1,018 matches
-
pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-a abătut, în fața ochilor mei, peste ceafa lui Abbad. Apoi am căzut într-o lungă beznă chinuită, sufocantă, distrugătoare. Aș fi putut oare ghici că începea în felul ăsta cea mai extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul, doar greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o să-mi iert că i-am atras cu mine în capcană. — Cu toții aveau femei în castru... și copii, murmură Errius. Poate că de asta nu vreau să mă leg de nimeni. Nu vreau lacrimi. În infirmeria castrului era o căldură sufocantă. Pe jumătate dezbrăcat, Antonius stătea în fața medicului care-i bandaja rana. Goli dintr-o înghițitură cupa de vin. — N-o să-ți ia durerea, dar o să te liniștească, zâmbi Cornelius Fuscus, tânărul procurator al Pannoniei, faimos în rândul femeilor pentru frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei putea lua parte la adunare? Va începe peste câteva ore. Antonius îi făcu semn medicului. — Grăbește-te. Se uită apoi spre Cornelius. — Voi fi acolo. De asta am venit. Cornelius se grăbi să iasă. În clipa următoare, în aerul sufocant al infirmeriei se răspândi mirosul greu al cărnii arse. Fierbințeala zilei se potolea. La apus se adunaseră nori mari, cu marginile purpurii, printre care razele soarelui cădeau oblic, luminând castrul Legiunii a treisprezecea. Comandanții, tribunii și centurionii începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se poată odihni dacă ei șuierau și vibrau ca uriașii? Dacă-și trimiteau sforăiturile până la tavan? Până la tavan și înapoi, rezonanțele deranjante ale fiecărui sunet se acumulau și-l apăsau pe Sampath ca pietrele de moară. Camera era încinsă și sufocantă. Trupul îi era greu și amorțit. Își dădu dintr-odată seama că era posibil să nu se mai poată mișca niciodată. Se îneca; avea să se scufunde ca un pietroi într-un loc la fel de adânc și întunecat ca fundul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ea, cu o nuanță de indignare batjocoritoare în glas. M-am afundat ascultător, încă un centimetru sau doi, în perna densă și pufoasă. — Nu, scoate-ți halatul! Într-un minut vom fi iar împreună. Așa că am rămas gol, în umezeala sufocantă a camerei, așteptând-o pe She-She și regretând sincer că nu-mi încercasem norocul cu Moby. Dacă aș fi în locul tău, îmi spuse She-She după ce se întoarse, aș fi foarte excitată. — Ai fi nu-i așa? — Aș fi înnebunită. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poate apuca pe aici, sau pe acolo. Viitorurile viitorului nu au fost niciodată așa de tulburi. Nu vă riscați banii pe el. Urmați-mi sfatul și rămâneți în prezent. El e realitatea, singura realitate, și e în întregime aici, prezentul, sufocantul prezent. * — Ce ți s-a întâmplat? am întrebat-o eu la telefon. Eram pregătit să mă țin tare. — ... N-am venit. — Da, parcă îmi amintesc ceva. Am așteptat. De ce n-ai venit? — N-are importanță. Am încercat să anulez întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aflată în salonul de terapie intensivă. în ceea ce îl privește pe fiu, Doug - în ceea ce îl privește pe Spunk Davis - motivul pentru care se ține scai de heroina sindicatului e următorul: trebuie să-și hrănească patimile ce-l mistuie, hățișul sufocant și orbitor al dependenței de narcotice, care îl costă o mie de dolari pe zi. Fumător înrăit, jucător împătimit, băutor disperat și (ce o fi vrut Doris să spună) un maestru neîmblânzit al luatului la labă, Spunk se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându-i moștenire prin testament toate miliardele lui. I-a mai lăsat și automobilele lui, caii, proprietățile amerindiene și caucaziene și, mai presus de toate, iahtul lui. Dacă exista un lucru care s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu uiți. De fapt Grimus vrea să mă vadă, se gândi Vultur-în-Zbor. Nu va exista nici o confruntare a voințelor. — De ce? Virgil dădea din nou glas gândurilor lui Vultur-în-Zbor. — Nu mă întrebați pe mine de ce, spuse Prepelicarul, eliberându-se din strânsoarea sufocantă a Mediei. Am de transmis un mesaj, după care trebuie să-l iau pe el cu mine. Media vru să spună ceva, dar tăcu. Părea îngrijorată. — Ei bine, fie, spuse Vultur-în-Zbor. Transmite mesajul. în timp ce Prepelicarul începea să recite din memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se petrec doar din ritmul zilelor, din pași duși, din cadențe mistuite, din despicări de aer, din troian de clipe pogorâte. Rămân tot mai în urma vieții care se trece. Clipe ca acestea, moi, toropite de zăpușeala miezului de zi. Căldură sufocantă, anihilantă. Gândurile moi, lichefiate, vâscoase se preling în mătci coșcovite, vaduri secate. Încinse urme ale unor elanuri rămase de demult în aceste urme scorojite. Curg vorbele celor din jur fără sevă, uscate și ele în arșița acestui fără de gânduri timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întrebat ce mâncasem dimineața. „Lapte și un măr pe drum.