducă în eroare deplasarea către Platon sau confucianism. Maestrul rămâne Schopenhauer: "Abia-n urmă am citit singur celelalte scrieri ale
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
cromatice crude și fără vreun suport figurativ capătă și ele, prin raportare la tehnică directă a colajului, o impersonalitate rece și nu lipsită de o anume sălbăticie. Expresionismul abstract al acestui nivel, faptul ca tonul, suprafața și tușa își sînt suficiente sieși, plasează această componentă a expoziției în zona limbajului pur si viril, sub al carui impact materia gregara fecundează și aspiră la rezoluția ultima a formei. Cel de-al treilea nivel, reprezentat printr-o singură lucrare, si anume prin Sura
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
rifondazione ("partidul marxist ăRifondazzione Comunistaă", în RL 2154, 1997, 4). Așa cum sugeram de la început, discutarea unor erori de acest gen nu are de fapt relevanță teoretică - și are puține șanse de a impune formele corecte; atunci cînd pentru aceasta e suficientă deschiderea unui dicționar, a explica că greșelile există e, desigur, o banalitate.
Cuvinte italienesti by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18103_a_19428]
-
de sensuri latențe. Pictorul cade aici subit an beția vidului și an fascinația geometriei. O grafică sumara, ănsotită din când an când de o pată de alb aproape transparent, se așază, ca o simplă ănsemnare pentru stimularea memoriei, pe suprafața suficientă sieși a scândurii. Geometria se adună uneori ăntr-o formă recognoscibila, fie ea un contur de masă ori o siluetă umană rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
nu va mai găsi editor la "Artă prozatorilor...". Chemat an ajutor, Al. Rosetti află an acele zile de propria-i demitere de la direcția "Fundațiilor regale". Doar indispensabilul și mereu loialul Ion Petrovici inventează o mică editură, căreia ai transfera fonduri suficiente pentru punerea sub teascuri a lucrării lui Vianu. Astfel ia ființă "Editură Contemporană", ănainte că, nervos și moral, Vianu să fie pus an mare ăncurcătură. Surmenajul atroce ce marchează, pentru amandoi, ănceputul lui 1942, cu internarea an spital a lui
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a unui eseu filosofic în stil Noica, intitulat Deșertul vanității. Raționamentele sclipitoare ating și vecinătățile vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să scăpăm de forma ei rigidă, de vanitatea prostiei. Dacă o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
artă e doar deficitul de artă, doză ei de fals. "Știu prea bine, nota Gide, că tot ce alcătuiește originalitatea artistului vine mai presus; dar vai de acela care se gândește la personalitatea să când scrie; ea apare privirii, ăn suficientă măsură, dacă e sinceră...". E reconfortant faptul că, ținând mereu a-l cărți pe Cioran, exegetul sau nu-l scoate din cercul marilor referințe. Loviturile șanț astfel amortizate, abstractizate, ăndreptate an mai multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
indiscutabil că Mircea Spătaru este format solid la scoala ceramicii. Al treilea registru, cel inferior, al membrelor, este fragil volumetric și modelat cu o acuratețe aproape calofila. Aici se stochează întreaga demnitate a materiei, luciul ei incoruptibil și o anumita suficientă a propriei sale existente. Traduse într-un registru simbolic, cele trei niveluri plastice echivalează cu cele trei planuri mari ale existenței: glacialitatea capului sugerează spiritul care nu poate fi alterat, frămîntarea și parcelarea bustului trimit către fragilitatea biologică și către
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
astfel să-i coborâm la nivelul înțelegerii noastre abile, dar nici să-i citim ca să ne desfete pretinsa lor inutilitate. Recuperăm așadar desuetudinea și noblețea doar dacă recuperăm posibilitatea de citire adevărată a marilor scriitori. Aceasta înseamnă că ies din suficientă mea fie de autor relaxat, fie de autor crispat. Înseamnă să nu mai fiu omul timpului, să nu mă mai las încălecat de timp, ci eu să încalec timpul. Mării autori au fost asemenea călăreți ai timpului. Ei nu au
Literatura împotriva zilei by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/17547_a_18872]
-
terminat Universitatea în 1964 cu două specializări: studii orientale și literatura rusă. Spaniolă o învățase singur, lucrînd că ghid. Între timp, mentalitatea americană se schimbase și așa a rămas: se considera că n-ai nevoie să înveți limbi străine, e suficientă engleză maternă pentru a te face înțeles oriunde în lume. Michael Heim a decis să-și valorifice cunoștințele în cadrul unor studii de lingvistică. De ce nu de literatură? Fiindcă literatura îi plăcea prea mult: "Profesia e una, afinitatea e alta. Ceea ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
