669 matches
-
distrus sistematic, cu bună știință, de o manieră criminală, așa cum sălbaticii din Sahara pustiesc ultimele oaze și apoi se întreabă dacă mai au unde să pască oaia și capra ce le asigură subzistența. Acest oraș mizerabil, Bucureștiul, va pieri prin sufocare. Iar cei ce sunt responsabili vor fugi primii în fața dezastrului. Am impresia că ți-am mai scris acest lucru. Cât de necesar este un adevărat partid ecologist! (Adăugat ulterior: iar acolo unde el există, de exemplu în Franța, în loc să apere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
accidental, tețai opri, petrecânduțți viața în căință?... SȚo crezi tu. Romanul Cântec de leagăn al lui Palahniuk este, printre altele, o teză despre putere. Și despre cum puterea naște și cere și mai multă putere. La fel de crud, eliptic, bântuitor ca Sufocare, mai apropiat ca idee de Jurnal. Destul de coerent formal ca să-ți dai seama că a fost scris înainte de Bântuiții. Care bântuiți nu reprezintă decât un mic pas spre Rant. Palahniuk e în continuă mișcare, e nemulțumit, caută, o căutare autodistructivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
undeva parcă se schimbaseră rolurile, mama volubilă căuta să umple golurile dintre ei cu nimicuri, tatăl își dregea mereu glasul, o faringită devenită la el cronică își tot depunea de-a lungul grumazului, flora, deseori avea o vagă senzație de sufocare, asta era cauza pentru care făcea acel zgomot din gât, nevastă-sa, mai în glumă mai în serios spunea, auzi cum se cârâie. Atunci când îl așteptau să vină de la slujbă și-l auzeau scoțând acel zgomot din gât, mama le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe mână guvernul și partidul. În sfârșit, Năstase se afirmă plenar, aș spune că se revarsă peste țară. Adepții săi vorbesc despre creșterea economică constantă, de admiterea în NATO și încheierea negocierilor cu UE. Contestatarii îi reproșează aroganța, cultul personalității, sufocarea presei, racolarea primarilor opoziției, obsesia distrugerii PD, arestarea lui Mugur Ciuvică pentru delict de opinie și revenirea la partidul-stat, ce-i drept, fără ideologie. Stânga desuetă, imprimată PSD-ului de fondatorul Iliescu, a fost diluată până la dispariție. În locul ei, politica
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Nicolina de la Iași. Era tocmai În zilele când În oraș zeci de mii de oameni sărbătoreau hramul Sfintei Paraschiva și condamnații priveau prin gratiile vagoanelor mulțimea În sărbătoare și reculegere creștină. După 13 zile și nopți În vagoanele ticsite până la sufocare, trenul a ajuns la Dnepropetrovsk iar părintele, din gară a fost dus cu targa la Închisoarea orașului. S-a Întâmplat că la Închisoarea orașului să funcționeze ca medic o doctoriță, care În cursul războiului era Încadrată la o unitate militară
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
tipare, stau departe de clișee și nu ascult de vreo modă, fac ce mă taie capul. Faci publicistică, scrii editorial la un ziar din Botoșani. De ce o faci? Pentru bani? Din sete de glorie locală? Ca să te "răcorești" în contextual sufocării globaliste, a incoerențelor politice, morale și sociale de la noi? Pe dracu'! N-o fac nici din plăcere și nici pentru glorie, o astfel de glorie este una artificială, o fac pentru bani, și apoi, ăsta-i singurul mod de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
putem iarăși aminti și pe Noica, mustrându-l pe un tânăr critic de bună calitate, Mircea Scarlat, că își pierde timpul scriind "cronicuțe", pe altul că se ocupă de Valéry, înghesuind tot mai mult selecția sa din domeniul creației până la sufocare, exclamând, fascinat de "ideea" pe cât de absolutizantă pe atât de reducționistă: "Muzica nu e spirit". Trasă prea mult într-o parte, plapuma ne dezgolește pe alta. Critica de acest fel fuge de literatură, privind-o cu condescendență, folosind-o ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ziare, avem iluzia că moartea nu ne poate atinge. Dar azi, rătăcită printre două sinucideri, trei demisii și patru atentate, aflăm că: „Stockholm 17 (Agerpres) Un cetățean suedez în vârstă de 60 de ani a fost găsit mort prin sufocare în apartamentul său din Malmö. El își umpluse, până la tavan, întregul apartament cu ziare vechi, nelăsând decât «o potecă» foarte strâmtă, de la intrare până la pat. Organele de anchetă au declarat că, într-una din nopți, un teanc de ziare s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