“ „De-asta ți s-a făcut rău. Să nu le mai amesteci.“ Am simțit, de multe ori, frica. Nu paralizantă, dar amenințătoare. Întinsă în preajma mea, alor mei, ca o pâclă sufocantă din care mereu pândeau amenințări felurite. Încetul cu încetul, am învățat că rostul tău, viața ta puteau fi schimbate, distruse de un oarecare, pornit cu furie oarbă împotriva ta din cele mai stupide motive. Am învățat să mă feresc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu găsise un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir de inepții ale Subalternului și ieși pe culoar. Directorul Îi făcu semn să lase ușa deschisă. Căldura din tren era de-a dreptul sufocantă. Oricum, neobișnuită pentru luna aprilie. În partea opusă rampei cu mărfuri se afla câmpul. O tarla de culoare verde, un verde crud și foarte intens, bătând spre albastru (probabil o tarla cultivată de mai mulți ani cu lucernă) și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
principiu, izvorâtă din experiența populară și transmisă de la o generație de părinți la alta, se referă la măsura în dragostea față de copil și este formulată astfel: pe copil să-l săruți numai când doarme. Da, o dragoste manifestă, posesivă, egoistă, sufocantă, poate avea urmări negative asupra educației copilului. O altă cerință a susnumitului principiu este păstrarea măsurii în satisfacerea dorințelor exagerate și a capriciilor copilului. Totul este ca părinții să reziste solicitărilor și să nu se abată de la normalitate. Principiul măsurii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
că în perioada luminoasă a socialismului unii colocatari și-au montat câte un perete întreg de calorifere pentru a acumula cât mai mult din puțina căldură pe care ne-o dădeau Partidul și Guvernul. Iar acum înregistrează în locuințe temperaturi sufocante, fiind obligați să stea cu ferestrele deschise 24 de ore din 24. Propunem să se înființeze o comisie din trei persoane, locatari ai blocului care să vegheze zi și noapte și să identifice apartamentele cu pricina. În schimbul de noapte să
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mai impresionantă. — Îmi pare rău. — Dă-mi drumul. — Îmi pare rău. N-am vrut să fiu necioplit. Încăpățânarea ei este pe punctul de a slăbi; cedează. În loc să se depărteze de el, miss Garnier se apropie. S-a dat cu parfum sufocant, cu miros de portocale. Bobby își arcuiește spinarea atingând barul, în încercarea de a se depărta cât mai mult. Simte că nu mai are aer. — Ești un tip rău, îi spune șuierând. Deja ești foarte rău. — Deja? Ea exclamă: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să admire tapițeriile Gobelin din holul de la intrare și pretextând că nu se simte bine, cere să cineze în cameră. Încuie ușa și se aruncă pe pat. Ar vrea să doarmă, dar somnul refuză să vină. Aerul din cameră este sufocant. Mobila pompoasă și pereții mult prea ornamentați îl apasă. Își spală fața la chiuvetă și deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii să pătrundă. Aude o bătaie în ușă. Deschide unei perechi de chelneri, care aduc o masă pliantă acoperită cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asta. Nu asta îmi doresc, tu ți-o dorești. Ești cea mai convențională persoană pe care am cunoscut-o, Johnny. Cred că este bine, dar nu pentru mine. Îți place să trăiești după reguli. Eu vreau să le evit. Este sufocant să trebuiască să faci ceea ce ai fost născut să faci, să te conformezi de la naștere până la moarte, ca și cum ai merge pe șine. Eu vreau pasiune, emoții primitive. Vreau să fiu în contact cu originea lucrurilor. Nu vezi? Sweets, el, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ascultând diversele versiuni ale povestirii, reconstitui motivul aparent al plecării neașteptate a lui Mitsuhide. Se întâmplase în ziua sosirii lui Ieyasu. Fără a anunța dinainte, Nobunaga fusese în control la bucătării. Era în anotimpul ploios; orașul Azuchi era încins și sufocant. Mirosul de pește crud și zarzavaturi conservate agresa simțurile. Și nu numai atât, dar alimentele adunate în catități mari din Sakai și Kyoto fuseseră despachetate și îngrămădite într-o dezordine îngrozitoare. Peste mâncare și în jurul lui Nobunaga roiau muște. