4,043 matches
-
întâmplarea venise să-i confirme acest lucru. Dar plecase. Toate gândurile ei se întorceau în același punct: plecarea lui. „- Care a fost motivul care te-a determinat să pleci? Și de ce nu ai vrut să știu cine ești?” Privea pădurea sumbră în timp ce întrebări fără răspuns treceau dureros prin mintea ei. Pădurea o atrăgea din nou pășească prin desișurile ei nepătrunse și să-i descopere misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
primitoare. Ordonară puțin lucrurile pe care le folosise Karina, luară bagajul și urcară vesele în mașină. Pe drumul de întoarcere Karina îi povesti Anei despre cum își petrecuse timpul cât fusese singură, omițând însă întâlnirea cu acel necunoscut și gândurile sumbre care o bântuiseră în noaptea de după întâlnire. Se strecurară ușor prin traficul care nu era foarte aglomerat la ora aceea și ajunseră repede la apartamentul Karinei. Ana o ajută pe Karina să despacheteze, îi pregăti un ceai cât acesta făcu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mișcând perdeaua de mătase, în timp ce razele soarelui se jucau vesele cu trandafirii imprimați pe ea. Karina urmărea distrată joaca lor de minute bune. Bucătăria ei se schimbase total de când aruncase pe fereastră perdeaua care o întuneca, dându-i un aspect sumbru. Era puțin mai veselă în ultimul timp. Își propusese să facă o schimbare atât a vestimentației, cât și a organizării interioare a apartamentului. Avea nevoie de o schimbare, dar de fiecare dată când își propunea să iasă la cumpărături, intervenea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pline de autorii glorioși ai regimului. Pentru că nu avea cine să Îl călăuzească, a Început cu Alboiu, apoi l-a luat pe Ion Gheorghe, a continuat cu Păunescu și cu Dinescu, pe Spinoza l-a abandonat repede, considerându-l prea sumbru, a trecut apoi la Camil Petrescu, la Somerset Maugham (Geniul și zeița, din păcate) și aidoma s a oprit la Nichita Stănescu, la Nietzsche (degeaba), la Marin Preda... Fiara acestei obsesii trebuia să se exprime. Degeaba o disprețuia pe Violeta
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
fi, gândurile și sentimentele, pentru a justifica oligar hia unor indivizi care ei nu aveau de ce să existe, dar existau, printre altele și datorită lui Cristian Siboiu, datorită eforturilor lui neprețuite. — Să mergem, Vasile, Întârziem, a zis pe un ton sumbru. — Să mergem, Cristian, partidul nu trebuie lăsat să aștepte. 6 În fața „Casei Albe“ era o statuie imensă, care Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Herovanu) „Student.Proprietareasă. El înalt.Ea durdulie. Mai la urmă ce ne pasă Dacă-l iartă de chirie”. (G.Ranetti) Așa s-a călit studentul Locuiau în număr de 15 studenți într-o mansardă a căminului „Matei Voevod”.O clădire sumbră supranumită „Bastilia”.Zilnic,o navetă triplă între cămin și facultate cu două mijloace de transport în comun.Indrumătorul i-a consolat:” Noi am fost 19 colegi în cameră”.Autogospodărire.Servicii de portar la cămin și la facultate.Servicii la cantină
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
zis. E un bluff care vine din incertitudine. Așa bluffez și eu când trebuie să mă bat cu unul mai tare decât mine. îmi apropii fața de a lui și mi arăt ochii cu două degete făcute furculiță. îl întreb sumbru: „Ia spune, ce vezi tu aici?“ Surprinzător, cei mai mulți chiar se uită, cu docilitate tâmpă. „Nimic“, îți răspunde. „Și asta nu te sperie?“ îi zic... Află că mai mereu funcționează. Cretinii abisali renunță și pleacă, umflându-și mușchii pentru galeria uluită
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de consoanele alea transcrise tl și dl, care se pronunță într-un singur sunet, așa. Și îi arăt, pronunțând sonor într-o parte a gurii, cu buze plescăinde și împroșcând un pic: — Tlll... Dll... Ne-a examinat pe amândoi scurt, sumbru, a făcut o piruetă și a plecat rapid, tăcut și puțin încovoiat. Nu mai era posacă, zâmbea, iar în ochi avea chiar un început de umanitate. — Mie îmi place cel mai mult dimineața, i-am spus. Micul dejun, râsete umede