cantonarea deciziilor estetice în lumea unei elite; de aici virulenta atacurilor contra artei decadente sau ărupte de poporă. Și aceasta nu din cauza că masele populare ar fi fost astfel lipsite de binefacerile artei (în viziunea lui Stalin, poporului îi este suficientă propagandă), ci din cauza ca un eșalon semnificativ al intelectualității a artiștii și amatorii de artă - ar scăpa astfel de sub control". Emotionalitatea, adresîndu-se fondului primitiv-sentimental, pulsațiilor instinctuale, iar nu etajului rațional al ființei, favorizează mesajele tulburi, dubioase ori chiar antiumaniste, împingînd masele
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
oferă, din această ultimă perspectiva, un motiv extrem de serios pentru care orientalismul românesc merită discutat: Există o superioritate calmă a conlocuitorilor mei de provincie istorică, mă refer la Transilvania și Banat, care mă cam plictisește, are și ea o anume suficientă, mai ales că avem încă de perseverat spre occidentalismul revendicat de unii (ardelenii) în dauna altora (regățenii)". Dimensiunea teoretică a cărții este dominată de contradicțiile fundamentale din istoria culturii române: tradiție și modernitate, forme și fond, semănătorism și Lovinescu, acceptarea
Tentatii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17570_a_18895]
-
la public. Mumia este un film de aventuri devreme ce eroii trec prin peripeții nenumărate în căutarea unei comori. Este un film istoric a vezi plasarea prologului în Egiptul antic, precum și aură de legendă ce învăluie totul a ce asigură suficientă culoare locală și exotism. Este un horror, ceea ce crează fiori și tresăriri de spaimă numai bune să ne transpună într-o altă realitate cît mai diferită de banalul nostru cotidian în care nu se întîmplă mai nimic. Este și un
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
nu ferește însă întregul de momente de plictis ori amorțeala. Deși apelează în egală măsură la combinarea efectelor speciale cu cele ale tehnicilor narative provenite din surse variate, Mumia are parte de un paradox a spectaculosul și diversitatea nu sînt suficiente pentru a-l transforma într-un film care te ține cu sufletul la gură de la început și pînă la sfîrșit. Fără doar și poate aceste episoade există, dar ritmul general nu ține pasul cu intențiile realizatorilor. Poate ambiția de a
Super-productiile timpurilor noastre by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17612_a_18937]
-
lăsa indiferent, după cum preconiza Cristian Popescu, e adevărat, dar asta mai ales pentru spectacolul încordat pe care îl oferă cu o ciudată satisfacție. Titlul telenovelistic este pe tot parcursul poemelor contracarat de referințe livrești care mai de care mai serioase, suficiente în sine pentru a-ți tulbură orice liniște. Pe parcursul zilei al carei jurnal se declară a fi această carte, autoarea - sau eul liric androgin, ca să respectăm indicațiile - citește Spinoza și Dostoievski, notează aproximativ din Thomas Mann și Emerson, își amintește
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
însă vreo specie de biografism, pentru că poeta nu se pierde în concretul vieții, ci se instalează în zona unui misticism la îndemînă, pigmentat cu neologisme universitare. Pentru cei care gusta poză dostoievskiana, considerată de mulți scriitori, unii consacrați, o valoare suficientă, poemele Alexandrei Voicu vor fi o plăcere, pentru că nu există poem care să nu conțină o cugetare, o pildă, o tonalitate evenghelică sau vădit filosofica. Alexandra Voicu, Diavolul are ochi albaștri, Editura Vinea, București, 1999, 64 pag. Erată: În recenzia
Cîntece cu toată gura by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17625_a_18950]
-
căderii Zidului Berlinului a este evocat de autor din perspectiva unui călător care plecînd din Berlin exact în ziua cea mare, află vestea la radioul din mașină... Exemplificările ar putea continua a dar cele de pînă acum par a fi suficiente spre a sugera procedeul folosit de autor în această cronologie a secolului: istoria este una prin excelență germană, eroii ei șunt oameni de rînd, (cu cîteva rare excepții a între care, apariția scriitorilor Ernst Junger și Erich Maria Remarque, într-
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]