728 matches
-
Într-un taxi și va aduce vorba, cum numai ea știe s-o facă, de drepturile săracilor, dar tot va pleca, prefăcîndu-se că nu pune la Îndoială nimic din ce i se spune, nu ca Vilma, altădată, care plînsese cu sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În nări mirosul de metisă dichisită și sulemenită și aude chiar lîngă urechea lui suferința cu sughițuri a servitorilor care te iubesc. Country Club I „A fost vara cea mai lungă din viața mea“, ar fi spus Julius dacă l-ar fi Întrebat cineva despre lunile petrecute la Country Club. Și tristă pe deasupra, fără Nilda, care plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorseseră să vadă ce se petrece. Îi aduse mănușa și i-o puse pe bancă și atunci se Întoarseră toți să vadă ce se petrece. Toți În afară de Cano, care nu mai plîngea și umerii nu i se mai zguduiau de sughițuri, dar care stătea tot ca Înainte, cu capul Îngropat Între brațe. Fernandito Își puse mănușa și-l strigă. „Cano“, Îi spuse și Cano se ridica acum Încet, cînd mîna Înmănușată Îl cufundă din nou În plînsul lui dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În șoaptă, cu nasul și gura Înfundate În pernă. Băgă de seamă că accesul ăsta de mînie se stingea repede și se uită la ceas, să vadă cît ținuse: numai cinci minute. Nimeni nu aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
putea ieși să se Îmbete, dar se potolea numaidecît și-i părea rău și pe urmă se Înfuria fiindcă-l trecea durerea și el voia să plîngă și Încă de durere, Peggy era de vină. Julius Începu să plîngă cu sughițuri și Juan Lucas Își ducea mereu nervos șervetul la buze, atunci pe Julius Îl podidi plînsul și el puse jos șervetul și sînt sigur că timp de cîteva clipe toți se simțiră Îndurerați și Își aduseră aminte de Arminda și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-o salute și o invitară la micul dejun, În timp ce ea le povestea viața ei din ultimele luni. Vorbea fără oprire, amestecînd fiecare Întîmplare cu povestea morții băiatului ei; de cîte ori pomenea de el izbucnea Într-un plîns cu sughițuri, Îi zăpăcise complet cu atîtea nenorociri; Îi mersese foarte prost de cînd plecase de la palat: În nici un loc n-au vrut s-o primească cu copilul bolnav și În cele din urmă hotărîse să se Întoarcă În satul ei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Nilda vorbea și asculta cu niște ochi cît cepele. O amintire s-a Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să lase să-i cadă ceașca din mînă pentru a evita ca sughițurile să-i aducă iarăși lacrimile În ochi și s-o copleșească, Carlos și-a dat seama de mecanismul sentimental al Nildei și a avut; grijă să povestească Întîmplări În care apărea numai Julius. Celso le-a mai turnat ceai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poală, călduță Încă. Contempla imperturbabil trupul decapitat al Maríei Craponcia, alias Yvonne, acoperit de insecte. CÎnd văzu gardienii cum se apropiau, se mărgini să ridice din umeri, cu fața stropită de picături de sînge, parcă ciupită de vărsat. Luîndu-se după sughițurile de plîns, gardienii Îl găsită pe Ramón Un-singur-coi ghemuit lîngă un copac, la treizeci de metri mai Încolo, În desiș. Tremura ca un copil și nu era capabil să se facă Înțeles. Locotenentul de la Garda Civilă, după multă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mulțumit, bătrânul principe își mai îndeasă câteva fire de țelină în gură. Apucă apoi, la întâmplare, un sul de papirus din fața sa și i-l flutură pe sub nas. — Mai ai ceva să-mi spui, sau asta a fost tot? Un sughiț îl face să se oprească. Reia cu un râgâit: — Până acum nu ai reușit să mă convingi că nu mai avem nici un fel de rezerve în tezaur. Secretarul cască ochii mari. Rezerve? Nici nu se pune pro blema să existe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stăpânească. Un conducător nu are dreptul să-și afișeze sentimentele. Atât du rerea, cât și bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai tare pe urlat. — Da’ stai odată liniștită! se răstește Augustus. Ce, vrei să-ți tai o ureche? Două vestale profesoare se oferă să o țină. Printre gemete și sughițuri, pontiful își isprăvește treaba. Bătrâna e cu mintea aiurea. Surâde amintirilor. Templul Lu cinei! Câtă emoție îi trezește în suflet! A fost construit în anul când Roma n-a avut magistrați. Prostuța asta mică nu știe încă, dar o să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o cârpă peste nări - nu știe de unde a apărut -, Vipsania își ascunde pentru o clipă fața la pieptul cum natei. Ți-a făcut și azi ceva? o întreabă aceasta în șoaptă, în timp ce-i mângâie tâmplele. Dă din cap cu un sughiț de plâns. Antonia e singura ei prietenă. Singura confidentă. Știe tot ce-a înghițit și mai înghite încă de la Gallus. Blestemată fie ziua în care l-a cunoscut! E în stare de orice mojicie ca să arate că e o ușuratică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cei ce intră în categoria dediticilor nu pot primi nimic prin testament, întocmai ca orice peregrin, și prevalează opinia că nici ei nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț. — Ei și? Nu era treaba ta. Trebuia să-l fi lăsat pe taică-tău să se descurce. Taica e țintuit la pat de ani buni, geme copilandrul. — Atunci puteai să privești lucrurile mai filozofic. Că doar nu-ți punea ție