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cam vintage, iar tu îl sorbi prin mentă. A scos prompt pachetul de bomboane și mi l-a întins. — O să avem gust bun când ne pupăm, mi-a zis. Ce notă îți dai la amor? — 9.50, am informat-o sumbru. — Mincinosule. 9.50 e media mea... Iar 10 nu există. — Dacă ai 9.50 ca medie, înseamnă că ai ajuns și la 12... Te-ai tras cu Apostolii? Ochii îi devin o fantă seacă. Aruncă încă două bomboane de mentă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
paiete, se agitau, unele dansând, sau nimic făcând, iar altele în geam ciocănind spre poporetul masculin de afară și pronunțând prin sticlă, aproape distinct: XXX euros la pipe et l’amour. Era singura femeie afară, în stradă, iar unii plimbăreți sumbri ne cercetau interlocați. Mergeam mână în mână, cu cărțile sub braț, și deodată mi-a tras brațul în jos, oprindu-mă în fața unei vitrine. — Asta, a șoptit. Vreau cu asta. I-am urmat privirea și am înmărmurit... Despuiata din neon
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
loc pentru lumile nou-venite trăgându-se în sine... uite așa... Și Gaspadin îi demonstră lui Nur Iulian cum, sugându-și burta și arătându-se și mai scofâlcit decât era. — Dar, din modelarea acestui puhoi de lumi rămân multe resturi, coji sumbre, cochilii stinse. Cabaliștii le numesc qliphoth. Aceste coji, Julien, aceste cochilii sunt demonii noștri. Și, spune-mi, pentru a reveni la greșeala de tipar care l-a tulburat atât de grav pe Dalí, nu e oare straniu că în limba
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
a tuturor locuitorilor păstra încă demnitatea din anii începuturilor, chiar dacă, pe alocuri, crăpături adânci lăsau în carnea sa urme ce puteau fi asemuite cu acelea ale unor gheare înspăimântătoare. Privindu-le, îți puteai imagina cu destulă ușurință o inevitabilă noapte sumbră, amețită de vânturi turbate și pălmuită de nori negri, furioși, cu străjeri înfrigurați stând pe metereze, murmurându-și rugăciunile și ridicând priviri imploratoare către cerul părăsit de lună, în timp ce un monstru uriaș ieșit la vânătoare din pădurile nesfârșite ce se
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a năsălie la fiecare pas... Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase fața într-o mască vopsită în culori sumbre, numai nuanțe de griuri care nu prevesteau nimic bun. Toată vorbăria - se părea că nu va înceta niciodată, iar fotograful presupuse că tocmai de aceea fusese ales chiar pictorul pentru eventuale incursiuni în trecut, fiindcă vorbea excesiv în prezent și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
fără oameni, deci al oamenilor ca absență. De aici derivă aspectul de "pentru noi" pe care-l prezintă lumea. Motiv pentru care e greșit a crede în obiectivitatea absolută. Interesul societății de creștere a natalității, pe fondul unor previziuni demografice sumbre, manifestat prin diversele forme de stimulare, a condus la "meseria" de mamă; este vorba de femei ce dau naștere (uneori cu acordul soțului, în cazurile tot mai rare în care acesta există) la copii din dorința de a câștiga bani
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lucind în ochii mei Îmi taie groaza de pe urmă... 19 august, 1939 Casa de pe Fontana IX Demența-n jocul ei îngust Pe jumătate suflet umbră-i, Și vin de foc îmi dă să gust, Să mă îmbie-n valea-i sumbră. Și-am înțeles că mai demult Victorios îi e asaltul, Și că delirul mi-l ascult Cum nu ar fi al meu, ci altul, Că n-am să pot din brațu-i dur Să iau tot ce mi-i drag cu
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
nici vânt.// Visul lui plămădi 'ntr'o seară/ Lumini de om cu întunecimi de țară." (Balada sfântului din câmp). Întunecimi cercetate pe rînd, în mici hagiografii plămădindu-i, fiecărui pisc și fiecărui șes, cîte-un sfînt călăuzitor: "Cum caut prin adâncuri sumbre,/ Cotite, semnele se frâng.../ Sub nori pleșuvi ce harta strâng/ Se'nchide palma peste umbre." (Chiromanție (într'un amurg pe Negoi)). Frumoase poeme de dragoste, amestecînd jind trupesc cu năluciri de îngeri, sînt cele două Ademeniri, Cântec pentru dezbrăcare și