dejun, când prințul își exprimase dorința mai direct și tăcerea ei fusese deci mai îndărătnică, Maxențiu pierduse răbdarea și pusese chestiunea formal. Ada lăsase șervetul și ieșise din sala de mâncare. Maxențiu, furios, avusese un acces de tuse urmat de sufocări. Ce vroia nemernica? De ce-1 ținea lângă ea? Xu prefera să fie liberă? Ce însemna rezistența ei? Poate că nu vrea să audă vorbind de o localitate ponosită. îi era rușine că el e nevoit să meargă la Leysins
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
arestat în mine, / Spune-le. Scrie-le. Urlă-le, fă-le ceva / Du le la cinema, lasă-le-n parc cu bunicii. Stau ghemuit, scriu, nu scriu ce vreau, / Creierul meu stă / Precum într-un abator / Vita rezistentă la electrocutare.“ (Sufocare) Finalul poemului are, trebuie să recunoaștem, un remarcabil dramatism. De cele mai multe ori însă textul care rezultă este doar năstrușnic și involuntar umoristic: „Cred, acum cred că / Pur și simplu poate să fie bine / Numai să bag un motor / Sub mormanul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
la fund, s-ar fi sufocat. Dacă ar mai fi fost Încă un picior de pământ deasupra. Poate că alții chiar fuseseră Îngropați de vii În acel șanț. Nu era nici un merit special În asta, nu era nici o vrăjitorie. Doar sufocarea de care scăpase. Iar dacă războiul ar mai fi durat câteva luni, ar fi murit ca toți ceilalți. Nici un evreu nu ar fi scăpat din ghearele morții. Dar așa cum stăteau lucrurile, Își păstrase conștiința, deșertăciunea, realitatea ființei - se trezea, trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
buzunare peste față cu medalioanele era Încă proaspătă În mintea lui Sammler. Proprii lui nervi, În modul elementar În care lucrează nervii, asociau asta cu momentul strivirii propriului ochi cu patul puștii În urmă cu treizeci de ani. Senzațiile de sufocare și prăbușire - chiar puteai să retrăiești acel moment. Dacă merita. Așteptă să audă zgomotul de cauciuc al tărgii lui Elya lovindu-se de ușă. — A apărut Wallace? Trebuia să aterizeze la Newark. Nu. Trebuie să-ți vorbesc despre fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să grăbească vindecarea rănilor mai ușoare. Dar nu reținuse nimic din locurile prin care trecuseră, fiindcă i se Întâmplase adeseori să-și piardă cunoștința. Durerile din umăr, piept și coapsă erau de nesuportat. Dar cea mai gravă era senzația de sufocare pe care o avea continuu. Știa că plămânii i-au fost atinși de săgeți și că supraviețuise doar fiindcă purtase cămașa de zale. Îi promisese Erinei că o va purta mereu, indiferent unde s-ar afla, și o luase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate sosi decât pe aripa unei povești. Nu este o carte care Își reprezintă autorul, ci un accident. Nu este, poate, nici o carte care Își reprezintă fidel cititorii, dar poate fi tot un accident. Un accident fericit, o evadare din sufocarea cotidianului, o revenire la mirajul aventurii, așa cum visam, cu toții, de la vârsta la care Învățam să deslușim literele și până târziu, la vârstele maturității sau senectuții, când continuăm să visăm la fel, dar n-am recunoaște-o nici În ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gata să leșine. În Bali i se Întâmpla uneori să aibă astfel de nopți, când se trezea dintr-un somn agitat cu o greutate pe piept, care o Împiedica să respire. Oricât s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aberantă istorie despre curgerea unui așa numit timp: timp de nașteri și morți plin de criminali și martiri. Dar eroismul și lașitatea n-au nimic în comun cu noblețea sau nimicnicia cauzei lor. Ca și V. tînăr, înot pînă la sufocare să mă abstrag șuvoiului ultimei categorii. Poți străbate mlaștina și rămîne curat? Dar nici așa n-am fost și nu sînt mulțumit căci, deopotrivă, raționalitatea de ghiață sau visceralitatea emotivă mi-au repugnat. Din clipa trezirii mele în această viață