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Școala Normală de băieți din Bârlad. Obținusem acel neașteptat și nesperat premiu I pe clasă și pe școală, finalizat cu felicitări și multe strângeri de mână în sala de festivități a școlii. Uluiți, istoviți de emoții și moleșiți de căldura sufocantă inerentă unei mari aglomerații, eu și inimosul meu tată aproape că nu mai știam ce e cu noi. Ne-am revenit cu o gură de aer proaspăt la una din ferestrele deschise pe un lung coridor în timp ce tata rostea marea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
folosite pe tot parcursul urmăririi, de zelul organelor de urmărire - raportând nu la oră, ci chiar la minut, cu o exactitate de cronometru, demnă de o cauză mai bună. Din prezentarea documentelor și din relatarea faptelor se reliefează atmosfera apăsătoare, sufocantă manifestată pe tot cuprinsul României în acea perioadă de tristă amintire și dârză împotrivire a unor tineri dornici de libertatea de mișcare și gândire, neîngrădită de canoanele orânduirii comuniste. Suntem în octombrie 1956. În Ungaria au loc proteste și lupte
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
două zile când m-am dus s-o ridic, mi-o vânduse deja altuia. Prinde hoțul, judecă-te cu el, dar puțin după aceea a înfundat pușcăria și n-a mai supraviețuit. Dumnezeu, justiția divină, a făcut dreapta judecată. Căldură sufocantă, caniculară, pe la noi, iar în alte părți ale țării temperaturile au atins peste 40 de grade. În regiunile calamitate am văzut aspecte dezolante, selenare. Oameni și animale suferă. Vitele mor de foame, oamenii locului sunt nevoiți să le vândă pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
suficientă sieși și, în același timp, neașteptat de revelatorie pentru ceea ce unul dintre personaje numește „psihologia recluziunii“, a singurătății și a exilului. Plicul negru este în ultima analiză o meditație asupra inescapabilității exilului, a alienării și a dezolării într-o sufocantă societate totalitară, într-o atmosferă de teamă și suspiciune, în care discreția și intimitatea sunt în mod brutal refuzate. (Text publicat în Boston Sunday Globe din 11 iunie 1995; versiunea în limba română aparține lui Liviu Petrescu și a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să ducă discuția în altă direcție. Începe prin a-i pune lui Honey întrebări despre slujbă. De când e învățătoare, ce a împins-o să facă meseria asta, ce părere are despre sistemul din Brattleboro și tot așa. Întrebările sunt plate, sufocante prin banalitatea lor și, urmărindu-i chipul în timp ce vorbește cu Honey, îmi dau seama că nu-l interesează deloc - nici ca femeie, nici măcar ca persoană. Dar Honey e prea puternică pentru a lăsa indiferența lui Tom să o împiedice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că prespectiva de a-l vedea pe Harry redus la o urnă cu cenușă fusese prea mult pentru el și că nu putuse înfrunta suferința. I-am acordat totuși ceva încredere și l-am așteptat atâtea minute în aerul umflat, sufocant, ștergându-ne fețele și uitându-ne la ceasuri, sperând că ne-am înșelat. Când a apărut, în cele din urmă, ne-au trebuit câteva clipe până să-l recunoaștem. Nu Rufus Sprague sosise printre noi, ci Tina Hott, iar transformarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
captivați de tipa aia paranormală care crede că e reincarnarea spiritului reginei Maria a Scoției, încât programul tuturor a fost decalat. Iar Luke trebuie să pice dintr‑o clipă într‑alta, și mai trebuie să scop odată de costumul ăsta sufocant... — Becky? zice Emma, una dintre prezentatoarele Cafelei de dimineață care stă vizavi de mine pe o canapea albastră. Pare o problemă foarte serioasă. Absolut, spun, revenind cu greu în prezent. Arunc o ocheadă pe foaia din fața mea, după care zâmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]