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
Cezar Ouatu, care a reprezentat România la Eurovision. Cei doi au preferat să nu facă publică legătura lor amoroasă o lungă perioadă. Era chiar violent - și în fața familiei sale și în fața familiei mele. Am rezistat acestei perioade. Este cea mai sumbră pagină din viața mea. Mi-am spus ani de zile că nu pot crede asta, că totul va fi bine - mereu spui asta propriei persoane. Dar e ca o maladie. Chiar dacă ești cea mai nervoasă persoană din lume, să-i
Angela Gheorghiu, în presa britanică: Mă bătea în fața familiei by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/72040_a_73365]
-
alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii, câteva vase și șterguri rituale). Ele contrastează sau se topesc una într-alta transgresându-și granițele fluide. Omul și Moartea - odihnă către
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
Daneliuc, vreau să păstrez în minte altceva, atmosfera baroc-decadentă a la Visconti din Glissando, film cu o ușoară patină tarkovskiană, dramatismul scenei din final din Iacob, de o dureroasă intensitate, jocul psihologic și dilemele din Proba de microfon sau atmosfera sumbră și notele distopice, crude din filmul cu iz de parabolă, A 11-a poruncă. Mi-e teamă însă ca și aceste amintiri să nu se șteargă cu ocazia vizionării celui mai prost film al regizorului.
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
Candid notează în memoriul său final: "Vreau să pot striga corect, în clipa în care reintru în criza mea de nebunie: Ť Merde, merde, merde. Trăiască Statele Hunite ale Eurasieiť" (II, 424). Astăzi a dispărut cauza disperării de atunci. Profețiile sumbre ale pierderii României într-un comunism universal, asiatizant, nu s-au îndeplinit, din fericire. Olimpia rezumă cel mai bine întreaga dramă a lui Desiderius Candid, dramă care este, desigur, identică cu aceea a lui I. D. Sîrbu: "Școala burgheză te-a
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace și-ncolo. Jiquidi , dimpotrivă, este un cinic sumbru, antipatic cu intenție (cu adresă), arțăgos, murdar și fizicește, proferator de insulte, de sarcasme, un decrepit histrionic. Atunci prin ce atrage?Atrage prin ascuțimea inteligenței, desigur, dar și prin ceva ce cumpănitul, raționalul Callimachi, crede că este forța bătrânului nebun
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
ziariști, "alcoolici și sterpi", Paul Samsonov și Cornelia Cherulescu? Ascunzi vreun teribil secret de familie? Eu cred în teza marii filozofii care spune că arta este spirit absolut și, deci, tentativele de-a găsi în biografie explicațiile asupra unor secvențe sumbre și neobișnuite mi se par fără rost. Alchimia procesului creator este atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
cea de sus: imobilă, tăcută, suspicioasă, cu un aer ostil. Nu-mi explic. Nu sunt decât aceiași pe care i-am văzut sus comunicativi, vorbăreți, veseli, relaxați sau exuberanți. Ce oare îi poate transforma aici într-un soi de mutanți sumbri? Am respirat ușurat când, în sfârșit, m-am văzut din nou la suprafață, sub cerul lui Dumnezeu. În pofida ultimului episod, am părăsit Barcelona cu imaginea luminoasă a unei metropole deopotrivă orgolioasă și fastuoasă, mândră de grandoarea sa, dar paradoxal lipsită
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată, că n-a fost contrazis de evoluția ulterioară a Miticilor săi; a doua oară, că perisabilitatea operei sale, sumbru profetizată de Lovinescu, nu s-a confirmat. Pe de altă parte, nu se poate susține că în această îndoită izbândă n-ar fi - din punctul de vedere al strictei actualități, cel puțin - o substanțială doză de amărăciune. Ce-ar mai
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]