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
aidoma hibernării artificiale ca să putem păstra chiar viața înăuntru! Ne-trecerea în neființă, o scurtcircuitare a timpului. V. din spital devin pentru o vreme o parte a unui astfel de veșnic prezent. E ca o pauză de respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil să mă mișc, să strig. Oprită, poate mi-e chiar și inima în mijlocul energiei. Un hău al veghii veșnice golită de sens. Coșmar. Trupul întins pe pat iarăși, tresare. Îl văd pe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Spre norocul lui Filip, care era în agonie, Carol încetă și el fumigațiile cu pucioasă. Deci nu mie îmi dorise Carol moartea și nici lui, căci altfel ar fi continuat să ardă sulf. Sau poate voise să mă omoare prin sufocare și-n ultima clipă s-a înduioșat și s-a oprit. Sinucigaș înduioșat de paznicul său?! Sună ciudat, dar, mă rog, reacțiile lor sunt atât de neașteptate încât nu poți prevedea nimic, niciodată. Oricum, sensibilizat cum e, poate că acum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile de pe basmaua veche a unei precupețe, care-și vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-am gândit eu. Era pentru prima oară când admiram un peisaj urban care depășea cu mult sfera de percepție vizuală a omului. Aveam o senzație de sufocare și În același timp simțeam un sentiment bizar și masochist de siguranță. Hotelul se afla la distanță de câteva străduțe față de cursul Senei. Candelabrele din sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Strangulată, zise el. Fracturi ale laringelui, osului hioid și lobilor tiroidei, indicând un grad mai mare de violență decât în cazul fetei Schulz. Această fată era mai puternică, fiind mai atletică. S-au putea să se fi luptat mai mult. Sufocarea este cauza morții aici, deși artera carotidă de pe partea dreaptă a gâtului ei a fost tăiată. Ca și înainte, picioarele prezintă urme de legare, și avea sânge în păr și în nări. Fără îndoială, atârna cu capul în jos atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
care pornea, în dreapta. Lumina roșie se stinse ușor. Atunci se întoarse spre cel din stânga. ― Pe acolo! Câteva rare tuburi de neon erau împrăștiate prin această secțiune a navei. Fâșii de întuneric restrângeau vederea în jurul lor, dându-le o senzație de sufocare cu toate că, antrenați pentru călătoria în spațiu, nu prea știau ce era claustrofobia.. Pașii lor răsunau pe puntea de metal, numai atunci când nu călcau în băltoacele de fluid, unsuroase și grețoase. ― Dallas ar trebui să ceară o inspecție, zise Parker dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină al metroului spre gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
galaxiei, ar mai exista și dragostea de politică, dar fiind încadrată la resturi menajere, era cale lungă până la iubiri eroice, aprinzătoare de flăcări naționale, precum și dragostea pentru animale, flori, artă și am lăsat la urmă iubirea de aproapele, desăvârșită până la sufocare, atât de puternică era strângerea în brațe a celui iubit promovată de reprezentanții bisericii definiți ca mesageri divini, care nu-și dezmințeau cu nimic încadrarea pentru că, așa cum omul are chip și asemănare cu Dumnezeu, harul divin are culoarea obrajilor roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A aprins o lumânare, și a șoptit un ,,Tatăl Nostru,, , ca și când i-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]