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
anglo-indiene, mâncăruri cu sosuri curry, bucăți de pui și salate bogate, vegetariene și nevegetariene, toate condimentate din belșug, pentru a fi pe gustul mulțimii de cavități palatale prezente aici. Charlie s-a istovit să se asigure că nu vor fi sughițuri sau ouă prea fierte cu amprente pe coajă, că băuturile răcoritoare n-au fost sărate, în loc să fie îndulcite. Se pare că a reușit să se descurce. Nu vor fi incidente astăzi, cel puțin nici unul care să se datoreze mâncării. Sir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Căpitanul era înduioșat și simțea că, dacă ar deschide gura, l-ar năpădi plânsul și pe el. In văgăuna întunecoasă suspinele lui Apostol îngroșau aerul, iar lumina sfârâitoare de pe masă tremura pe pereți niște umbre neliniștite... Într-un târziu, după ce sughițurile locotenentului se mulcomiră, Klapka zise: ― Ei, te-ai mai răcorit?... Atunci putem vorbi ca doi bărbați, ba chiar ca doi soldați!... Adevărul este că în război nu trebuie să cugeți, ci să lupți... cel puțin așa perora un general, deunăzi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e mare lucru de capul nostru, da, nu mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește frica, poate că nu se va mai face mare niciodată, cine știe ce s-a întâmplat cu creierașul ei, ce s-a zguduit în cutia aceea craniană micuță, o găleată din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însănătoșit, și eu spun, atunci fugi și mănâncă, nu mai poți continua astfel, uite că s-a făcut bine, dar ea îl privește sceptică și spune, încă nu, și în clipa aceea din ea pornește un șuvoi de lacrimi și sughițuri, am mâncat la școală un măr, se tânguie ea, am uitat că nu am voie să mănânc mărul în pauză, din cauza asta tati nu s-a făcut bine. M-am săturat de prostiile tale, izbucnesc eu, când vei înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ora aceea să văd numai haine goale, îl privesc de parcă aș fi zărit o fantomă, exact atunci sună telefonul, înainte ca eu să apuc să îl întreb de ce nu doarme, plânsete de copil vin dinspre receptor, Naama, plânge ea cu sughițuri, iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dădu înapoi. În siguranță, la bordul VTT-ului, Ripley asistă la scenă mușcându-și încheietura mâinii stângi. Ea bănuia urmarea, cunoștea motivele rugii femeii și știa că nimeni n-ar fi putut să nu se înduplece să-i îndeplinească ruga. Sughițul de greață se auzi și în difuzoarele postului de operații. Nimeni nu glumi. Femeia captivă în ganga rășinoasă fu cuprinsă de convulsii și izbuti să găsească energia necesară pentru a urla, un strigăt sfâșietor de suferință. Ripley făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cutremurându-se tot. Văzând că omul nu are de gând să sfârșească, Metodiu spuse în latină: — Nu vă supărați, am vrea să servim masa... Ce ne-ați putea oferi? — Magna pars mei victus în lacte, caseo, carne consistit - răspunse printre sughițuri hangiul. — Atunci, caseum et carnem - comandă Metodiu. — O, ho, ho, ho! - gemu din rărunchi hangiul, ca și cum și-ar fi adus aminte de ceva. Episodul 102 POVESTEA HANGIULUI în fața durerii sincere ce părea să răzbată din plânsul hangiului, cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aici. —Știu. Aproape că o puteam auzi, deși era pe cealaltă parte a ambarcațiunii - era la proră sau la pupă? - într-o bluză scurtă tricotată care nu numai că îi evidenția abdomenul, ci și o parte din piept, râzând cu sughițuri de ceva ce Belinda tocmai spusese. Să stai într-o barcă trei ore cu Baby. Nu aș fi insistat să venim dacă aș fi știut. —Belinda a sunat-o când tata a spus că trebuie să mergem neapărat, continuă Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
zgomotele pe care le făcea James. Cuvântul „otrăvit“ rămăsese în aer deasupra capului lui James. Oamenii s-au dat câțiva pași înapoi, de parcă le era frică să nu fie contaminați. Departe de privirea mea, departe de mulțime, Susie plângea cu sughițuri, cu suspine lungi, terifiante, panicată la culme, fiind parcă un punct de sprijin pentru gemetele agonizante ale lui James. Toată lumea se uita la Marcus Samson de parcă el era purtătorul lor de cuvânt. Dar el nu se uita decât la James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]